Defamation and moral damages claim regarding social media statements: scope of protection for value judgments involving a public figure and limits of extraordinary appeal review

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate caracterul ilicit al faptelor pârâtului B. constând în efectuarea de afirmaţii insultătoare, calomnioase ce aduc atingere onoarei, demnităţii, reputaţiei şi imaginii reclamantului, efectuate de pârât, în public, pe platforma C., în perioada august 2022 - prezent; obligarea pârâtului B. să comunice reclamantului în scris, într-un document semnat şi datat de către pârât, în mod necondiţionat şi fără alte explicaţii sau menţiuni adiţionale şi într-un limbaj lipsit de batjocură sau alte aspecte voalate, scuze pentru afirmaţiile făcute la adresa reclamantului, admiţând caracterul nereal al acestor afirmaţii; obligarea pârâtului la publicarea hotărârii judecătoreşti pe propria cheltuială pe pagina sa C. cu setările de vizibilitate pentru orice persoană care ar fi sau nu prietenă cu pârâtul şi să o menţină pe wall-ul paginii de C. fără a o şterge sau a îi modifica setările pentru o perioadă de timp egală în timp viitor cu perioada cuprinsă între data efectuării primei afirmaţii insultătoare/calomnioase şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti precum şi obligarea pârâtului la publicarea hotărârilor judecătoreşti emise în cauză, în mod integral, într-un ziar de largă circulaţie naţională cu caracter sportiv (respectiv, D. sau E.) pe cheltuiala acestui pârât. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului de a se abţine în viitor, de la orice afirmaţie ce l-ar viza pe reclamant; obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 EUR reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul nepatrimonial creat reclamantului, cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data de 19.08.2022 şi până la data plăţii efective şi totale a debitului principal, toate acestea actualizate cu rata inflaţiei de la data de 19.08.2022 şi până la data plăţii efective şi totale a debitului principal. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1093/14.11.2023, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2023, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. şi, în consecinţă, s-au dispus următoarele:

S-a constatat caracterul ilicit al faptelor pârâtului B. constând în efectuarea de afirmaţii insultătoare, calomnioase ce aduc atingere onoarei, demnităţii, reputaţiei şi imaginii reclamantului efectuate de pârât, în public, pe platforma C..

Pârâtul a fost obligat la publicarea hotărârii judecătoreşti, pe propria cheltuială, pe pagina sa de C. pe o perioada de o săptămână începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pârâtul a fost obligat la publicarea hotărârii judecătoreşti, în mod integral, într-un ziar de largă circulaţie naţională cu caracter sportiv, pe cheltuiala acestuia.

Pârâtul a fost obligat să se abţină, în viitor, de la orice afirmaţie insultătoare, calomnioasă, lipsită de suport real şi nedovedită, care poate afecta reputaţia, probitatea morală şi profesională, respectiv imaginea reclamantului.

Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 20.000 de RON reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul nepatrimonial creat reclamantului precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective, actualizate cu rata inflaţiei, de la data rămânerii definitive şi până la data plăţii efective.

Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 140 de RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

S-a luat act de manifestarea de voinţă a reclamantului de a solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 169A din 28 mai 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 1093 din 14.11.2023 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, fiind obligat reclamantul să plătească pârâtului B. suma de 3500 RON, cheltuieli de judecată în primă instanţă.

De asemenea, s-a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Calea de atac a recursului

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 13 august 2024.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea dosarului la curtea de apel în vederea rejudecării.

După prezentarea istoricului cauzei, recurentul indică incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ. şi arată că modalitatea selectivă de a alege care sunt pasajele care sunt "favorabile" instanţei de apel în sensul motivării unei anumite concluzii ori soluţii a acesteia, cu ignorarea desăvârşită a alegaţiilor cele mai relevante (reţinute prin aceeasi decizie ca făcând referire la reclamant), nu este compatibilă cu exigenţele motivării hotărârii judecătoreşti.

În acest sens, tocmai prin faptul că instanţa de apel nu explică care sunt motivele pentru care afirmaţii factuale de tipul "facturi false şi şi-au decontat banii, zeci de mii de RON, sute de mii de RON!!!Jaf total!!!!!" (adică reclamantul ar fi săvârşit infracţiunea de delapidare şi spălare de bani în concurs ideal) ori că s-ar fi dedat unor acţiuni de "şpagă, zeciuială, parandărăt, bir din banul public", face ca cerinţa motivării hotărârii judecătoreşti, în raport de tăcerea absolută a instanţei de apel asupra acestor aspecte, conduită contrară dispoziţiilor art. 425, alin. (1), lit. b) C. proc. civ. - să nu fie îndeplinită.

Mai arată că decizia recurată cuprinde şi motive contradictorii, întrucât instanţa de apel reţine că pârâtul ar fi efectuat judecăţi de valoare, iar nu declaraţii de fapt, nefiind imputat reclamantului un fapt concret, care să poată fi dovedit, ci doar speculându-se pe baza informaţiilor apărute în presă, având ca subiect organizarea concursului pentru funcţia de director executiv al F.; în realitate, nu numai că pârâtul a efectuat afirmaţii factuale, ci însăşi instanţa de apel a reţinut afirmaţii factuale, cum ar fi cea că respectivul concurs de director ar fi fost aranjat.

Invocând şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de apel a efectuat o greşită aplicare a art. 10 din CEDO şi art. 70 C. civ., norme de drept material care nu permit efectuarea de afirmaţii factuale faţă de o persoană, cum ar fi acelea că reclamantul a săvârşit infracţiuni de delapidare şi spălare de bani, dare de mită, abuz în serviciu sau furt; reţinând că astfel de afirmaţii sunt protejate de dreptul la liberă exprimare, instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit aceste norme.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât B., urmare a comunicării cererii de recurs, a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând că recurentul se rezumă doar la afirma încălcarea art. 10 din CEDO şi a art. 70 C. civ., fără a evidenţia aspecte de nelegalitate.

Susţine că instanţa de apel a analizat situaţia de fapt şi de drept, răspunzând pe larg motivelor de apel şi a concluzionat că au fost respectate limitele libertăţii de exprimare. Solicită respingerea recursului şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a deciziei atacate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale relevante în această materie, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Cu titlu prealabil, se observă că subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a pretins încălcarea dispoziţiilor art. 10 din CEDO, precum şi a art. 70 din C. civ., iar intimatul a invocat nulitatea acestui motiv de recurs, prin întâmpinare; la termenul de judecată de astăzi instanţa a constatat că nu poate opera o nulitate parţială a recursului, doar cu privire la unul dintre motivele de casare, câtă vreme memoriul de recurs cuprinde mai multe motive de nelegalitate.

Totodată, Înalta Curte constată că, deşi ultimul motiv de recurs a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cadrul acestuia nu au fost dezvoltate critici care să permită încadrarea argumentelor deduse judecăţii nici în motivul de recurs invocat, nici în vreo altă ipoteză reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a susţinut că instanţa de apel a efectuat o greşită aplicare a art. 10 din CEDO şi art. 70 C. civ., norme de drept material care nu permit efectuarea de afirmaţii factuale faţă de o persoană, cum ar fi acelea că reclamantul a săvârşit infracţiuni de delapidare şi spălare de bani, dare de mită, abuz în serviciu sau furt.

Or, aceste afirmaţii nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât, sub aplicarea textelor de lege pretins încălcate, recurentul solicită reevaluarea pretinselor fapte ilicite, ceea ce determină imposibilitatea analizei de legalitate specifice etapei procesuale a recursului.

Referitor la susţinerile comune vizând motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., respectiv motivarea necorespunzătoare a deciziei atacate, prin "modalitatea selectivă de a alege pasajele favorabile instanţei de apel în sensul motivării unei anumite concluzii sau soluţii", Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vorbesc despre lipsa motivării ori despre motivarea contradictorie sau numai pe baza unor motive străine de natura cauzei.

Nemotivarea ca motiv de nelegalitate a hotărârii presupune absenţa cu desăvârşire a oricăror considerente din care să rezulte argumentele pentru care cererile şi mijloacele de apărare invocate de părţi prin apeluri au fost înlăturate. Motivarea contradictorie presupune ca hotărârea atacată să cuprindă în considerentele sale constatări de fapt distincte şi contradictorii care să facă imposibilă aplicarea textelor legale reţinute şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea exercitării controlului de legalitate, în timp ce teza ultimă a cazului de recurs menţionat are în vedere susţinerea soluţiei numai pe baza unor motive străine de natura cauzei.

Motivarea unei hotărâri este o chestiune de esenţă, de conţinut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă. Trebuie ca instanţa de judecată să examineze şi să dea un răspuns argumentat problemelor esenţiale de fapt şi de drept care se pun în cauza dedusă judecăţii, condiţii care, în cauza de faţă, sunt îndeplinite.

În jurisprudenţa CEDO s-a arătat în mod constant că motivarea hotărârii este un element esenţial al dreptului părţii la un proces echitabil (cauza Hadjianastassiou contra Grecia, Hotărârea din 11 ian. 2000) şi că noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat, totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi, fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al părţilor, această obligaţie presupune, totuşi, ca partea interesată să poată aştepta un răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză (CEDO, cauza Albina contra România, Hotărârea din 28.04.2005, cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, Hotărârea din 8 iunie 2006).

În speţă, instanţa de apel a analizat legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe prin prisma condiţiilor specifice acţiunii în răspundere civilă delictuală, schimbând soluţia de admitere a pretenţiilor deduse judecăţii, în sensul respingerii acestora după ce a verificat ea însăşi, raportat la criticile formulate prin apelurile formulate, întrunirea în cauză a condiţiilor pentru antrenarea acesteia, a căror analiză este graduală, constatând inexistenţa faptei ilicite.

Din analiza considerentelor deciziei atacate reiese faptul că instanţa de apel, chiar dacă nu a analizat punctual fiecare dintre numeroasele afirmaţii imputate, a efectuat o motivare care cuprinde toate reperele necesare - persoana reclamantului, expunerea publică, calificarea ca judecăţi de valoare, proporţionalitatea.

Astfel, instanţa de apel observă cu privire la persoana reclamantului că acesta "este om politic, fiind anterior numirii în actuala funcţie consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Zalău, având şi funcţia de secretar de partid, fiind vorba despre o persoană cu statut public raportat la calitatea actuală de director executiv al F.", iar subiectul dezbătut poate fi apreciat ca fiind unul de interes general la nivel local.

În calificarea afirmaţiilor ca fiind judecăţi de valoare, instanţa de apel a avut în vedere că există o minimă bază factuală, "astfel cum rezultă de altfel din articolele de presă depuse la dosar şi din comentariile la acestea".

S-a reţinut de către instanţa de apel "că în ceea ce priveşte afirmaţiile pârâtului referitoare la numirea politică a reclamantului şi "aranjarea" concursului la care acesta a participat, este vorba despre judecăţi de valoare, iar nu despre declaraţii de fapt, nefiind imputat reclamantului un fapt concret, care să poată fi dovedit, ci doar speculându-se pe baza informaţiilor apărute în presă, având ca subiect organizarea concursului pentru funcţia de director executiv al F.".

De asemenea, instanţa de apel a constatat că:

"în categoria judecăţilor de valoare se încadrează şi afirmaţiile pârâtului în sensul că reclamantul ar fi "incompetent", ar avea un caracter "de tot rahatul", ar fi "sluga celor mai vechi şi mai demult aciuaţi pe acolo", că nu ar avea şcoală. Prin niciuna dintre aceste afirmaţii nu au fost imputate reclamantului fapte concrete, susceptibile de proba verităţii, fiind vorba despre afirmaţii cu caracter generic, persoana reclamantului nefiind de altfel nominalizată, afirmaţiile privind în cea mai mare măsura conducerea clubului F., iar nu pe reclamant în mod specific".

În ceea ce priveşte susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată în sensul că pârâtul l-ar fi acuzat pe reclamant de săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, delapidare, constituire grup infracţional organizat, instanţa de apel a constatat că sunt neîntemeiate, întrucât "pârâtul nu l-a acuzat pe reclamant de săvârşirea unor fapte penale, ceea ce a subliniat pârâtul, într-adevăr prin folosirea unor termeni exageraţi, fiind numai că deşi echipa de fotbal a beneficiat de fonduri consistente din bugetul local, din cauza conducerii defectuoase a clubului, în cadrul căreia nu au fost numite persoane care să aibă experienţă şi competenţe în domeniu, echipa de fotbal nu a reuşit să aibă performanţe, fondurile alocate fiind deci irosite".

Pe de altă parte, se constată că lipsa de analiză imputată de recurent instanţei de apel se raportează la o pretins nerealizată verificare a fiecărei afirmaţii în parte, ceea ce ar presupune însă reevaluare a probatoriului în calea de atac a recursului, ceea ce nu poate fi primit.

Aşadar, Înalta Curte constată că motivarea deciziei recurate întruneşte exigenţele impuse de textul art. 425 alin. (1) C. proc. civ., prezentând cu suficientă claritate motivele pe care se întemeiază.

Prin raportare la considerentele expuse, Înalta Curte reţine că nu se verifică incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nefiind constată o încălcare a normelor de procedură, în sensul neanalizării tuturor susţinerilor reclamantului.

Recurentul a mai susţinut că decizia atacată ar cuprinde motive contradictorii, întrucât instanţa de apel ar fi reţinut ca fiind judecăţi de valoare afirmaţiile cu privire la concursul de numire în funcţia de director a reclamantului, însă la pagina 14 din motivare a constatat că acestea sunt afirmaţii factuale.

Aceste alegaţii sunt ele însele străine de considerentele deciziei recurate, aserţiunea "Cu concursul aranjat doar pt.el strict politic" fiind menţionată de către instanţa de apel în enumerarea exhaustivă a postărilor şi comentariilor anexate cererii de chemare în judecată, cu prilejul verificării susţinerii pârâtului în sensul că afirmaţiile nu l-ar fi privit pe reclamant.

De altfel, împrejurarea că reclamantul este nemulţumit de concluziile la care a ajuns instanţa de apel, de modul în care aceasta a analizat şi a interpretat situaţia de fapt, nu echivalează nici cu nemotivarea hotărârii recurate sau cu existenţa unor motive contradictorii, în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentului-reclamant, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va dispune obligarea acestuia, ca parte care a pierdut procesul în sensul textului legal menţionat, la plata către intimatul-pârât a sumei de 6842,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, astfel cum rezultă din documentul justificativ aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 169A din 28 mai 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 6842,50 RON către intimatul-pârât B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.