Failure to meet formal requirements for cassation: generic criticism of factual findings instead of specific misapplication of law

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 31.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2395,50 RON (la care se adaugă TVA)/2350,65 (cu TVA inclus), reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora în perioada 01.04.2019-31.03.2020 şi respectiv 01.06.2020-31.03.2022; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 1390,95 RON calculate până la data de 30.03.2022 şi, în continuare, până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate; plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 94/01.02.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022 s-a admis acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2609,61 cu TVA inclus RON remuneraţie cuvenită artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora în perioadele 01.04.2019-31.03.2020, 01.06.2020-30.09.2020 şi 01.01.2021- 31.03.2022.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1295,95 RON penalităţi de întârziere calculate până la data de 31.03.2022 şi la plata penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere, în continuare până la plata efectivă a acesteia.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 870 RON, cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 462A din 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 94/01.02.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - Credidam, fiind obligată apelanta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată de 900 RON onorariu de avocat.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr nr. 462A din 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

Susţine că "deşi în cererea de apel am menţionat perioadele pentru care unitatea turistică a fost închisă în baza reglementărilor legale privitoare la pandemie, iar reclamanta CREDIDAM a precizat că a corectat sumele datorate excluzând perioadele de nefuncţionare, instanţa de apel în mod greşit a admis aceste sume care sunt eronate".

Având în vedere că din pretenţiile reclamantei trebuia scăzut un cuantum mai mare al sumelor, solicită admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii.

I.5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat în principal, anularea recursului şi în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

A susţinut intimata că recursul este nul întrucât pârâta reiterează motivele de apel care au fost deja cenzurate de către instanţa de apel. În aceste condiţii, apreciază că nu se poate realiza un control al legalităţii deciziei pronunţate în apel.

Totodată, a invocat şi netemeinicia cererii de recurs, arătând că împrejurarea că unitatea nu a funcţionat pe perioada pandemiei a fost avută în vedere atât de către reclamantă, care şi-a precizat acţiunea în sensul eliminării anumitor perioade, cât şi de către instanţele de fond.

I.6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 august 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 noiembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate şi prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs. De asemenea, simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de recurs, invocând motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanţei de apel pentru faptul că a fost "dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material", argumentând, în esenţă, că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că unitatea a fost închisă pe perioada pandemiei, astfel că sumele datorate reclamantei ar fi trebuit să fie mai mici.

Înalta Curte constată că o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Astfel, deşi recurenta-pârâtă a indicat ca temei de drept al căii de atac promovate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu cuprinde nicio critică de nelegalitate susceptibilă de a fi încadrată în acest caz de casare a unei hotărâri judecătoreşti.

Încălcarea sau aplicarea greşită a legii la care se referă punctul 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, interpretarea greşită a unui text de lege corespunzător situaţiei de fapt, etc.

Or, în cauză, recurenta-pârâtă nu a invocat şi nu a demonstrat niciuna dintre aceste ipoteze, ci s-au referit în mod generic la faptul că "deşi în cererea de apel am menţionat perioadele pentru care unitatea turistică a fost închisă în baza reglementărilor legale privitoare la pandemie, iar reclamanta CREDIDAM a precizat că a corectat sumele datorate excluzând perioadele de nefuncţionare, instanţa de apel în mod greşit a admis aceste sume care sunt eronate".

Or, se poate observa că în speţă Curtea de apel a examinat apărarea pârâtei sub acest aspect, observând că însăşi reclamanta şi-a limitat pretenţiile în faţa primei instanţe în funcţie de dovezile administrate cu privire la perioadele cât a fost închisă unitatea în timpul pandemiei, astfel că în aceste limite pârâta nu a fost obligată la plata de remuneraţii pentru perioade când nu a funcţionat.

De aceea, o eventuală dezlegare nelegală a acestei chestiuni trebuia să fie dezvoltată şi detaliată, în absenţa oricărui element concret susţinerea mai sus evocată neputând constitui un motiv de recurs apt a fi examinat.

Se reţine că invocarea în mod general a aplicării greşite a unor norme de drept substanţial, fără indicarea în concret a acestora, nu echivalează cu aplicarea greşită a legii în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu cuprinde prin ea însăşi concluzia nelegalităţii hotărârii, deoarece nelegalitatea la care se referă acest text de lege trebuie să fie legată de legea aplicabilă, iar nu de chestiuni de fapt ori de apreciere a probelor administrate în cauză. Pe de altă parte, este necesar ca recurenta-pârâtă să demonstreze modul în care instanţa de apel a încălcat normele de drept material, să arate care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport de circumstanţele cauzei şi să explice, totodată, modul în care, în aprecierea sa, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii. Însă, în cererea de recurs nu se regăseşte nicio critică concretă prin care recurenta-pârâtă să contrazică argumentele instanţei de apel, ci doar aspecte de netemeinice a hotărârii recurate, aspecte ce nu pot face obiect de analiză în recurs.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, iar recurenta-pârâtă nu s-a conformat acestor imperative, astfel că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..nu este incident în cauză, fiind formal indicat, şi nici nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de aceasta prin cererea de recurs într-un alt caz expres şi limitativ prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa observă că în memoriul de recurs pârâta a indicat, tot formal, şi incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., ignorând că aceleaşi susţineri din recurs au fost formulate şi în memoriul de apel.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va constata nul recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 462A din 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va dispune obligarea acesteia, ca parte care a pierdut procesul în sensul textului legal menţionat, la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, astfel cum rezultă din documentul justificativ aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 462A din 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-Credidam.

Obligă pe recurenta-pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 1500 RON către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-Credidam, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.