State property claim over veterinary dispensary: declarative effect of local inventory versus valid ownership title

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 29 iulie 2021 pe rolul Judecătoriei Alexandria, fiind declinată ulterior competenţa în favoarea Tribunalului Teleorman, reclamanta Agenţia Domeniilor Statului a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială Alexandria de a lăsa în liniştită proprietate imobilul situat în municipiul Alexandria, str. x, jud. Teleorman, compus din clădirea ce constituie sediul Circumscripţiei Sanitar - Veterinare, având suprafaţă desfăşurată a clădirii de 120 mp şi teren aferent în suprafaţă de 300 mp, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x Alexandria, precum şi rectificarea Cărţii Funciare nr. x Alexandria, în ceea ce priveşte acest imobil, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei şi notarea dreptului de proprietate al reclamantei.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 216 din 13 iulie 2022, Tribunalul Teleorman a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 734A din 25 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Agenţia Domeniilor Statului cu împotriva sentinţei civile nr. 216 din 13 iulie 2022 pronunţate de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria şi rejudecând:

A schimbat în tot sentinţa civilă apelată.

A admis în parte acţiunea.

A obligat pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Alexandria, str. x, jud. Teleorman, compus din clădirea C2 - ce constituie sediul Circumscripţiei Sanitar-Veterinare, descrisă în raportul de expertiză judiciară întocmit de expert A., ce face parte integrantă din decizie şi terenul în suprafaţă de 300 mp din totalul de 1341 mp înscris în CF nr. x Alexandria.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de rectificare a Cărţii Funciare nr. x Alexandria.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 734A din 25 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria prin primar a declarat recurs.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, reţinând, în mod eronat, faptul că reclamanta ar avea un titlu.

Pornind de la definiţia dată de practica judiciară şi de literatura de specialitate acţiunii în revendicare, în speţă era necesar a se stabili apartenenţa dreptului de proprietate şi aplicarea regulilor de drept consacrate în materia acţiunii în revendicare care implică compararea titlurilor de proprietate prezentate de către părţi.

Prin hotărârea criticată, instanţa de apel nu a făcut o corectă aplicare a regulilor de drept consacrate în materia acţiunii în revendicare, stabilind greşit că reclamanta ar avea un titlu valabil de proprietate asupra imobilului construcţie cabinet veterinar în suprafaţă de 146 mp (deşi revendică 120 mp) şi teren aferent în suprafaţă de 300 mp, situat în municipiul Alexandria, judeţul Teleorman, strada x nr. 99A.

Recurenta-pârâtă a precizat că reclamanta are un drept special de administrare, dar nu pentru imobilul situat în str. x, iar nu un drept de proprietate, cum în mod greşit s-a reţinut în dispozitivul hotărârii judecătoreşti criticate.

Mai mult, titlurile de proprietate emană de la acelaşi autor - Statul Român, care a emis atât Legea nr. 268/2001, H.G. nr. 661/2004 şi Legea nr. 214/2010, de care se prevalează reclamanta, cât şi HGR nr. 1358/2001 prin care se atestă domeniul public al judeţului Teleorman, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Teleorman, în Anexa pentru Municipiul Alexandria, la poziţia 177 fiind dispensarul veterinar (înainte de anul 1989 clădirea revendicată era proprietate de stat).

Având în vedere provenienţa titlurilor de la acelaşi autor - Statul - şi comparând titlurile, instanţa de apel trebuia să dea câştig, cel puţin în privinţa terenului aferent construcţiei revendicate, părţii care şi-a intabulat dreptul de proprietate, adică Municipiului Alexandria care, aşa cum a dovedit, şi-a intabulat dreptul de proprietate la data de 28.03.2019, potrivit principiului qui prior tempore, potior jure (cine e mai întâi în timp e mai tare în drept), indiferent de data titlului său. Prin transcriere, actul devine opozabil celor care au dobândit ulterior.

Mai mult, instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că bunurile unităţilor administrative teritoriale, care prin natura lor sau prin declaraţia legii sunt de uz sau de interes public, formează obiectul proprietăţii publice (art. 554 C. civ.), încălcând astfel un drept de proprietate publică.

Potrivit art. 860 alin. (3) C. civ., "Bunurile care formează obiectul exclusiv proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrative teritoriale potrivit unei legi organice nu pot trece din domeniul public al statului în domeniul public al UAT şi invers decât ca urmare a modificării legii organice".

Concluzionând, faţă de argumentele prezentate şi probatoriul administrat, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, rejudecând, să fie menţinută ca temeinică şi legală hotărârea instanţei de fond, în concordanţă cu prevederile H.G. nr. 1358/2001.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat aspectele prezentate în cererea de recurs şi a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-reclamantă.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (29 iulie 2021), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, în considerarea calităţii sale de instituţie publică ce exercită în numele Statului prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor ce constituie sediile circumscripţiilor sanitar-veterinare din ţară, a introdus acţiunea ce face obiect al judecăţii în vederea recunoaşterii dreptului de proprietate şi intabulării imobilului, având în vedere că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria pretinde că imobilul s-ar afla în proprietatea sa, întrucât l-a inventariat în domeniul public al municipiului, fiind înscris în Cartea Funciară x Alexandria.

Prima instanţă a respins acţiunea, motivat de faptul existenţei unor inadvertenţe scriptice referitoare la identificarea imobilului revendicat, soluţie ce a fost schimbată în apel.

Astfel, dispunând efectuarea unei expertize de identificare şi stabilire a poziţiei şi dimensiunilor imobilului, instanţa de apel a admis apelul şi, rejudecând în fond cauza, a obligat pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, reţinând, în esenţă, faptul că reclamanta a făcut dovada că, în drept, este titulara dreptului de administrare specială a imobilului. A reţinut, totodată, că HCL nr. 307/2014, de care se prevalează pârâta, nu constituie titlu de proprietate, inventarierea bunurilor având efect declarativ.

Împotriva acestei soluţii, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria a declarat recurs, arătând că instanţa de apel nu a făcut o corectă aplicare a regulilor de drept consacrate în materia acţiunii în revendicare, stabilind în mod eronat că reclamanta ar avea un titlu valabil de proprietate asupra imobilului construcţie cabinet veterinar şi teren aferent, situat în municipiul Alexandria. Apreciază că, având în vedere provenienţa titlurilor de la acelaşi autor - Statul, instanţa de apel trebuia să compare titlurile şi să dea prevalenţă titlului Municipiului Alexandria, cel puţin în privinţa terenului aferent construcţiei revendicate, dat fiind că şi-a intabulat mai înainte dreptul de proprietate, indiferent de data titlului său. A mai arătat că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că bunurile unităţilor administrative teritoriale, care prin natura lor sau prin declaraţia legii sunt de uz sau de interes public, formează obiectul proprietăţii publice (art. 554 C. civ.), încălcând astfel un drept de proprietate publică.

Înalta Curte constată că asemenea susţineri critice ale recurentei-pârâte nu sunt de natură a evidenţia o situaţie de greşită aplicare a legii la situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, în urma rejudecării fondului.

Rezumativ, recurenta-pârâtă pretinde că dispensarul sanitar-veterinar este în proprietatea publică a Unităţii Administrativ Teritoriale Alexandria, potrivit Hotărârii de Consiliu Local nr. 307/23.10.2014 a Municipiului Alexandria, acesta fiind, în aprecierea sa, titlul său de proprietate.

Contrar acestor susţineri, astfel cum în mod legal a reţinut instanţa de apel, Hotărârea Consiliului Local de inventariere a domeniului public al localităţii nu are efect constitutiv al dreptului de proprietate în favoarea unităţii administrativ teritoriale, ci doar efect declarativ, de atestare a regimului juridic.

Prin această categorie de acte administrative, Consiliile Locale stabilesc doar regimul juridic diferenţiat pentru bunurile lor, fără a produce vreun efect asupra proprietăţii publice sau private a altor persoane, dobândite în condiţiile legii.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale incidente în cauză (H.G. nr. 661/2004, H.G. nr. 446/1999, O.U.G. nr. 115/2005 şi a Legii nr. 214/2010), reiese că imobilul dispensar veterinar din Alexandria a fost proprietate publică de stat, trecând ulterior din proprietatea publică în proprietatea privată a statului şi în administrarea reclamantei.

Nu există niciun act normativ ori vreun înscris care să transfere dreptul de proprietate, din proprietatea publică sau privată de stat, în proprietatea Unităţii Administrativ Teritoriale Alexandria, hotărârile Consiliilor Locale prin care se declară regimul juridic al proprietăţii publice al unor bunuri, în condiţiile Legii nr. 213/1998, nefiind un mod prevăzut de lege de dobândire a proprietăţii - hotărârea invocată de recurenta-pârâtă reprezintă un simplu inventar şi nu un titlu de proprietate, astfel cum anterior s-a arătat.

Cum imobilul în litigiu se află în proprietatea privată a Statului în virtutea Legii nr. 214/2010, iar reclamanta este titulara dreptului de administrare specială a imobilului, exercitând în numele Statului prerogativele dreptului de proprietate, în lipsa oricărui titlu de proprietate al pârâtei, instanţa de apel nu avea vreun fundament legal care să justifice efectuarea operaţiunii ulterioare de comparare a titlurilor (regula consacrată în materia revendicării imobiliare doar în situaţia în care ambele părţi se prevalează de titluri de proprietate), astfel cum a susţinut recurenta-pârâtă prin cererea de recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria prin primar împotriva deciziei nr. 734A din 25 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.