Extraordinary annulment petition rejected for failure to establish procedural defect: refusal to appoint counsel and allegation of lack of competence do not satisfy statutory grounds for reopening a final property restitution judgment.

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1782 din 25 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 249/A din 9 decembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii civile, la 4 ianuarie 2024, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., invocând motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

A susţinut că nu a fost prezentă la termenul de judecată şi nu a avut nici avocat, astfel că în mod greşit instanţa a soluţionat cauza în lipsa sa şi a respins cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, ca neîntemeiată, fiindu-i încălcat dreptul la apărare; hotărârea contestată este nulă întrucât a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, care ar fi trebuit, din oficiu, să recalifice recursul în apel; decizia din recurs "nu a aplicat în dreptul intern hotărârea pilot CEDO în materia restituirii proprietăţii şi nici prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului"; a menţionat că vecina sa a beneficiat de trei grade de jurisdicţie, acesteia restituindu-i-se în natură terenul aflat sub incidenţa aceluiaşi ordin, iar instanţa supremă are misiunea de a unifica practica judiciară.

Contestatoarea a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru a stabili dacă "în două cazuri identice, de restituire în baza Legii nr. 10/2001, hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind restituirea unui teren (…) are prioritate faţă de hotărârile Curţii de Apel Galaţi" prin care se respinge restituirea terenului către contestatoare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., "dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

În aplicarea acestui text legal, se impune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condiţiilor prevăzute pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, or, conţinutul întrebării formulate de către contestatoare relevă neîndeplinirea condiţiei potrivit căreia chestiunea de drept trebuie să fie esenţială, în sensul că, de lămurirea ei, depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Astfel, instanţa este învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare, urmând a se pronunţa, cu prioritate, asupra admisibilităţii acesteia, astfel că în această fază procesuală nu se dezbate fondul demersului juridic iniţiat de către reclamantă, întemeiat pe dispoziţiile legii speciale de reparaţie.

În această situaţie, lămurirea chestiunii care reprezintă obiectul întrebării formulate de contestatoare nu este relevantă asupra soluţiei pronunţate în prezenta fază procesuală.

În consecinţă, constatând, în cadrul verificărilor impuse de art. 520 alin. (1) din C. proc. civ., că nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 519 din C. proc. civ. pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulată de petenta A., urmează a fi respinsă.

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., aspectul admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiţii limitativ stabilite de lege, respectiv prin dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză."

În speţă, argumentele pe care contestatoarea şi-a fundamentat prezenta cale de atac se referă la: greşita respingere ca neîntemeiată a cererii sale de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, în absenţa sa; nulitatea hotărârii contestate, întrucât instanţa supremă trebuia să recalifice recursul în apel; faptul că decizia din recurs "nu a aplicat în dreptul intern hotărârea pilot CEDO în materia restituirii proprietăţii şi nici prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului"; împrejurarea că vecina sa a beneficiat de trei grade de jurisdicţie, acesteia restituindu-i-se în natură terenul aflat sub incidenţa aceluiaşi ordin, iar instanţa supremă are misiunea de a unifica practica judiciară.

Analizând contestaţia în anulare formulată prin prisma prevederilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., se constată omisiunea contestatoarei de a indica, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei contestate din această perspectivă, care ar fi presupus afirmarea unei neregularităţi a procedurii de citare în ceea ce o priveşte la chiar termenul la care a avut loc judecata.

Or, susţinând că în mod greşit s-a respins cererea de acordare a unui nou termen în vederea angajării unui apărător, contestatoarea nu valorifică în realitate o nelegală citare a sa la termenul când a avut loc judecata, iar contestaţia în anulare prevăzută de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. este limitată la această ipoteză - când judecata recursului a avut loc în absenţa părţii nelegal citate.

De asemenea, prin calea de atac formulată, contestatoarea a înţeles să evoce doar simple nemulţumiri în legătură cu modalitatea de soluţionare a pricinilor în care a avut calitatea de parte, urmărind, într-o manieră inadecvată procedural, o nouă judecată în fond a litigiului.

Or, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă pretenţiilor deduse judecăţii, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar al soluţiei pronunţate prin decizia atacată, din moment ce, pe calea contestaţiei în anulare, nu este posibilă reformarea unei hotărâri judecătoreşti.

Aceasta întrucât contestaţia în anulare nu poate viza aspecte ce ţin de stabilirea eronată a situaţiei de fapt sau de interpretarea ori de aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de dispoziţiile legale anterior menţionate.

În consecinţă, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia atacată nu conferă dreptul la rejudecarea cauzei, în lipsa dezvoltării unei argumentaţii juridice subsumabile motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. şi de constatare a incidenţei acestuia de către instanţa învestită cu soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac, de retractare.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei în sensul că hotărârea a fost dată de o instanţă necompetentă, se reţine că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. trebuie corelate cu cele ale art. 129, art. 130 şi ale art. 131 C. proc. civ., care reglementează excepţia de necompetenţă (de ordine publică/generală/materială/teritorială), condiţiile de invocare a acesteia, precum şi verificarea competenţei de către instanţa de judecată.

Înalta Curte constată că: prin sentinţa nr. 3747/18.06.2018 pronunţată în dosar nr. x/2016, Judecătoria Brăila a respins, ca lipsită de interes, acţiunea formulată de reclamanta A., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Ordinului Prefectului nr. 441/16.09.2002 în privinţa terenului în suprafaţă de 237 mp situat în Brăila, str. x, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare subsecvent, nr. x/07.04.2003 şi constatarea nelegalei înscrieri în CF a suprafeţei de 19,60 mp adăugată la suprafaţa de 300 mp pentru care a fost emis ordinul nr. 441/16.09.2002 emis de Prefectul Judeţului Brăila, acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991.

Prin sentinţa nr. 4/14.11.2019 pronunţată în dosar nr. x/2019, Judecătoria Brăila a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinţei nr. 3747/18.06.2018 a aceleiaşi instanţe.

Prin decizia nr. 292/27.05.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 4/14.11.2019 a Judecătoriei Brăila.

Prin decizia nr. 318/23.06.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 292/27.05.2021 a Tribunalului Brăila.

Prin decizia nr. 249/A/09.12.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 318/23.06.2022 a Tribunalului Brăila.

Prin decizia contestată s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei nr. 249/A/09.12.2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Mai mult, astfel cum reiese din actele şi lucrările dosarului, în faţa instanţelor anterioare nu s-a invocat, din oficiu sau de către părţi, excepţia de necompetenţă (şi nicio altă excepţie).

Raportând aceste aspecte ale judecăţii la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., se constată că, în speţă, nu se pune problema încălcării normelor de competenţă materială procesuală de către instanţa de recurs, câtă vreme obiectul cauzei în care s-a pronunţat decizia atacată cu contestaţie în anulare l-a constitui un recurs îndreptat împotriva unei decizii a Curţii de apel, pronunţată în soluţionarea unui apel, ceea ce atrage incidenţa art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte alegaţiile referitoare la fondul cauzei, se constată că prin decizia atacată Înalta Curte s-a pronunţat în sensul inadmisibilităţii căii de atac declarate de către contestatoare, soluţie care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către aceasta, soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului nefiind una dată în urma judecăţii pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăţi efectiv realizate de respectiva instanţă de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate de contestatoare, ci urmare a examinării legalităţii căii de atac exercitate.

În acest context al analizei evidenţiate de considerentele deciziei atacate prin contestaţia în anulare pendinte, criticile expuse de către contestatoare în fundamentarea acestei căi de atac sunt unele care se referă la chestiuni de fond deduse judecăţii în cadrul ciclurilor procesuale anterioare, respectiv critici de nelegalitate şi de netemeinicie a soluţiilor pronunţate, pe care aceasta, cu nesocotirea regimului special ce guvernează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, le aduce hotărârii contestate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea împotriva României).

De altfel, afirmaţiile contestatoarei, astfel cum au fost formulate şi dezvoltate, nu îşi găsesc corespondent în niciunul dintre motivele pentru care, potrivit art. 503 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1782 din 25 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurentă.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1782 din 25 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii Instituţia Prefectului Judeţului Brăila, B.-moştenitor al defunctului C., D. - moştenitor al defunctului C., E.-moştenitor al defunctului C., F. prin mandatar E. şi G..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.