Nulity of cassation appeal for failure to develop legal grounds under Art. 488 CPC and waiver of expert report objections

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a Civilă la data de 12.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanta UCMR-ADA- Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei:

1. în principal la plata sumei de 385.163,88 RON, inclusiv TVA, reprezentând triplul remuneraţiilor datorate cu titlu de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru retransmiterea de servicii şi programe prin cablu in perioada aprilie 2014 - martie 2017 iar în subsidiar: 1.1 la plata către UCMR-ADA a sumei de 128.387,96 RON inclusiv TVA, reprezentând remuneraţii restante datorate de parata cu titlu de drepturi de autor de opere muzicale pentru retransmiterea de servicii si programe prin cablu in perioada aprilie 2014 - martie 2017; 1.2 la plata sumei de 56.682,33 RON reprezentând penalităţi datorate pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor aferente perioadei aprilie 2014- martie 2017, penalităţi calculate până la data de 09.05.2017; 1.3 la plata de penalităţi de 0,1% începând cu data de 10.05.2017 şi până la plata efectivă a sumei de 128.387,96 RON, reprezentând remuneraţii restante datorate potrivit capătului 1.1 al prezentei cereri;

2. să depună la sediul UCMR-ADA, pentru perioada aprilie 2014- martie 2017, câte un raport lunar stampilat şi semnat în original, cuprinzând lista serviciilor de programe retransmisie lunar, numărul de abonaţi şi veniturile brute obţinute din activitate de retransmitere prin cablu, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 8/1996 a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 327/15.12.2010 în Monitorul Oficial Partea I nr. 861/22.12.2010 şi Convenţia de la Berna ratificată de România prin Legea nr. 77/1998.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 423 din 17 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte acţiunea reclamantei UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 82.446 RON remuneraţie datorată cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru retransmiterea de servicii şi programe prin cablu în perioada aprilie 2014 - martie 2017, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 63.523 RON penalităţi de întârziere, calculate începând cu data de 20.05.2014 până la data de 14.02.2018 precum şi în continuare la penalităţi de 0,1%/zi întârziere până la achitarea integrală a debitului, a obligat pârâta să depună la sediul UCMR-ADA, pentru perioada aprilie 2014 - martie 2017 câte un raport lunar stampilat şi semnat în original, cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise lunar, numărul de abonaţi şi veniturile brute obţinute din activitate de retransmitere prin cablu, a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 6.095 RON cheltuieli de judecată şi a respins acţiunea cât priveşte plata TVA.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 647A din 05 iunie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-A civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă. A admis apelul declarat de apelanta reclamantă, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta şi la plata TVA-ului aferent remuneraţiei datorate. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A dispus restituirea către apelanta reclamantă UCMR-ADA a sumei de 1000 RON-onorariu expert-achitat suplimentar în contul BLET prin OP nr. x/29.02.2024.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 647A pronunţată la data de 05 iunie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-A civilă, a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.

1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 august 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din data de 27 august 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

2. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit la 28 noiembrie 2024, s-a reţinut că recursul este formulat şi motivat în termen legal, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON iar în ceea ce priveşte cerinţa impusă de a art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta-pârâtă a încadrat motivele de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., completul de filtru urmând a aprecia dacă, în speţă, criticile formulate de către recurentă pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancţiunea reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în măsura în care va trece peste excepţia nulităţii recursului, va dispune asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

În condiţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 11 februarie 2025, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

3. Motivele de recurs

În esenţă, prevalându-se de motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că decizia instanţei de apel este nelegală deoarece expertul contabil nu a ţinut cont de proba cu înscrisurile transmise de recurentă şi nici nu a cerut alte date suplimentare. A mai arătat recurenta că nu a primit din partea expertului contabil o copie a expertizei sau o alta notă de informare cu privire la aceasta.

În susţinerea recursului său, recurenta a precizat că la data de 17.08.2023 a comunicat pe cale electronică expertului contabil desemnat de instanţă datele contabile cerute care evidenţiau faptul ca intimata UCMR-ADA a luat ca bază de calcul, în scopul stabilirii remuneraţiei, toata cifra de afaceri a firmei în aceasta sumă incluzându-se şi veniturile din alte activităţi desfăşurate precum prestarea serviciului de internet, lucrări de producţie TV şi închiriere de spaţii comerciale. Mai arată recurenta că în balanţele depuse la dosarul cauzei se specifică clar ce sume provin din activitatea de difuzare a programelor TV pentru care trebuie aplicată taxa către UCMR-ADA iar diferenţa până la întreaga cifra de afaceri provine din celelalte activităţi desfăşurate.

Pentru aceste motive solicită casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către aceeaşi curte de apel, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta, în susţinerea motivelor de recurs, a depus înscrisuri respectiv balanţe contabile şi email-ul transmis în data de 17.08.2023.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat la data de 03 octombrie 2024 către intimatul-reclamant UCMR-ADA conform procesului-verbal aflat la dosarul de recurs, însă acesta nu a înţeles să depună întâmpinare.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, cerinţă ce este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. se reţine că instanţa de recurs are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Analizând susţinerile formulate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă menţionează, ca temei de drept al recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă, nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidenţa acestui motiv de recurs care se referă la aspecte ce ţin de nemotivarea deciziei atacate sau existenţa unor motive contradictorii/străine de natura cauzei.

Procedând la verificarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că susţinerile exprimate prin cererea de recurs nu reliefează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate în contextul în care acestea nu vizează hotărârea pronunţată de instanţa de apel ci recurenta se rezumă să critice modalitatea de efectuare, în apel, a raportului de expertiză prin aceea că expertul nu a avut în vedere la întocmirea acestuia şi înscrisurile transmise în data de 17.08.2023 de către recurenta-pârâtă pe cale electronică. Totodată, s-a susţinut că expertul contabil nu a transmis recurentei o copie a expertizei sau o notă de informare.

Faţă de aceste susţineri, se constată că nu poate fi realizat controlul judiciar, din moment ce recurenta-pârâtă nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, în contextul în care este criticată doar modalitatea de întocmire a raportului de expertiză în apel, ce reprezintă critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, iar condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecăţii este exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă.

Aşadar, stabilirea situaţiei de fapt este atributul exclusiv al instanţelor de fond, iar potrivit dispoziţiilor legale, instanţei de recurs nu îi este permisă o cenzură de temeinicie a hotărârii atacate, nici modificarea situaţiei de fapt şi nici reaprecierea probatoriului cauzei.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că recurenta, invocând prin motivele de recurs o serie de nemulţumiri privind efectuarea raportului de expertiză, a nesocotit dispoziţiile art. 337 C. proc. civ., întrucât, după depunerea acestuia nu a formulat obiecţiuni în faţa instanţei de apel prin care să invoce aceste pretinse neregularităţi, obiecţiuni care nu puteau fi susţinute decât în faţa instanţei care a administrat proba, iar nu în faţa instanţei de recurs. Potrivit încheierii de şedinţă din data de 28 februarie 2024 instanţa de apel a acordat un termen pentru ca părţile să poată lua la cunoştinţă de raportul de expertiză întocmit în cauză, fiind citată recurenta cu o copie a acestui raport şi cu menţiunea de a depune eventualele obiecţiuni.

Faţă de aceste considerente, se constată că recurenta-pârâtă nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalităţii deciziei recurate, motiv pentru care va constata nul recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 647A din 5 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 647A din 5 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.