Standing as mortgage titular justifies appeal against cancellation; lack of interest in seizure lifting excludes jurisdictional and substantive review

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă la 23 mai 2024, înregistrată sub nr. x/2024, petentul Oraşul Năvodari, prin primar, a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător privind restabilirea situaţiei anterioare asupra terenului intravilan în suprafaţă de 500 mp, înscris în CF nr. x a localităţii Năvodari, instituit prin sentinţa penală nr. 225/F/20.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. x/2015 şi respectiv prin decizia penală nr. 237/A/21.07.2023 pronunţată în aceeaşi cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin încheierea nr. 30/C din 18 septembrie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis cererea formulată de petentul Oraşul Năvodari, prin primar, în contradictoriu cu intimaţii A. şi Anaf - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcţia Operativă De Executare Silită- Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi, având ca obiect ridicare sechestru şi radiere ipotecă, astfel cum a fost precizată.

A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin sentinţa penală nr. 225F/20.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi menţinut prin decizia penală nr. 237/A/21.07.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asupra imobilului - teren în suprafaţă de 500 mp, înscris în CF nr. x Năvodari.

A dispus radierea din CF nr. x Năvodari a dreptului de ipotecă legală înscris la rubrica "Sarcini" sub nr. C3 în baza PV de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 6124/26.11.2020 emis de ANAF -Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 30/C din 18 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat apel Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcţia Operativă de Executare Silită- Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi, cale de atac calificată drept recurs, prin încheierea pronunţată la 12 decembrie 2024 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs, au fost dezvoltate trei critici împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel, respectiv încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF şi aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la sechestrul asigurător.

În dezvoltarea primei critici de nelegalitate, recurenta a învederat că, potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (1) şi art. 956-957 C. proc. civ., instanţa competentă material şi teritorial să judece pricina, în primă instanţă, este Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că această instanţă a pronunţat, în primă instanţă, sentinţa penală nr. 225/F din 20 noiembrie 2020, această concluzie fiind confirmată atât de considerentele obligatorii reţinute de Curtea Constituţională, cât şi de jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cea de-a doua critică formulată, recurenta a învederat că introducerea în cauză a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcţia Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi nu este de natură să confere automat şi legitimare procesuală pasivă acestei pârâte, având în vedere că o astfel de legitimare se analizează strict şi delimitat în funcţie de raportul juridic dedus judecăţii.

În acest sens, a menţionat că cercetarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru ridicarea sechestrului trebuie efectuată în contradictoriu cu persoanele inculpate şi cu Oraşul Năvodari, faţă de care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea imobilului în patrimoniul părţii vătămate, ANAF neavând calitate procesuală pasivă, acesta acţionând doar în calitate de organ competent din punct de vedere al aplicării dispoziţiilor de instituire a sechestrului asigurător în cauzele penale.

Prin ultima critică, recurenta a imputat Curţii de Apel o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 213 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Oraşul Năvodari, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunţată în cauză este legală pe toate aspectele contestate.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiilor necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF şi trimiterea cauzei, spre rejudecare. În subsidiar, în măsura în care se vor respinge excepţiile invocate, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Sintetizând criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei necompetenţei de ordine publică a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător, precum şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei. Totodată, recurenta a imputat Curţii de Apel o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 213 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Procedând la verificarea legalităţii hotărârii, în ordinea logico-juridică a aspectelor criticate, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, motivul de recurs circumscris ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează modalitatea de soluţionare de către Curtea de Apel a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului ANAF - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, şi care se dovedeşte a fi nefundamentat juridic.

Curtea de Apel a reţinut că intimatul nu stă în proces în calitatea sa de organ de executare silită care a implementat măsura asigurătorie dispusă prin procesul-verbal de sechestru, ci în considerarea dreptului real de garanţie - ipotecă legală - înscris în favoarea sa în cartea funciară, ca efect al aplicării măsurii dispuse. Astfel, instanţa de apel a apreciat corect că titularul înscrierii ipotecare este persoana împotriva căreia se îndreaptă, în mod firesc, cererea de radiere.

Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Verificarea calităţii procesuale nu presupune cercetarea temeiniciei dreptului pretins, ci doar stabilirea unei corespondenţe între persoana pârâtului şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii.

În cauză, petentul Oraşul Năvodari a depus, în termen legal, precizări la cererea introductivă, prin care a formulat un nou capăt de cerere având ca obiect radierea ipotecii legale, înscrise asupra terenului intravilan în suprafaţă de 500 mp, identificat în cartea funciară nr. x Năvodari, în contradictoriu cu intimatul ANAF - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcţia Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi, ipotecă instituită prin actul administrativ nr. 6124/26.11.2020 şi înscrisă sub nr. x/04.12.2020.

În ceea ce priveşte această solicitare, Curtea de Apel a reţinut că înscrierea ipotecii legale s-a realizat în favoarea ANAF - DGSES, în baza procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile, care a fost emis conform sentinţei penale nr. x din 20 noiembrie 2020, în limita sumei de 701.128341 RON.

În consecinţă, raportul juridic dedus judecăţii, prin acest capăt de cerere, priveşte, în mod direct, un drept real de garanţie înscris în favoarea acestei instituţii. Or, în contextul unei cereri care vizează radierea acestui drept, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât titularul înscrierii, respectiv ANAF - DGSES.

În mod corect, Curtea de Apel a distins între calitatea procesuală pasivă şi atribuţiile administrative ori de executare silită ale instituţiei, subliniind că legitimarea procesuală a ANAF - DGSES nu decurge din calitatea acestuia de organ de executare care a implementat, în concret, măsura asigurătorie, ci din calitatea sa de titular al dreptului de ipotecă legală, înscris ca efect al măsurii asigurătorii.

Drept urmare, Curtea de Apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., respingând, în mod just, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui intimat, nefiind incidentă ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivele de recurs I şi III, prin care recurentul critică soluţia pronunţată sub aspectul necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi al aplicării greşite a normelor de drept material incidente capătului de cerere privind ridicarea sechestrului asigurător, Înalta Curte constată că aceste critici sunt lipsite de interes, motiv pentru care vor fi înlăturate din analiză.

Înalta Curte reaminteşte că interesul în promovarea unei căi de atac reprezintă o condiţie esenţială de exercitare a acesteia, derivând din principiul disponibilităţii şi fiind strâns legat de calitatea procesuală a părţii. Interesul procesual se concretizează în folosul practic, direct şi actual pe care partea îl poate obţine prin admiterea căii de atac, iar lipsa unui asemenea folos determină respingerea recursului ca lipsit de interes. Mai mult, interesul în promovarea unei căi de atac este subsumat calităţii de parte în proces, iar exercitarea dreptului de recurs este condiţionată de existenţa unui raport procesual valabil între recurent şi obiectul litigiului.

Sub acest aspect, se reţine că recurentul ANAF - DGSES justifică calitate procesuală pasivă exclusiv în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect radierea ipotecii legale asupra terenului în litigiu, ipotecă înscrisă în favoarea sa ca efect al măsurii asigurătorii instituite. În schimb, în privinţa capătului de cerere privind ridicarea sechestrului asigurător, recurentul nu are calitatea de subiect pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, nefiind titularul dreptului sau al obligaţiei în legătură cu care se solicită măsura ridicării sechestrului.

Însuşi recurentul a arătat, prin motivele de recurs formulate, că a acţionat în prezenta cauză exclusiv în calitatea sa de organ administrativ competent să aducă la îndeplinire măsura asigurătorie dispusă, în limitele atribuţiilor conferite de lege în materia executării silite şi a aplicării măsurilor de indisponibilizare. Totodată, acesta a subliniat că verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru ridicarea sechestrului trebuie realizată în contradictoriu cu persoanele inculpate şi cu Oraşul Năvodari - persoana vătămată faţă de care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare -, şi nu cu organul fiscal care a pus în executare măsura dispusă de instanţa penală.

Drept urmare, această calitate - de organ administrativ competent să aducă la îndeplinire măsura asigurătorie dispusă - nu îi conferă recurentului legitimare procesuală pentru a contesta soluţiile pronunţate de Curtea de Apel în privinţa cererii de ridicare a sechestrului, întrucât, în ceea ce priveşte acest capăt de cerere, recurentul nu are poziţia juridică de parte interesată în sensul dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ.

În consecinţă, întrucât recurentul are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la radierea ipotecii legale, acesta nu justifică interes juridic pentru a formula critici privind soluţiile pronunţate asupra celorlalte capete de cerere, în care nu a figurat ca parte. Prin urmare, criticile privind necompetenţa teritorială a Curţii de Apel şi cele referitoare la aplicarea incorectă a normelor de drept material în soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător vor fi excluse din analiză.

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva încheierii nr. 30/C din 18 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2025.