Invalidity of public session in non-contentious appeal and absence of procedural injury

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2023/a3, petenţii A. şi B. au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.097 RON achitate în dosarul nr. x/2023.

2. Încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin încheierea din data de 28.06.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea petenţilor A. şi B..

3. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din data de 1.11.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului formulat de apelanţii-petenţi A. şi B. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.06.2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 1.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023, au declarat recurs petenţii A. şi B., invocând motivul de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenţii-petenţi susţin că, faţă de prevederile art. 527 C. proc. civ., cererea de restituire a taxei judiciare de timbru este o veritabilă cerere necontencioasă.

Arată recurenţii că, în acord cu dispoziţiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ., au formulat apel împotriva încheierii de şedinţă dată în cameră de consiliu de către Tribunalul Bucureşti prin care a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ca neîntemeiată.

Recurenţii solicită a se aprecia că plata taxei judiciare de timbru efectuată de către petenţi este o plată nedatorată, întrucât cererea introductivă de instanţă a fost anulată, iar această taxă, fiind plătită tardiv, ar trebui restituită, deoarece la momentul plăţii nu mai exista nicio obligaţie în sarcina recurentului.

În conformitate cu art. 534 alin. (5) din C. proc. civ., apelul împotriva încheierii prin care se soluţionează o cerere necontencioasă, se judecă în cameră de consiliu. Astfel, motivul de recurs se bazează pe prevederile învederate anterior, întrucât, în mod greşit, instanţa a judecat cererea de apel în şedinţă publică.

În concluzie, recurenţii solicită admiterea recursului şi casarea încheierii din data de 1.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prealabil, Înalta Curte reţine limitele judecăţii recursului, date prin unica susţinere subsumabilă motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce formează obiectul examinării în prezenta cale extraordinară de atac, recurenţii invocând încălcarea prevederilor art. 534 alin. (5) C. proc. civ. prin aceea că apelul se soluţionează în procedura necontencioasă fără aplicarea principiului publicităţii.

Astfel, verificând ansamblul susţinerilor formulate prin memoriul de recurs, se constată că petenţii nu au dedus judecăţii o critică de nelegalitate în sensul celor expuse oral de către reprezentantul convenţional al recurenţilor la termenul de judecată din data de 12 februarie 2025 privind citarea părţilor, or formularea unor argumente care nu respectă cerinţa esenţială de a se raporta la limitele învestirii prin cererea de recurs, nu are aptitudinea de a învesti legal instanţa de recurs cu analiza acestora.

Prin cererea de recurs, petenţii au susţinut că au sesizat instanţa cu o cerere necontencioasă -cererea de restituire a taxei de timbru încadrându-se în domeniul de aplicare al acestei proceduri prevăzute de art. 527 C. proc. civ. - iar apelul se judecată în cameră de consiliu, potrivit art. 534 alin. (5) C. proc. civ., or şedinţa de judecată în care a fost dispusă măsura suspendării a fost publică.

Critica este nefondată.

Sub denumirea marginală "Publicitatea", art. 17 C. proc. civ. prevede că şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

Prin urmare, principiul publicităţii cunoaşte şi excepţii, în ipoteza desfăşurării şedinţei în cameră de consiliu, în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, apelul formulat în temeiul prevederilor art. 534 alin. (2) C. proc. civ. implică o procedură desfăşurată în cameră de consiliu, în acord cu dispoziţiile art. 534 alin. (5) din acelaşi cod (potrivit cărora "apelul se judecă în camera de consiliu").

Sancţiunea pentru nerespectarea publicităţii este nulitatea necondiţionată de vătămare, în considerarea prevederilor art. 176 alin. (5) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 176 alin. (5) C. proc. civ. trebuie înţelese în sensul că au în vedere doar situaţia în care, neexistând un text care să prevadă altfel, judecata se face în şedinţă publică.

Dacă potrivit C. proc. civ. (sau unei legi speciale) - în speţă fiind incidente prevederile art. 534 alin. (5)- judecata ar trebuie să se facă fără publicitate şi totuşi are loc în şedinţă publică, nulitatea intervine conform dispoziţiilor art. 175 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reţine că nulitatea necondiţionată de vătămare nu cuprinde şi ipoteza în care legea prevede că judecata va avea loc în cameră de consiliu, dar şedinţa s-a ţinut în mod public. Acest motiv face parte dintre nulităţile condiţionate de existenţa unei vătămări, conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, nulitatea nu intervine automat, prin simpla nesocotire a cerinţei reglementată de prevederile art. 534 alin. (5) C. proc. civ., ci doar în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură.

Conform prevederilor art. 175 C. proc. civ., nulitatea intervine numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale, actul de procedură să fi produs părţii o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Pe de altă parte, vătămarea nu trebuie confundată cu interesul de a invoca nulitatea actului de procedură, iar partea interesată trebuie să dovedească atât prejudiciul cauzat, cât şi faptul că acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.

În speţă, recurenţii nu au dovedit existenţa unei vătămări decurgând din judecata cauzei în şedinţă publică, limitându-se la a invoca întârzierea restituirii taxei de timbru.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2024, instanţa de apel a dispus măsura suspendării cauzei faţă de lipsa părţilor care, fiind legal citate -aspect necontestat-, nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Ca atare, întârzierea soluţionării cererii de restituire a taxei de timbru se datorează culpei părţilor care nu au solicitat judecata apelului în lipsă şi nici nu s-au prezentat la termenul din data de 1 noiembrie 2024, fiind indiferent că judecata s-a desfăşurat în şedinţă publică şi nu în cameră de consiliu.

Producerea unei vătămări şi imposibilitatea înlăturării vătămării altfel decât prin anularea actului reprezintă cerinţe esenţiale ale nulităţii procedurale, deoarece dreptul procesual civil trebuie să se caracterizeze prin înlăturarea oricărui formalism inutil în aplicarea unor instituţii juridice.

În speţă, recurenţii nu au suferit o vătămare cauzată de judecata apelului în şedinţă publică întrucât au avut posibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei de judecată sau de a solicita judecata cauzei în lipsă, sens în care părţilor li se opun prevederile art. 10 C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 415 pct. 1 din acelaşi cod.

Se reţine, totodată, că solicitarea recurenţilor din memoriul de recurs în sensul că "urmează să constataţi faptul că plata taxei judiciare de timbru efectuată de recurent este o plată nedatorată…această taxă, fiind plătită tardive, ar trebui restituită…" este fără legătură cu coordonatele judecăţii recursului în contextul în care, pe de o parte, calea de atac dedusă judecăţii este promovată împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii apelului, astfel că analiza vizează legalitatea măsurii dispuse la termenul din data de 1 noiembrie 2024, iar, pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 534 alin. (2) C. proc. civ., "încheierea prevăzută la alin. (1) este supusă numai apelului".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenţii B. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 1 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenţii B. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 1 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.