Fiscal claim time-barred by 5-year prescription; construction fees claim definitively rejected.

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Străzilor Bucureşti, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 413.600,95 RON, reprezentând contravaloarea penalităţilor aferente cotelor 0,1% şi 0,7% achitate după data recepţiei, calculate în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii (forma în vigoare la data executării lucrărilor de construire), datorate de investitor, cu cheltuieli de judecată, având în vedere următoarele motive:

Prin încheierea de şedinţă de la 23.03.2023 pronunţată în dosarul cu nr. x/2022 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei material procesuale (funcţionale) a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a fost declinată competenţa soluţionării prezentei cauze formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii în contradictoriu cu pârâta Administraţia Străzilor Bucureşti în favoarea Secţiilor civile din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III -a civilă la data de 09.05.2023, sub nr. x/2022.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 969/28.09.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi a respins cererea privind pe reclamanta Inspectoratul de Stat în Construcţii, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Străzilor Bucureşti, ca fiind prescrisă.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 175A din 26 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul - reclamant Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva sentinţei civile nr. 969 din 27.09.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii, criticând soluţia pentru nelegalitate.

Recursul a fost comunicat intimatei, iar pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat, a recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei atacate.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

5. Motivele de recurs

În cuprinsul cererii de recurs declarat de reclamant, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-au formulat în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de apel a dat o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 2532 pct. 5 C. civ., în raport de obligaţiile investitorului reglementate de art. 76 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, date în aplicarea art. 7 alin. (8) şi a art. 37 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 şi dispoziţiilor art. 8 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994;

- dispoziţiile art. 267 alin. (14) lit. c) d) la care face trimitere art. 76 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, nasc raporturi juridice administrativ/fiscale în sarcina compartimentului de specialitate al emitentului autorizaţiei de construire de a regulariza taxa de autorizare pentru beneficiarul autorizaţiei de construire în funcţie de valoarea finală a lucrărilor declarată de investitor; raporturile juridice administrativ/fiscale se nasc între autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire şi beneficiarul/titular al autorizaţiei; consideră că instanţa de apel a dat o interpretare greşită acestor dispoziţii care reglementează raporturile dintre compartimentul de specialitate al autoritătii administraţiei publice locale şi beneficiarul autorizaţiei, nu între autoritatea emitentă a autorizaţiei şi ISC;

- art. 76 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 date în aplicarea art. 7 alin. (8) a art. 37 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 nasc raporturi juridice administrative între beneficiarii autorizaţiilor de construire şi ISC, dispoziţii care reglementează în mod expres şi imperativ obligaţii în sarcina investitorilor/beneficiari ai autorizaţiilor de construire faţă de ISC, care nu pot fi înlăturate, aşa cum susţine instanţa de apel, pentru faptul că beneficiarul autorizaţiei are alte obligaţii faţă de compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale;

- art. 76 alin. (1) lit. a) din Norme prevede în aplicarea art. 7 alin. (8) din Legea nr. 50/1991 obligaţia imperativă a beneficiarilor autorizaţiei de a anunţa începerea lucrărilor atât la emitentul autorizaţiei de construire, cât la ISC, obligaţie pe care ASB a îndeplinit-o;

- art. 76 alin. (1) lit. c) din Norme prevede în aplicarea art. 37 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 obligaţia imperativă a beneficiarilor autorizaţiei de a anunţa finalizarea lucrărilor de construire atât la emitentul autorizaţiei de construire, cât şi la ISC, pentru îndeplinirea obligaţiei de regularizare şi a cotelor prevăzute de lege, obligaţie pe care ASB nu a îndeplinit-o.

- deşi a susţinut în fata instanţei de apel că obligaţiile investitorului faţă de ISC referitoare la anunţul de finalizare a lucrărilor la ISC odată cu convocarea la recepţie este inserată în autorizaţiile de construire la lit. B) pct. 3, instanţa de apel, interpretând greşit atât dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. c) din Norme, cât şi cele ale art. 8 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994 care instituiau obligativitatea ISC de a participa în calitate de invitat la recepţia lucrărilor finanţate din bani publici, apreciază că "neîndeplinirea acestor obligaţii" este nerelevantă, întrucât conform prevederilor legale, emitentul autorizaţiei de construire este cel care are obligatia de a aduce la cunoştinţa ISC valoarea finală a lucrării, instituindu-se, astfel, un sistem menit să asigure declanşarea mecanismului pentru stabilirea creanţei fiscale;

- raţionamentul instanţei de apel încalcă prevederile art. 2532 C. civ., invocat ca temei al curgerii termenului de prescripţie în speţă, întrucât ISC nu a cunoscut până la data comunicării PVRTL aferente obiectivelor autorizate -24.08.2021, împrejurarea că au fost finalizate lucrările şi au fost stabilite valorile finale pentru lucrările în cauză; de altfel, intimatul-pârât nu a făcut dovada anunţului de finalizare la emitentul autorizaţiei şi nici a constituirii bazei de impunere conform art. 267 alin. (14) lit. b) din Codul fiscal raportat la art. 23 din Codul de procedură fiscală, situaţie în care nu s-a făcut dovada stabilirii/existenţei bazei de impunere la momentul recepţiei lucrărilor; faptul că ASB a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor pentru cele două autorizaţii de construire, nu duce la concluzia că intimata-pârâtă ar fi anunţat finalizarea lucrărilor la emitentul autorizaţiei şi că compartimentul de specialitate al autorităţii publice locale ar fi efectuat regularizarea taxei de autorizare în baza declaraţiei privind valoarea lucrărilor de construcţie;

- contrar celor reţinute de instanţa de apel, din înscrisurile depuse la dosar se poate observa că investitoarea-pârâtă ASB a comunicat prin email la 24 august 2021 un referat de aprobare a plătii contravalorii cotelor pentru 4 obiective - printre care "b-dul x", două documente de plată reprezentând plata cotelor de 0, 1% 0,7% pentru cele 4 obiective din referat, autorizaţiile de construire şi procesele-verbale de recepţie pentru obiectivele din referat, inclusiv pentru obiectivul "modernizare B-dul x" ce face obiectul prezentei cauze; drept urmare, intimata ASB a adus la cunoştinţa ISC finalizarea şi recepţionarea lucrărilor cu valoarea reală/finală a acestora, abia în august 2021;

- de asemenea, intimata a efectuat plata cotelor legale către ISC abia în 06.07.2015, respectiv 13.07.2015, fără a specifica pe cele două Ordine de plată pentru care autorizaţii s-au plătit acele sume; defalcarea plăţilor din cele două OP a fost comunicată pentru prima dată la ISC prin email-ul din 24 august 2021, odată cu autorizaţiile de construire, recepţiile la terminarea lucrărilor şi referatul de aprobare a plăţilor detaliate în tabelul anexă la acest referat; consideră că dreptul său la acţiune s-a născut la această dată;

- aşadar, consideră că în mod eronat s-a reţinut că înştiinţarea ISC privind încheierea lucrărilor autorizate constituie o obligaţie exclusivă a emitentului autorizaţiei;

- susţine că nesocotirea obligaţiei ce revenea intimatei, ca investitoare, cu privire la înştiinţarea celor doua autorităţi, inclusiv a recurentului, echivalează în concret cu o ascundere deliberată a datoriei fiscale (cota datorata ISC cu titlu de regularizare) şi a exigibilităţii acesteia, situaţie în care, în aplicarea dispozitiilor art. 2532 C. civ., prescripţia nu a început să curgă (...) 5. cât timp debitorul, în mod deliberat, a ascuns creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;

- solicită admiterea recursului, reţinerea spre rejudecare a cauzei, admiterea apelului, anularea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea excepţiei prescripţiei şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată.

6. Apărări formulate

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administraţia Străzilor Bucureşti a cerut respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 413.600,95 RON, reprezentând contravaloarea cotelor 0,1% şi 0,7% raportate la valoarea finală a lucrărilor, precum şi penalităţile aferente acestora, calculate în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii (forma în vigoare la data executării lucrărilor de construcţii) datorate de investitor, acţiune respinsă ca prescrisă de prima instanţă, soluţie menţinută prin decizia ce face obiectul prezentului recurs.

Cotele de 0,1% şi 0,7%, precum şi cele accesorii privind penalităţile de întârziere au natura unor creanţe fiscale, conform Deciziei nr. 8/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept, astfel că în mod corect a reţinut instanţa de apel că termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de art. 91 alin. (1) din Codul de procedură fiscală din 2003, în vigoare la data naşterii dreptului material la acţiune, a început să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, conform art. 91 alin. (2) din acelaşi Codul de procedură fiscală.

Sunt nefondate susţinerile recurentului-reclamant referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, respectiv 24.08.2021, ca an următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, întrucât la acea dată a cunoscut existenţa construcţiei, finalizarea şi recepţionarea lucrărilor autorizate, când a fost înştiinţat de către intimata-pârâtă Administraţia Străzilor Bucureşti (prin adresa nr. x/24.08.2021, înaintată pe email) despre efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor.

Dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 50/1991, în vigoare la data emiterii acestor procese-verbale, prevedeau că:

"(1) Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0, 1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 lit. b) şi a) lăcaşurilor de cult. (2) Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii, judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, o dată cu transmiterea înştiinţării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată. Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie. (3) Cota stabilită la alin. (1) se aplică şi diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepţia la terminarea lucrărilor."

Conform art. 7 alin. (8) din acelaşi act normativ, investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii asupra datei la care vor începe lucrările autorizate.

De asemenea, art. 37 alin. (3) stipulează faptul că, la terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are obligaţia să regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, precum şi celelalte cote prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 76 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991 cuprind două etape cu operaţiuni privind obligaţiile investitorilor/beneficiarilor faţă de autorităţi: alin. (1) lit. a) - după obţinerea autorizaţiei de construcţie se procedează la anunţarea emitentului autorizaţiei şi a ITC, a începerii lucrărilor de construcţii; alin. (1) lit. c) - anunţarea emitentului autorizaţiei şi a ITC despre finalizarea lucrărilor autorizate, în timp ce alin. (2) al aceluiaşi articol conţine prevederi referitoare la obligaţia investitorului de a regulariza taxele şi cotele legale prin declararea la emitentul autorizaţiei a valorii finale a lucrărilor, care are loc după realizarea obiectivului de investiţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor; emitentul autorizaţiei va înştiinţa ISC despre finalizarea execuţiei lucrărilor, precum şi valoarea finală a investiţiei.

În speţă, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, pârâta-investitor/beneficiar şi-a îndeplinit obligaţia de a declara la emitentul autorizaţiei (PMB) valoarea finală a lucrărilor, fiind în acest sens întocmite procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor.

Astfel cum s-a reţinut de către instanţele de fond, procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor au fost întocmite la data de 18.11.2011 şi 2.11.2012, iar termenele de prescripţie de 5 ani, au început să curgă la data de 01.01.2012 şi, respectiv, la 01.01.2013.

Din moment ce pârâta şi-a îndeplinit obligaţia ce îi incumba în conformitate cu dispoziţiile în vigoare la momentul respectiv, şi anume art. 76 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991 aprobate prin Ordinul 839/2009, în mod just s-a reţinut că data naşterii creanţei fiscale a fost data încheierii proceselor-verbale de recepţie.

Or, prin probele administrate în cauză, reclamantul nu a probat caracterul deliberat al ascunderii existenţei obligaţiei de plată de către pârâtă, neinvocând şi nedovedind omisiunea cu rea-credinţă a îndeplinirii vreunei obligaţii legale ce îi revenea la finalizarea executării lucrării autorizate.

Din contră, pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de a declara la emitentul autorizaţiei valoarea finală a lucrărilor, revenindu-i acestei din urmă instituţii sarcina de a înştiinţa ISC despre finalizarea lucrărilor şi valoarea finală a acestora, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 76 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991; eventuala lipsă de comunicare instituţională nu poate fi imputată pârâtei şi nici nu poate fi asimilată unei rele-credinţe a acesteia, câtă vreme pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi incumbau la data finalizării lucrărilor.

De altfel, obligaţia pârâtei de a regulariza taxele şi cotele legale nu se poate confunda cu cerinţa de încunoştinţare a recurentului despre terminarea lucrării, ci presupune imperativul achitării de către aceasta a sumelor datorate reclamantului, ca element ce formează conţinutul raportului juridic obligaţional civil, sancţionabil în termenul de prescripţie de 5 ani specific unei creanţe de drept public, cu dreptul reclamantului a formula o acţiune în pretenţii, aşa cum s-a întâmplat în speţă. Aşadar, nu revenea intimatei-pârâte obligaţia de a încunoştinţa recurentul-reclamant despre terminarea lucrărilor, ci doar obligaţia de a achita taxele datorate celui din urmă.

Astfel, buna-credinţă a intimatei a fost corect reţinută de instanţa de apel, acesta comunicând emitentului autorizaţiei de construcţie finalizarea lucrărilor, recepţia având loc în anul 2011, respectiv 2012, fiind respectate dispoziţiile art. 76 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991 potrivit cărora:

"În conformitate cu prevederile art. 267 alin. (14) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, solicitantul (investitorul/beneficiarul) are obligaţia de a regulariza taxele şi cotele legale. În acest scop, investitorul/beneficiarul are obligaţia de a declara la emitentul autorizaţiei valoarea finală (rezultată) a lucrărilor - se pot prezenta documentele doveditoare necesare. Emitentul autorizaţiei va aplica prevederile art. 267 alin. (14) lit. c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi va înştiinţa Inspectoratul de Stat în Construcţii despre finalizarea execuţiei lucrărilor, precum şi valoarea finală a investiţiei - aşa cum a fost calculată la efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor - utilizând "Formularul-model F.16 - Comunicare privind încheierea execuţiei lucrărilor" (pentru uzul ISC)."

Rezultă că obligaţia înştiinţării recurentului despre finalizarea lucrărilor revenea emitentului autorizaţiei, şi nu intimatei, care a respectat dispoziţiile legale menţionate.

Mai mult, susţinerea recurentului în sensul că abia la data de 24.08.2021 ar fi cunoscut existenţa construcţiei, finalizarea şi recepţionarea lucrărilor autorizate nu poate fi primită în contextul în care la data de 17.05.2010 Administraţia Străzilor Bucureşti a anunţat Inspectoratul de Stat în Construcţii cu privire la începerea lucrărilor de construcţii, iar pârâta a achitat la datele de 06.07.2015 şi 13.07.2015 cotele de 0,1% şi 0,7%, aferente lucrărilor executate.

De asemenea, susţinerile recurentului-reclamant prin care se invocă încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv art. 76 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, sunt nefondate.

Potrivit art. 76 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991:

"Se va aduce la cunoştinţă emitentului autorizaţiei şi Inspectoratului teritorial în construcţii data şi ora finalizării lucrărilor de construcţii autorizate, utilizându-se "Formularul-model F.15 - Comunicare privind încheierea execuţiei lucrărilor" (pentru uzul administraţiei publice), respectiv "Formularul-model F.16 - Comunicare privind încheierea execuţiei lucrărilor" (pentru uzul ISC) puse la dispoziţie de emitentul autorizaţiei împreună cu autorizaţia".

Or, formularul-model F16 - Comunicare, la care face referire art. 76 alin. (1) lit. c) din Norme, nu cuprinde o rubrică referitoare la valoarea finală a lucrării, ci doar rubrica referitoare la valoarea din autorizaţia de construire, deci valoarea iniţială, în speţă fiind incidente prevederile art. 76 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991 anterior menţionate, din care rezultă că regularizarea taxelor şi cotelor legale şi declararea, în acest scop, a valorii finale a lucrărilor, sunt obligaţii pe care pârâta trebuia să le îndeplinească faţă de emitentul autorizaţiei, Primăria Municipiului Bucureşti, urmând ca aceasta să înştiinţeze ISC despre finalizarea execuţiei lucrărilor şi valoarea finală a investiţiei.

Cât timp intimata-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile legale referitoare la recepţia lucrării faţă de emitentul autorizaţiei, iar acesta din urmă nu a înştiinţat imediat recurentul-reclamant, nu poate fi imputată intimatei o atare omisiune.

Pe de altă parte, cu referire la argumentul ascunderii obligaţiei (cazul de suspendare invocat de reclamant, art. 2532 alin. (5) C. civ.), se constată că recurentul doar a susţinut că investitorul avea obligaţia declarării finalizării lucrărilor către ISC, fără a aduce argumente suplimentare.

De altfel, cercetarea cazului de suspendare invocat presupunea analiza unui pretins fapt al debitorului de a ascunde existenţa obligaţiei, iar în acest context aprecierea revine instanţei de apel, controlul de legalitate putând privi cel mult existenţa obligaţiilor legale ale pârâtei, astfel cum s-a verificat mai sus, şi nu calificarea unor fapte/omisiuni ca fiind apte a constitui cazul de suspendare prevăzut de art. 2532 alin. (5) C. civ.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dat o corectă interpretare dispoziţiilor legale aplicabile în cauză cu privire la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie, termen împlinit anterior formulării cererii de chemare în judecată.

În consecinţă, decizia civilă recurată fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva deciziei nr. 175A din 26 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administraţia Străzilor Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.