Moral damages for delayed judgment execution appeal nullified for failure to meet cassation grounds

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi la 20 decembrie 2022 şi declinată în favoarea Tribunalului Botoşani prin sentinţa civilă nr. 616 din 31 mai 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la suma de 50.200 RON, reprezentând daune morale pentru săvârşirea faptei ilicite, constând în întârzierea punerii în executare a deciziei civile nr. 197A din 15 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1049 din 8 decembrie 2023, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii D., C. şi B., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 608 din 6 iunie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1049 din data de 08 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, ca nefondat.

A obligat apelantul-reclamant să plătească intimaţilor-pârâţi C. şi D. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 608 din 6 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs, fără a face încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea deciziei atacate, susţinând că demersul său procesual a avut ca finalitate obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere în executarea deciziei civile nr. 197A din 15 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani.

Cu toate acestea, prin hotărârea recurată, acesta a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi, măsură pe care o apreciază ca fiind nelegală.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi B., D. şi C. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., încadrarea criticilor formulate în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Totodată, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 608 din 6 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. declarat împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 8 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă.

Un examen al celor afirmate prin memoriul de recurs reliefează că recurentul nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel ce a determinat respingerea apelului promovat de către aceasta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată. Motivele de recurs invocate antamează aspectele ce ţin de situaţia de fapt, cum ar fi readucerea în discuţie a obligaţiei pârâţilor de a reface documentaţia cadastrală a imobilului teren şi construcţie. Or, acest demers depăşeşte limitele controlului judiciar posibil în recurs, care se limitează la verificarea legalităţii hotărârii atacate, nu şi la temeinicia acesteia, conform motivelor de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, nemulţumirea părţii cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată nu poate fundamenta, în sine, un motiv de recurs, întrucât nu echivalează cu o critică de nelegalitate susceptibilă de încadrare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Pentru a putea fi supus controlului instanţei de recurs, acest aspect trebuia susţinut prin invocarea unor critici determinate, raportate la normele de drept procesual incidente, însoţite de un raţionament juridic capabil să releve modul concret în care acestea au fost încălcate.

Aşadar, obiectul recursului constituindu-l decizia civilă nr. 608 din 6 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de respingere a apelului, ca nefondat, aşa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Totodată, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant, ca parte căzută în pretenţii, să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1.000 RON către intimaţii-pârâţi C. şi D., cheltuieli dovedite a fi efectuate în recurs prin documentul justificativ depus la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 608 din 6 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 1.000 RON către intimaţii-pârâţi C. şi D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2025.