Municipality's cassation appeal nullified for evidence re-argument; tort claim against insolvent contractor and individuals upheld as rejected.

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 2.08.2022, sub numărul x/2022, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamantul Municipiul Braşov, reprezentat legal de primar, a chemat în judecată pârâţii A. S.R.L., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să instituie în sarcina pârâţilor obligaţia de a-i achita, în solidar, suma de 1.914.926,15 RON, ce reprezentă prejudiciul pe care i l-au creat cu ocazia executării contractului cadru de lucrări nr. x/3.10.2011, precum şi dobânzile legale aferente, care curg până la achitarea integrală a debitului.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 81/S/14.03.2023 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii, autorităţii de lucru judecat, prescripţiei dreptului material la acţiune şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor F., G. şi M., ce au fost invocate de pârâţi.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Braşov, reprezentat legal de primar, în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L., reprezentată legal de lichidatorul judiciar N., B., C., E., D., F., G., H., I., J., decedat pe parcursul desfăşurării procesului, cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestuia fiind judecată în contradictoriu cu succesorii lui în drepturi, O. şi J., K., L. şi M.. A fost obligat reclamantul să achite pârâtei M., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2.000 de RON, ce reprezintă onorariu avocaţial.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia civilă nr. 1709/Ap/13.11.2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă a fost admisă cererea de apel introdusă de către apelantul reclamant Municipiul Braşov, prin primar, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar N., B., F., E., D., H., M., L., G., C., I., O., J. şi K., împotriva sentinţei civile nr. 81/S/14.03.2023, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a anulat-o în parte şi pe cale de consecinţă, a fixat termen pentru judecarea în fond a cererii de chemare în judecată pentru data de 11.01.2024, ora 12:30, pentru când s-au citat părţile.

Au fost păstrate dispoziţiile sentinţei apelate în ceea ce priveşte respingerea acţiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar N. şi respingerea excepţiilor inadmisibilităţii, autorităţii de lucru judecat, prescripţiei dreptului material la acţiune şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor F., G. şi M..

A fost admisă excepţia netimbrării şi a fost anulată cererea de apel formulată de apelanta pârâtă F., împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrată.

Prin decizia nr. 434/Ap din 19 martie 2024, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Braşov, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I., O., J., K., L. şi M.; a obligat reclamantul să achite pârâtei M., cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi apel, suma de 4.000 de RON, pârâţilor O. şi J. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, pârâtului L. suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 1709/Ap din data de 13 noiembrie 2023 şi deciziei nr. 434/Ap din 19 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, prin primar, invocând motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat casarea în parte a deciziei nr. 1709/Ap din data de 13 noiembrie 2023 şi casarea în tot a deciziei nr. 434/Ap din 19 martie 2024, arătând că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 1349 şi art. 1382 C. civ.

În ceea ce priveşte decizia nr. 1709/Ap din data de 13 noiembrie 2023, recurenta arată că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că se impune respingerea cererii faţă de societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar N. supusă, începând cu data de 15.10.2019, procedurii insolvenţei deoarece Municipiul Braşov a fost înscris în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei cu suma de 1.914.926,14 RON.

Aceasta întrucât împrejurarea că Municipiul Braşov este înscris la masa credală a debitorului falit cu respectiva sumă (în procedura ce face obiectul dosarului nr. x/2012 a Tribunalului Braşov) nu garantează în niciun fel recuperarea prejudiciului creat patrimoniului recurentei de către debitoarea A. S.R.L., în condiţiile în care nu a încasat nici o sumă din valorificarea bunurilor debitoarei şi în contextul în care debitoarea înregistrează creanţe în valoare totală de peste 3.766.374 RON, astfel cum reiese din tabelul definitiv consolidat al creanţelor publicat în BPI nr. 18988/22.11.2022.

Referitor la decizia nr. 434/Ap din 19 martie 2024, recurenta arată că, în contradicţie cu considerentele hotărârii recurate, la pct. 19 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 690/20.10.2025 se reţine că potrivit normelor procesual penale ale art. 28 alin. (1) teza a II-a, instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare a vinovăţiei autorului faptei ilicite (în acelaşi sens fiind şi art. 1365 din C. civ.). Aceasta reprezintă o deplasare a concepţiei noului cod de la teoria unităţii culpelor penală şi civilă la teoria dualităţii acestor culpe. În aceste condiţii, instanţa civilă va putea constata existenţa unei culpe civile a inculpatului, chiar dacă instanţa penală nu a constatat existenţa unei culpe penale a acestuia.

Arată recurenta că a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 27 alin. (2) din C. proc. pen. coroborate cu art. 1349, art. 1357, art. 1381-1382, art. 1385-1386 din C. civ., iar în probaţiune a solicitat în cadrul probei cu înscrisuri, pe lângă raportul şi decizia Curţii de Conturi şi a altor înscrisuri, ataşarea dosarului penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov, cerere care, însă, a fost respinsă atât la fond cât şi în apel.

Susţine că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că Municipiul Braşov, în calitate de reclamant, nu a solicitat administrarea unor probe care să contureze o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa penală ci s-a întemeiat exclusiv pe considerentele reţinute de instanţele de judecată în procesul penal şi probele administrate de acestea.

Deşi potrivit art. 476 din C. proc. civ., apelul are efect devolutiv, instanţa de apel s-a mărginit în principal să facă referire în decizia sa exclusiv la sentinţa penală a Curţii de Apel Braşov, fără a se pronunţa pe probele/înscrisurile emise de Camera de Conturi Braşov (raport, decizie, note relaţii aflate în vol. I) înscrisuri care au stat la baza dosarului penal şi pe baza cărora a fost formulată acţiunea.

Învederează recurenta că dintre cele 4 volume de înscrisuri aflate la dosar, instanţa s-a limitat să analizeze doar înscrisurile din vol. I, fără a verifica spre exemplu: fişa de post a pârâtei E., aflată la pag. 24 din volum, adresa nr. x/05.10.2011, privind nominalizarea responsabililor de lucrare, emisă de S.C. P. S.R.L., aflată la pag. 28 din volum, situaţiile de plată, O.P., facturile şi Ordonanţările de plată emise, aflate la pag. 29-59 din volum, fişa de post a pârâtei D., aflată la pag. 68 din volum, nota de relaţii luată pârâtului L. din data de 20.07.2015, aflată la pag. 115 din volum, procesul-verbal de cercetare disciplinară emis de P. S.R.L., pentru salariaţii L., H. şi I., aflat la pag. 116 din volum, contractul cadru de lucrări nr. x/03.10.2011.

Cu referire la faptele de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâţilor, recurenta arată că, iniţial, pârâţii H. şi I. au avut calitatea de inculpaţi în cadrul urmăririi penale, ulterior au dobândit calitatea de părţi vătămate care nu s-au constituit părţi civile, aşa cum corect se reţine în considerentele sentinţei penale nr. 26/F/24.04.2020, la fila x.

Prin Ordonanţa DNA-Serviciul Teritorial Braşov din 13.04.2016, s-a clasat cauza pentru infracţiunile prevăzute de art. 297, 244, 322 şi 323 din C. pen., faţă de pârâţii angajaţi ai P. S.R.L., respectiv H., L., I. şi K., însă faptele acestora în legătură cu producerea prejudiciului în patrimoniul Municipiului Braşov, nu pot fi contestate.

În cuprinsul sentinţei penale a curţii de apel se reţine la fila x, referitor la starea de fapt, că pârâţii I. şi K. au supravegheat lucrările efectuate de A. S.R.L. în baza unei dispoziţii verbale, sesizând nereguli şi refuzând semnarea unor situaţii de lucrări.

Prin adresa P. S.R.L. nr. 796/05.10.2011, se aduce la cunoştinţă Primăriei Braşov că pentru urmărirea întregii lucrări au desemnat pe pârâţii H., L., I. şi K., aspect consemnat la filele x din Raportul de control din 24.07.2015 al Camerei de Conturi Braşov.

Arată recurentul că din înscrisurile aflate la dosar reiese că pârâtul H. a afirmat că operaţiunea de pretensionare conform înscrisurilor din articol nu s-a efectuat, fila x.

De asemenea, pârâtul L. afirmă că operaţiunea de pretensionare nu a fost efectuată, în cazul în care această operaţiune se efectua trebuiau efectuate măsurători de distanţe de deplasare, în mm, care s-ar fi înscris într-un tabel care să facă parte din cartea conductei, fila x.

Pârâtul I., în nota de relaţii din raport, afirmă că: nu cunosc termenul şi procedeul de pretensionare şi nu ştiu dacă s-a făcut sau nu, că nu e treaba mea, ci a d-lui K. care are atribuţii pe lucrări de instalaţii, fila x.

În hotărârea atacată, la fila x, instanţa a reţinut că specialiştii care au supravegheat lucrarea în teren, respectiv H., I., K. şi L. nu au afirmat niciun moment că le-ar fi impus cineva să semneze aceste devize sau că ar fi informat pe cineva despre împrejurarea că lucrările sau materialele cuprinse în devize nu corespund situaţiei din şantier.

La fila x din sentinţa penală, se arată că devizele de lucrări au fost întocmite de pârâtul J. şi confirmate prin semnătură de pârâţii H., I., K. şi L., fiind consemnate declaraţiile pârâţilor K. şi L., din care rezultă că operaţiunea de pretensionare din punct de vedere tehnic nu se putea realiza.

De asemenea este consemnată şi opinia Ministerului Public, care afirmă că: ...metoda era imposibil de realizat d.p.d.v .tehnic, au fost indicate şi apoi decontate cantităţi de materiale corespunzătoare acestui procedeu mult peste nivelul real chiar pentru întreaga lucrare.

La filele x din sentinţa penală, se reţine că ceea ce este dincolo de orice dubiu este că persoanele vătămate H., I. şi martorii K. şi L. - sunt cei care au supravegheat lucrarea în fapt şi au atestat că acele lucrări sunt efectiv executate, fiind semnate şi trimise pe circuitul de avizare către inculpatele E. şi D..

În raportul de control din 24.07.2015 al Camerei de Conturi Braşov, la cap. III, obiectivul 4, pct. 4.1 lit. a) (descrierea abaterilor de la legalitatea şi regularitatea cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia acestora) se menţionează că: prin adresa x/05.10.2011 S.C. P. aduce la cunoştiinţă Primăriei Braşov că pentru urmărirea lucrărilor a desemnat următorii consultanţi: ing. K., I., şef L. şi ing. H. (reprezentant CET Bv.) vor urmări derularea întregii lucrări .

În legătură cu pârâtele D. (director executiv adjunct al Direcţiei Tehnice) şi E. (şef Serviciu Investiţii), învederează că deşi instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada săvârşirii vreunei fapte ilicite de către intimate, arată că acestea, prin faptele ce le sunt imputate, au contribuit la prejudicierea patrimoniului municipiului.

Astfel, la fila x a sentinţei penale se reţine că pârâtele D. şi E. au întocmit notele justificative şi referatele pentru procedura de achiziţie a lucrării.

De asemenea, la fila x se reţine că cele două pârâte, la data de 14.09.2011 făcând parte din comisia de evaluare a ofertelor, au întocmit procesul-verbal prin care au stabilit că oferta pârâtei A. S.R.L. este conformă şi eligibilă.

Totodată se reţine faptul că acestea şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, în sensul că trebuiau să verifice conformitatea ofertei depuse de A. S.R.L., fiind specialişti în domeniul tehnic, obligaţie nerespectată, acestea semnând raportul final al achiziţiei la data de 28.09.2011 .

Se mai reţin următoarele: cu ocazia controlului Curţii de Conturi, inculpatele s-au ocupat de acoperirea neregulilor semnalate de auditorii curţii, post-constituind sau modificând documente care au stat la baza procedurii .

La fila x din sentinţa penală, se reţine că pârâta E. - şef Serviciu Investiţii- exercităndu-şi defectuos atribuţiile de serviciu menţionate în fişa de post, nu a verificat documentaţia, situaţia de lucrări nu era semnată de dirigintele de şantier instalaţii şi a confirmat actele de decontare depuse de A. S.R.L. bun de plată pe facturile emise de A. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În raportul de control din 24.07.2015 al Camerei de Conturi Braşov, la cap. III, obiectivul 4, pct. 4.1 lit. e) (persoane cu atribuţii în domeniu în care s-au constatat deficienţe) se menţionează la fila x: ing. D. (Director Tehnic adjunct) şi ing. E. (şef Serviciu Investiţii).

În acelaşi raport se menţionează faptul că pârâtele D. şi E. au acordat viza bun de plată fără întocmirea procesului-verbal de recepţie parţială .

În legătură cu pârâtul B., instanţa de apel reţine, reluând considerentele din sentinţa penală, că: Ministerul Public nu a stabilit care este atribuţia de serviciu în legătură cu care s-a pretins, primit, acceptat mita, câtă vreme actul respectiv nu intră în atribuţiile primarului, conform Legii nr. 215/2001.

În aceeaşi sentinţa penală, se reţine că: ... plata a fost aprobată de B., care a semnat ordonanţările de plată .

Arată recurenta că în nota de constatare întocmită de specialistul DNA, de la fila x, se arată că: s-au decontat toate facturile depuse de A. S.R.L. în valoare de 5.986.792 RON, din care 1.914.000 RON, a fost decontată nelegal pentru operaţiuni fictive, materiale supraevaluate sau materiale pentru care nu au existat documente justificative de achiziţie (preluate de la CET) fapt constatat şi de Curtea de Conturi.

În raportul de control din 24.07.2015, al Camerei de Conturi Braşov, se precizează ca şi concluzie generală că: urmare a verificărilor efectuate s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate cu privire la modul de desfăşurare a procedurii de achiziţie publică, precum şi efectuarea de plăţi pentru lucrări neefectuate sau nejustificate, nefiind astfel respectate principiile unei bune gestiuni financiare în utilizarea resurselor bugetului local al Municipiului Braşov.

Făcând trimitere la constatările consemnate în Decizia nr. 44 din 24.08.2015, recurenta arată că în raport cu întreaga stare de fapt şi de drept, sunt îndeplinite condiţiile de atragere a răspunderii civile delictuale a pârâţilor, reglementate de art. 1357 din C. civ., fiind constatat un prejudiciu important în patrimoniul municipiului, există un raport de cauzalitate între faptele acestora şi prejudiciul cauzat şi, de asemenea, există vinovăţia în persoana pârâţilor în săvârşirea acestor fapte, motiv pentru care se impune admiterea acţiunii introductive de instanţă.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii căii de atac faţă de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. - arătând că recurentul a invocat exclusiv critici de netemeinicie- şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului -criticile vizând starea de fapt astfel cum a reţinut instanţa de apel din probele administrate-, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că în dosarul penal a avut doar calitatea de martor şi nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Intimatul H. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului -criticile privind aprecierea instanţei de apel cu privire la poziţia intimatului avută în calitate de martor în procesul penal, nu sunt de natură a se încadra în motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 C. proc. civ.- şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului - arătând că recurentul nu a motivat calea de atac cu privire la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile în ceea ce-l priveşte pe intimat- şi, pe fond, a solicitat respingerea căii de atac.

Intimatul L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului - susţinând faptul că recurentul a indicat formal prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât a făcut referire la probele administrate în cauză şi la situaţia de fapt-, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatele D. şi E. au formulat note scrise prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta a formulat răspunsuri la întâmpinările depuse la dosar prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi respingerea apărărilor intimaţilor.

Intimaţii J. şi O. au depus note de şedinţă prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată de intimaţi, prin întâmpinări, a cărei analiză este prioritară, faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

Aşadar, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecinţă, în măsura în care aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Prin urmare, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al reclamantei, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei recurate.

În speţă, se constată că recursul este, formal, încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă din maniera de redactare a memoriului de recurs reiese că partea reclamantă a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Cu referire la decizia nr. 1709/Ap din data de 13 noiembrie 2023, recurenta pretinde că instanţa de apel a respins în mod greşit cererea faţă de societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar N., întrucât înscrierea recurentei la masa credală a debitorului falit nu garantează recuperarea prejudiciului.

Dincolo de faptul că recurenta nu a indicat norma legală pretins a fi încălcată sau aplicată greşit de instanţa de apel atunci când a reţinut că după deschiderea procedurii insolvenţei, orice valorificare a drepturilor creditorilor se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor -sens în care reclamanta a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 1.914.926,14 RON-, Înalta Curte reţine că recurenta nu a realizat o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în drept şi aptă de cenzură de legalitate, ci s-a limitat la a învedera aspecte privind oportunitatea demersului său, raţionament ce nu plasează partea sub incidenţa motivului de casare evocat.

Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea dezacordului faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor argumentelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

De asemenea, în aceeaşi modalitate lacunară, ce nu conturează un element de nelegalitate a hotărârii atacate, recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 1349 şi art. 1382 C. civ. de către instanţa de apel atunci când a pronunţat decizia nr. 434/Ap din 19 martie 2024.

Anume, recurenta se limitează la a detalia împrejuări factuale solicitând, practic, o reevaluare a faptelor şi constatărilor reţinute în cuprinsul Deciziei Curţii de Conturi nr. 44/2015 şi sentinţei penale nr. 26F/24.04.2020, aspecte ce au în vedere strict temeinicia judecăţii înfăptuite, iar nu legalitatea acesteia, având în vedere că se circumscriu exclusiv activităţii de interpretare a probatoriului administrat ce revine instanţelor devolutive.

Se observă că forma de motivare a recursului adoptată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, prin primar constă, practic, în redarea considerentelor hotărârii atacate şi a apărărilor formulate în cauză, cu referire la modalitatea de interpretare a probelor administrate, nearătându-se concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate.

Deopotrivă, lipsită de aptitudinea concretă de a învesti legal instanţa de recurs este şi trimiterea recurentei la dezlegările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 690/20.10.2015 (pct. 19- "Curtea reţine că, potrivit normelor procesual penale ale art. 28 alin. (1) teza a doua, instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite...În aceste condiţii, instanţa civilă va putea constata existenţa unei culpe civile a inculpatului, chiar dacă instanţa penală nu a constatat existenţa unei culpe penale a acestuia"), în contextul în care nu se raportează la considerentele hotărârii atacate, sens în care instanţa de apel a reţinut că nu a fost dovedită existenţa vreunei fapte ilicite în sarcina pârâţilor.

Procedând astfel, nu este posibilă conturarea limitelor de exercitare a controlului judiciar din prezenta fază procesuală, ce pot fi stabilite doar prin critici concrete cu privire la decizia atacată, recurenta-reclamantă ignorând, practic, dispoziţia instanţei de apel în legătură cu aspectele deduse judecăţii prin cererea de apel.

Exigenţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun obligaţia formulării de critici care să pună în discuţie aspecte referitoare la aplicarea greşită a regulilor de drept incidente, prin raportare directă la soluţia şi la motivele cuprinse în hotărârea recurată, pentru ca, în acest mod, instanţa de recurs să poată exercita un control judiciar efectiv, cerinţă neîndeplinită în speţă în acord cu cele anterior menţionate, recurenta prevalându-se doar în mod formal de motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la aprecierea probatoriului administrat în cauză ("înscrisuri care au stat la baza dosarului penal şi pe baza cărora am formulat acţiunea") nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Prin urmare, se observă că recurenta tinde la o cenzurare a modalităţii de apreciere a probelor de către instanţa de apel şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv conformitatea actului jurisdicţional atacat cu regulile de drept aplicabile, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, se constată că recurenta nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalităţii deciziei recurate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, prin primar împotriva deciziei nr. 1709/AP din 13 noiembrie 2023 şi deciziei nr. 434/Ap din 19 martie 2024 ale Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, prin primar împotriva deciziei nr. 1709/AP din 13 noiembrie 2023 şi deciziei nr. 434/Ap din 19 martie 2024 ale Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.