Waste tax liability: calculation based on statutory population data versus effectively collected revenues

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă la 30 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamaţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş au solicitat obligarea pârâtului Oraşul Luduş la plata sumei totale de 1.795.961,40 RON, reprezentând contravaloarea componenţei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, compusă din suma de 425.607,72 RON, aferentă anului 2019, şi din suma de 1.370.353,68 RON, aferentă anului 2020; la plata sumei de 271.779,68 RON, reprezentând majorări de întârziere pentru debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, ce se compune din suma de 93.633,70 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2019), până la introducere cererii, suma de 109.628,30 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenţei (01.04.2020), până la data introducerii cererii, şi suma de 68.517,68 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2020), până la data introducerii prezentei cereri, precizându-se că aceste sume se constituie în venituri la bugetul judeţean.

Reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere de 1%, conform art. 183 din Legea nr. 207/2015, de la data introducerii cererii de chemare şi până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit, iar în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare, de la data scadenţei (01.10.2019, 01.04.2020 şi 01.10.2020), până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969, art. 1073, art. 1085-1086 şi art. 1088 din C. civ. de la 1864, art. 102 din Legea nr. 71/2011, art. 17 din contractul de asociere încheiat la 02.11.2009, Hotărârile Consiliului Judeţean Mureş nr. 77/2019 şi nr. 161/2019, Hotărârile Consiliului Local al Oraşului Luduş nr. 73/2019 şi nr. 224/2019, O.G. nr. 13/2011.

La 4 octombrie 2021, reclamanţii au depus cerere de modificare a acţiunii civile, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, compusă din suma de 229,880,82 RON, aferentă anului 2019, şi suma de 1.371.358,08 RON, aferentă anului 2020, învederându-se că, dintr-o eroare suma de 193,512,86 RON, achitată cu ordinul de plată nr. x/31.12.2019 nu a fost scăzută din evidenţa analitică anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Reclamanţii au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata sumei totale de 261.837,13 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, ce se compune din suma de 69.907,26 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2019), până la 30.09.2021, suma de 109.708,65 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenţei (01.04.2020), până la 30.09.2021, şi suma de 82.221,22 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2020), până la 30.09.2021 (sume care se constituie venituri la bugetul judeţean).

Totodată, au solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în continuare de la data introducerii cererii modificatoare, 04.10.2021, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit sau, în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare, de la data scadenţei (01.10.2019, 01.04.2020 şi 01.10.2020), până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit.

La 2 decembrie 2021, reclamanţii au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul micşorării cuantumului pretenţiilor, arătând că solicită obligarea pârâtului Oraşul Luduş la plata sumei totale de 1.238.763,98 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, ce se compune din suma de 105.151,35 RON, aferentă anului 2019 şi suma de 133.612,63 RON, aferentă anului 2020; suma de 247.181,47 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, compusă din suma de 43.131,19 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2019), până la 31.12.2021, suma de 119.029,33 RON aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenţei (01.04.2020), până la 31.12.3021, suma de 85.020,95 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2020), până la 31.12.2001, sume care se constituie venituri la bugetul judeţean; la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de la data introducerii cererii modificatoare, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate sau, în subsidiar, plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilite conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenţei şi până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit.

2. Hotărârea Tribunalului Mureş

Prin sentinţa nr. 123 din 8 februarie 2022, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată, modificată şi precizată de reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Luduş.

3. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 796A din 7 octombrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de reclamantul Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş împotriva sentinţei nr. 123 din 8 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Luduş. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubritate pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, din care suma de 229.880,82 RON, aferentă anului 2019 şi suma de 1.371.358,08 RON, pentru anul 2020. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului dobânzi legale penalizatoare, calculate de la data scadenţei obligaţiilor de plată principale, până la data plăţii efective a debitului principal. A respins restul pretenţiilor solicitate.

4. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1420 din 28 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâtul Oraşul Luduş împotriva deciziei nr. 796/A din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş. A casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

5. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, în al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 415/A din 18 aprilie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis, după casare cu trimitere spre rejudecare, apelul declarat de reclamantul Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş împotriva sentinţei civile nr. 123 din 8 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Mureş. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că:

A admis, în parte, acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Luduş.

A obligat pârâtul să plătească părţii reclamante suma totală de 1.238.763,98 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubritate pentru finanţarea Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor Solide menajere şi similare în judeţul Mureş, din care suma de 2105.151,35 RON, aferentă anului 2019 şi suma de 1.133.612,63 RON, aferentă anului 2020.

A obligat pârâtul să plătească părţii reclamante dobânzi legale penalizatoare calculate de la data scadenţei obligaţiilor de plată principale şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A respins restul pretenţiilor.

Prin încheierea din 20 mai 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 415/A din 18 aprilie 2024, în sensul inserării corecte în alin. (4) al dispozitivului a sumei de "105.151,35 RON", în loc de "2105.151,35 RON", cum din eroare s-a consemnat.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 415/A din 18 aprilie 2024 şi a încheierii din 20 mai 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Luduş.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, pentru motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul a arătat că instanţa de apel a conchis că prejudiciul este determinabil, reţinând că atât componenta locală a taxei, cât şi cea judeţeană au fost determinate conform Anexei 10 la Regulamentul aprobat prin HCJ nr. 77/2019, unde se prevede că, pentru anul 2019, componente locală a taxei de salubrizare este de 5,05 RON/persoană/lună pentru utilizatorii casnici din mediul urban, iar componenta judeţeană a taxei datorate este de 3,88 RON/persoană/lună, în ceea ce priveşte utilizatorii casnici din mediul urban.

În ceea ce priveşte anul 2020, instanţa de apel a reţinut că componenta judeţeană a taxei de salubrizare ar fi conform HCJ Mureş nr. 161/2019, în cuantum de 4,65 RON/persoană/lună pentru utilizatorii casnici din mediul urban, singura modificare faţă de anul 2019 fiind majorarea contribuţiei pentru economia circulară datorată Fondului de Mediu în cuantum de 0,76 RON/persoană/lună pentru utilizatorii casnici din mediul urban (3,88 RON+0,76 RON =4,651ei).

În lumina acestor raţionamente, instanţa de apel a concluzionat că singurul element care se impune a fi clarificat este numărul de beneficiari ai serviciilor de salubritate.

Or, această reţinere a instanţei, în sensul că numărul beneficiarilor serviciului de salubritate se raportează la populaţia rezidentă a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, astfel cum este comunicat acest număr de către instituţiile abilitate, are în vedere o interpretare greşită a normelor de drept material, întrucât la calculul acestei taxe trebuie avut în vedere populaţia concretă a acestui serviciu.

În susţinere, a învederat că prin Regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare, adoptat prin HCJ Mureş nr. 77/2019 s-a stabilit faptul că taxa de salubrizare include două componente, respectiv cea locală şi cea judeţeană, cu subcomponentele sale, şi, de asemenea, s-a mai stabilit şi nivelul taxei de salubrizare pentru anul 2019 în funcţie de tipul de utilizatori. Însă, prin acelaşi regulament, nu s-a reglementat câtă parte din această taxă specială reprezintă componenta locală şi câtă parte reprezintă componenta judeţeană, aspecte care sunt valabile şi în cazul HCJ Mureş nr. 161/2019 prin care s-a aprobat nivelul taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş pe anul 2020 şi, consecutiv, aplicabile şi HCL Luduş nr. 73/2019 şi HCL Luduş nr. 224/2019, pentru a se putea stabili certitudinea prejudiciului, inclusiv prin determinarea concretă a întinderii acestuia.

A mai menţionat că afirmaţia reclamanţilor, potrivit căreia elemente valorice ale taxei de salubritate aplicabile pentru anul 2020 din care pot fi deduse valorile componentei locale şl componentei judeţene se regăsesc în Raportul de specialitate al HCJ Mureş nr. 161/2019, este neconvingătoare atât din perspectiva faptului că raportul de specialitate amintit reprezintă un instrument de elaborare şi nu actul administrativ propriu-zis, cât şi din perspectiva faptului că HCJ-ului îi lipseşte claritatea şi precizia, astfel încât nu se poate conchide în sensul neexecutării corespunzătoare a contractului de asociere - în prezenţa unui prejudiciu determinat sau determinabil.

Totodată, a precizat că caracterul cert, determinat/determinabil al creanţei pretinse cu titlu de componentei judeţene a taxei de salubritate, se impune a fi analizată şl din perspectiva numărului real al populaţiei oraşului Luduş, beneficiari ai serviciului public de salubritate, având în vedere că beneficiarii serviciului nu pot fi alţii decât persoanele declarate/înregistrate în evidenţele fiscale locale şi nicidecum categoria largă, abstractă şl parţial neînregistrată la serviciul fiscal local, a populaţiei statistice, întrucât o mare parte din locuitorii oraşului nu beneficiază de prestaţiile de salubritate.

Astfel, în condiţiile în care noţiunea de "componentă judeţeană a taxei de salubrizare" sugerează, în mod semantic, faptul că este un element intrinsec al acestei taxe, a apreciat recurentul valoarea acestei componente nu poate fi pretinsă decât în raport cu taxa încasată, în mod efectiv, de la beneficiarii/utilizatorii serviciului public de salubrizare.

Concluzionând, a învederat că, din perspectivă fiscală, nu pot prevala datele statistice, în condiţiile în care bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale este constituit din veniturile proprii care sunt impozitele şi taxele locale percepute, în mod efectiv, de la populaţia declarată-utilizatori, contribuabili - în evidenţele fiscale.

7. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că susţinerile formulate prin cererea de recurs sunt aceleaşi cu cele dezvoltate şi în faza recursului, în primul ciclu procesual, motive care au primit deja o dezlegare definitivă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia instanţei de apel din perspectiva interpretării şi aplicării eronate a Regulamentului de instituire a taxei speciale de salubrizare, pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare, adoptat prin HCJ Mureş nr. 77/2019, a HCJ nr. 161/2019, a HCJ nr. 73/2019, HCJ 224/2019, a exigenţelor Legii nr. 24/2000 şi a art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006.

Pentru analiza efectivă a criticilor deduse judecăţii, Înalta Curte constată necesar a menţiona că prezenta cauză se află în cel de-al doilea ciclu procesual, ca urmare a casării cu trimitere dispuse printr-o decizie anterioară a instanţei de recurs.

Trebuie reamintit că, în raport cu art. 501 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemei de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele înaintate instanţei a cărei hotărâre a fost casată. Ca atare, în caz de casare cu trimitere, instanţa care urmează să rejudece cauza trebuie să procedeze în sensul şi în limitele stabilite prin hotărârea instanţei superioare, hotărârea instanţei de control judiciar fiind obligatorie cu privire la problemele de drept dezlegate şi la îndrumările enunţate.

În cazul concret dedus judecăţii, instanţa de recurs a statuat că sumele datorate de pârât au fost corect determinate pe baza valorilor stabilite în Regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, aprobat prin Hotărârile Consiliului Judeţean Mureş nr. 77/2019 şi nr. 161/2019.

Totodată, a reţinut că, la calcularea debitului datorat de pârât, este necesar a se avea în vedere numărul de locuitori evidenţiaţi pe raza Oraşului Luduş, neputând fi primite apărările acestei părţi în sensul că determinarea componentei judeţene a taxei de salubrizare trebuia să se facă prin raportare la sumele efectiv colectate cu acest titlu. Astfel, a concluzionat că pârâtul trebuia să-şi îndeplinească obligaţia de a colecta de la toţi beneficiarii serviciului de salubrizare taxa aferentă.

Însă, având în vedere că instanţa de apel, în primul ciclu procesual, la pronunţarea hotărârii, a avut în vedere numai prima modificarea a acţiunii, iar nu şi cererea ulterioară, prin care pretenţiile au fost diminuate, constatând încălcat principiul disponibilităţii, a casat decizia atacată şi a trimis cauza instanţei de apel, în vederea rejudecării în raport de cererea formulată de reclamanţi la 2 decembrie 2021.

În rejudecare, instanţa de apel, raportându-se la cererea astfel cum a fost modificată de reclamanţi la data de 2 decembrie 2021, a reţinut că, pentru anul 2019, la rubrica 2 din tabelul anexat cererii de chemare în judecată este menţionată valoarea de 3,88 RON/persoană/lună pentru componenta judeţeană a taxei datorate de pârât, valoare care se regăseşte, de altfel, şi în tabelul anexat acţiunii modificate. Această sumă corespunde valorii prevăzute în Anexa nr. 10 la Regulament, la rubrica destinată utilizatorilor casnici din mediul urban. În ceea ce priveşte utilizatorii non-casnici, reclamanţii au indicat suma de 189,63 RON/tonă, identică cu valoarea stabilită pentru această categorie în acelaşi capitol din Regulament, astfel încât cuantumul total al taxei de salubrizare pretins pentru anul 2019 se aliniază prevederilor regulamentare.

Pentru anul 2020, instanţa a constatat că, în tabelele anexate atât acţiunii iniţiale, cât şi acţiunii modificate, componenta judeţeană a taxei este menţionată la valoarea de 4,65 RON/persoană/lună, iar pentru utilizatorii non-casnici la suma de 227,06 RON/tonă. Comparând aceste valori cu datele din raportul de specialitate care a fundamentat Hotărârea Consiliului Judeţean Mureş nr. 161/20.12.2019 şi cu prevederile primului tabel din Anexa nr. 10 la Regulament, instanţa a reţinut că taxa aferentă anului 2020 diferă de cea din anul anterior exclusiv prin majorarea contribuţiei la Fondul de Mediu, motiv pentru care valoarea totală a taxei pretinse este conformă cu Regulamentul aprobat.

Un al doilea element avut în vedere la cuantificarea pretenţiilor a fost numărul beneficiarilor serviciilor de salubrizare, respectiv 17.431 de locuitori ai oraşului Luduş, cifră valabilă atât pentru anul 2019, cât şi pentru anul 2020, conform datelor comunicate de Institutul Naţional de Statistică şi de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor Mureş.

În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că valorile stabilite prin Regulament şi prin hotărârile Hotărârile Consiliului Judeţean au fost respectate în determinarea componentei judeţene a taxei de salubrizare.

Criticile formulate de recurentul-pârât, prin care susţine lipsa caracterului determinabil al componentei judeţene al taxei speciale, precum şi calculul incorect al acestei componente, atât prin raportare la Regulamentul aplicabil, cât şi la numărul de locuitori evidenţiaţi pe raza Oraşului Luduş, contravin dezlegării date de instanţa de recurs cu privire la acest aspect, care a stabilit, în mod definitiv, că sumele datorate de pârât au fost corect determinate pe baza valorilor stabilite în Regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, aprobat prin Hotărârile Consiliului Judeţean Mureş nr. 77/2019 şi nr. 161/2019, implicit fiind dezlegat obligatoriu şi caracterul determinabil al componentei judeţene.

Totodată, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că determinarea componentei judeţene nu poate fi raportată la sumele efectiv încasate, ci trebuie să respecte rigorile Regulamentului şi evidenţele oficiale privind populaţia, aceasta fiind singura modalitate de calcul conformă dispoziţiilor legale şi regulamentare aplicabile. Or, aceste dezlegări au caracter obligatoriu pentru instanţa de rejudecare şi nu pot fi ignorate sau reinterpretate.

În acest context, susţinerile recurentului urmăresc repunerea în discuţie a unor aspecte dezbătute şi dezlegate jurisdicţional definitiv în anteriorul ciclu procesual, prin decizia de casare, care se bucură de imutabilitate jurisdicţională şi se impune părţilor litigante şi instanţei de rejudecare cu valoare obligatorie şi autoritate de lucru judecat, potrivit dispoziţiilor art. 501, art. 430 şi art. 431 din C. proc. civ.

Drept urmare, instanţa de rejudecare a fost ţinută să respecte aceste îndrumări şi a făcut-o în mod corect, motiv pentru care nu se poate reţine existenţa unei încălcări a legii sub aspectul criticat.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod, va respinge, ca nefundat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 415/A din 18 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Având în vedere soluţia de respingere a recursului declarat împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, fiind considerate nefondate argumentele expuse de recurent, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, şi recursul declarat împotriva încheierii din 20 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin această încheiere fiind îndreptată eroarea materială privitoare la contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Luduş împotriva deciziei nr. 415/A din 18 aprilie 2024 şi a încheierii din 20 mai 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2025.