Prisoner's damages claim for detention conditions: cassation appeal declared null for failing to invoke valid grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la data de 09 iunie 2022, pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 9 - CRAP - 9, secţia 15 Poliţie, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 320.000 Euro reprezentând daune morale, despăgubiri, pentru încălcarea drepturilor şi a discriminării în perioada deţinerii.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 232 din data de 15 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Giurgiu a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1572A din data de 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Centrul de reţinere şi arestare preventivă Nr. 9 - CRAP 9, secţia 15 Poliţie cu sediul în Bucureşti şi DGPMB - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1572A din data de 29 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 08 octombrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Prin rezoluţia din data de 10.10.2024 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele, domiciliul recurentului-reclamant, indicarea hotărârii care se atacă şi semnătura, iar în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) al aceluiaşi articol, s-a constatat că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a constatat că recurentul-reclamant este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

II.1. Motivele de recurs

Prin recursul formulat recurentul-reclamant a solicitat instanţei de recurs să constate faptul că instanţele de fond nu au avut în vedere la pronunţarea hotărârilor toate probele administrate în favoarea recurentului, respectiv raportul emis de Avocatul Poporului în urma controlului efectuat la unitatea de deţinere, raportul medical emis de Spitalul Victor Babeş, declaraţiile martorilor care confirmă realitatea condiţiilor de detenţie precum şi concluziile scrise în care erau expuse în mod detaliat condiţiile improprii de detenţie în centrul subordonat DGPMB - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Prin memoriul de recurs s-a susţinut şi faptul că intimata-pârâtă a recunoscut faptul că se află în imposibilitatea de a asigura condiţii de detenţie conform standardelor prevăzute în legislaţia europeană şi internă. În opinia recurentului răspunderea directă aparţine instituţiilor-pârâte din prezenta cauză ce sunt instituţii subordonate Statutului Român.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor recurentul a arătat că sunt justificate de gradul de suferinţă şi umilinţă ca urmare a condiţiilor de detenţie, a trăirilor psihice ce nu sunt subordonate dificultăţilor reprezentate de lipsa fondurilor necesare achiziţionării şi dotării centrelor de deţinere conform standardelor, solicitând instanţei de recurs să stabilească valoarea acestora.

Faţă de aceste considerente, recurentul a solicitat reexaminarea, în recurs, a întregului probatoriu administrat în cauză potrivit căruia recurentul a fost supus, pe perioada detenţiei, unei suferinţe cu mult peste nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei incriminat atât de legi interne, 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

La data de 11 noiembrie 2024, prin poştă, intimata-pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii, intimata-pârâtă a arătat că recurentul-reclamant nu a indicat şi dezvoltat o critică concretă privind modul în care instanţa de fond s-a pronunţat cu atât mai mult cu cât nu a indicat niciunul dintre motivele de recurs strict si limitativ prevăzute de legiuitor, pe care se întemeiază cererea sa.

Argumentele din conţinutul cererii de recurs se circumscriu faptului că instanţa nu a luat în considerare toate probele administrate în favoarea recurentului-reclamant, aspect de altfel eronat, date fiind considerentele instanţei de apel, de unde rezultă o analiză amănunţită a tuturor mijloacelor de probă propuse şi încuviinţate în cauză.

Pe fond, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au analizat în mod judicios fiecare aspect învederat de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi al celei de apel, motivările utilizate în cuprinsul hotărârilor fiind prezentate într-o manieră precisă şi extinsă.

De asemenea, s-a susţinut că intimata-pârâtă nu a încălcat nicio normă juridică cu ocazia încarcerării reclamantului A., respectând ad litteram prevederile legale în vigoare la momentul respectiv.

II.3 Răspunsul la întâmpinare

La data de 26 noiembrie 2024 recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti prin intermediul căreia a susţinut faptul că recursul a fost motivat, solicitând casarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti şi analizarea, de către instanţa de recurs a tuturor probelor administrate în cauză.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2025 a fost admisă cererea recurentului-reclamant de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei juridice gratuite în prezentul dosar.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 noiembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 11 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

O eventuală greşeală în stabilirea situaţiei de fapt rezultând din interpretarea probelor administrate în cauză nu poate forma obiect de analiză în faza procesuală a recursului.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Procedând la verificarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului privesc chestiuni de fond ale cauzei, prin care aceasta contestă modalitatea de interpretare a probatoriului administrat în cauză şi a situaţiei de fapt stabilită de către instanţele de fond.

Astfel cum s-a arătat mai sus, în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte nu poate face o reapreciere a probelor valorificate de cele două instanţe în fazele procesuale anterioare sau a utilităţii lor, pentru a stabili dacă reclamantul este îndreptăţit la acordarea daunelor morale pentru suferinţele, respectiv umilinţele provocate de condiţiile de detenţie întrucât acest aspect implică efectuarea unui control de temeinicie - de a reevalua probele şi de a stabili pe baza acestora o altă situaţie de fapt.

Criticile recurentului-reclamant, prin care, în realitate, se pune în discuţie reevaluarea probatoriului administrat în cauză, cu consecinţa reţinerii unei alte situaţii de fapt, nu pot fi cercetate în calea de atac specifică recursului, în cadrul căreia pot fi antamate numai chestiuni privitoare la corecta interpretare şi aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond.

Astfel, nu pot fi reconsiderate, aşa cum se solicită prin memoriul de recurs, declaraţiile de martori, respectiv raportul emis de Avocatul Poporului în urma controlului efectuat la unitatea de deţinere şi nici actele medicale toate aceste aspecte tinzând la o devoluare a fondului şi la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă. În acelaşi mod nu poate fi avută în vedere susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia intimata-pârâtă a recunoscut faptul că se află în imposibilitatea de a asigura condiţii de detenţie la nivelul standardelor impuse.

De asemenea, instanţa de recurs nu are nici competenţa de a cenzura modalitatea apreciere a utilităţii probelor sau de interpretare a acestora de către instanţa de apel, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii, prin raportare la cadrul factual care a fost constatat deja, deoarece modul în care instanţele devolutive au dispus asupra utilităţii şi au interpretat probatoriul nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, faţă de aceste considerente, nu poate fi primită solicitarea recurentului de reexaminare a probelor administrate în cauză de către instanţa de recurs, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond, context în care nu poate fi analizat nici cuantumul despăgubirilor solicitate de către recurent prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), precum şi la art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1572A din data de 29 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Stabileşte onorariul definitiv cuvenit avocatului desemnat din oficiu, domnul B., la suma de 1.800 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.