Inadmissibility of extraordinare appeal (contestație în anulare) for material error involving statutory interpretation of appeal filing deadlines in constitutional referral procedures.

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 07.12.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 şi O.U.G. nr. 51/2008, precum şi a dispoziţiilor art. 197 şi art. 200 C. proc. civ., formulată de petenta A..

Împotriva încheierii din 7.12.2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenta A. a formulat recurs la data de 09 decembrie 2023, prin e-mail, cererea fiind înregistrată în dosarul nr. x/2023; cererea de recurs a fost înaintată Completului de 5 judecători al instanţei supreme, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. x/2024.

Prin decizia civilă nr. 50 din 04 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a admis excepţia necompetenţei materiale a acestui complet şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierii din 7 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Urmare a declinării, recursul declarat împotriva încheierii din 07 decembrie 2023 a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a instanţei supreme sub nr. x/2024 şi repartizat spre soluţionare Completului 10.

Prin decizia nr. 1286 din 15 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 07 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea de recurs înaintată la data de 09 decembrie 2023, recurenta a menţionat că după comunicarea încheierii atacate, din 07.12.2023, va formula şi înainta instanţei şi motivarea recursului.

La data de 18 ianuarie 2024 (moment în care recursul se afla pe rolul Completului de 5 judecători, fiind înregistrat sub nr. x/2024) recurenta a transmis secţiei I civile a instanţei supreme şi motivarea recursului declarat împotriva încheierii din 07.12.2023, indicând dosarul nr. x/2023, motiv pentru care s-a fost format dosarul nr. x/2023, ce a fost repartizat spre soluţionare Completului 3 al secţiei I civile.

Prin decizia civilă nr. 790 din 20 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, recursul declarat împotriva încheierii din 07 decembrie 2023, astfel cum a fost motivat, a fost respins ca tardiv formulat, motivat de faptul că termenul de 48 de ore de la pronunţarea încheierii atacate s-a împlinit la data de 10 decembrie 2023, iar recursul a fost declarat la data de 18 ianuarie 2024.

Împotriva deciziei civile nr. 790 din 20 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, A. a formulat, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., contestaţie în anulare, aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18.04.2024, sub nr. x/2024.

În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatoarea a învederat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, instanţa de recurs reţinând, în mod eronat, cu privire la termenul până la care poate motiva recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, a învederat că instanţa de recurs, în mod eronat, a reţinut că recurenta, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, ar fi declarat calea de atac la data de 18 ianuarie 2024.

Contestatoarea a mai susţinut că a declarat recursul la data de 9 decembrie 2023, iar la 18 ianuarie 2024 a depus motivarea acestuia.

A mai susţinut că instanţa nu a judecat recursul special prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În consecinţă, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, casarea/desfiinţarea hotărârii atacate, cu consecinţa judecării pe fond a recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Intimaţii nu au formulat întâmpinări în prezentul dosar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea supusă analizei s-a invocat, drept motiv al contestaţiei în anulare, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.

Textul legal vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. Atât în practică, cât şi în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potenţiale motive de contestaţie în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, faţă de data înregistrării la instanţă, deşi la dosar se afla plicul cu data poştei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deşi la dosarul cauzei se află ataşată dovada mandatului dat de recurent etc.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deşi distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi iniţiată pentru remedierea unor greşeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale ori din stabilirea eronată a situaţiei de fapt.

Astfel, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiaşi recurs prin redeschiderea unei judecăţi soluţionate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor astfel de greşeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, prin decizia atacată s-a respins, pentru nemotivare în termenul legal, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins solicitarea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, reţinându-se că recursul trebuia declarat în 48 de ore de la pronunţarea încheierii recurate.

Contestatoarea a formulat critici care vizează pretinse greşeli de judecată, arătând că instanţa de recurs în mod eronat a admis excepţia de tardivitate, în condiţiile în care partea a declarat recurs la data de 9 decembrie 2023, dar motivarea a înaintat-o la 18 ianuarie 2024.

Înalta Curte notează, însă, că, în ceea ce priveşte recursul declarat la data de 9 decembrie 2023, acesta a fost soluţionat distinct prin decizia nr. 1286 din 15 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, în sensul că s-a respins ca nefondat recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 07 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023; referitor la cererea pe care contestatoarea a înaintat-o la 18 ianuarie 2024, prin decizia contestată în cauza de faţă s-a respins, ca tardiv, recursul astfel cum a fost motivat.

Or, prezenta contestaţie în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare, nu poate fi primită pentru eventuala greşită aplicare a legii de către instanţa de judecată, criticile în acest sens reprezentând motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în calea de atac a recursului, nu şi în cadrul contestaţiei în anulare, unde instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, fără a putea să examineze legalitatea soluţiei pronunţate. Prin intermediul contestaţiei în anulare nu se poate tinde la valorificarea unei erori de judecată.

Cum împrejurările reclamate de contestatoare nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare invocat, ci vizează termenul până la care poate declara/motiva recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deci interpretarea unor dispoziţii legale, acestea nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluţionată, în conformitate cu opinia contestatoarei.

Referitor la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport cu formularea clară a acestui text, rezultă că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanţa de recurs, respingând în totalitate sau admiţând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu şi atunci când instanţa a respins recursul în temeiul unei excepţii procesuale, cum este în cauza dedusă judecăţii, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Or, având în vedere că, în cauză, recursul a fost soluţionat în baza unei excepţii, de tardivitate a căii de atac, se constată că nici dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt incidente în speţă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 790 din 20 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 790 din 20 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. şi Asociaţia de Proprietari nr. 55 Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.