Municipal apartment restitution dispute; inapplicability of settlement negotiations or parallel succession litigation to interrupt procedural peremption

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, au solicitat desfiinţarea dispoziţiei nr. 10818/13.06.2008 emisă de pârâtă, privind restituirea în natură a apartamentelor nr. x, et. l şi nr. 5 din imobilul situat în Bucureşti, Intrarea Filioara nr. 2, ca fiind nelegală şi obligarea pârâtei să emită o dispoziţie în conformitate cu prevederile legii şi conformă dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti care stau la baza emiterii acestei dispoziţii.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 786 din 3 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 336A din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 786 din 3 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

4. Recurs - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Prin decizia nr. 2167 din 10 martie 2011, Înalta Curte a casat decizia nr. 336A din 25 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.

5. Al doilea ciclu procesual - rejudecare fond:

Prin sentinţa civilă nr. 282 din 9 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti şi intervenienta în nume propriu F..

S-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia şi s-a admis cererea de intervenţie în nume propriu formulată de intervenientul G., decedat pe parcursul procesului şi continuată de moştenitoarea acestuia, F..

S-a respins ca nedovedită cererea intervenientei de acordare a cheltuielilor de judecată.

6. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 1089A din 12 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia perimării.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 a constatat perimat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C., în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti, intimata intervenientă în nume propriu F. (moştenitoarea defunctului G.) şi cu intimaţii-reclamanţi D. şi E..

7. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1089A din 12 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii A., B. şi C. au declarat recurs.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii întrucât instanţa de apel a admis cererea de perimare formulată de numitul H., fără să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a acestuia, invocată prin notele scrise.

De asemenea, instanţa de apel a constatat perimat apelul deşi reclamanţii au făcut dovada ca au existat cauze obiective care nu le puteau fi imputate şi care au întrerupt perimarea procesului.

Astfel, recurenţii-reclamanţi precizează că au probat cu înscrisuri faptul că în cauză cursul perimării a fost întrerupt ca urmarea a sesizării instanţei de judecată cu soluţionarea unei cereri prin care să se constate faptul că H. este singurul moştenitor al defunctului I. (autorul care a fost proprietarul imobilului ce face obiectul prezentului dosar), reclamanţii şi intervenienţii neavând calitatea de moştenitori ai acestuia. Cererea a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti şi a fost soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 2523 din data de 24 martie 2023. Împotriva acestei, sentinţe H. a formulat apel la data de 25 aprilie 2023.

Având în vedere că suspendarea judecării prezentei cauze a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., pentru considerente ce vizau stabilirea calităţii de moştenitori ai reclamanţilor faţă de I. (calitate contestată în dosarele precizate anterior), acest aspect poate influenţa dezlegarea pricinii aflate pe rolul acestei instanţe, recurenţii-reclamanţi considerând că instanţa de apel a aplicat greşit legea când a pronunţat hotărârea atacată cu recurs, pentru că nu poate fi invocată perimarea în acest moment, cauza de suspendare subzistând până la rămânerea definitivă a soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2021, acesta având acelaşi obiect pentru care prezenta cauză a fost suspendată.

Pe de alta parte au probat întreruperea cursului perimării şi prin depunerea unor înscrisuri care fac dovada faptului că, după pronunţarea soluţiei din dosarul nr. x/2017, atât intimaţii-intervenienţi, cât şi domnul H. au comunicat reclamanţilor dorinţa de a încheia acest litigiu printr-o tranzacţie, în prezent aflându-se în discuţii în vederea perfectării acestui acord. Astfel, recurenţii apreciază să se află în situaţia prevăzută de art. 250 alin. (3) C. proc. civ. - "perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa."

Or, atât cererea de chemare în judecata formulată de numitul H. de a fi excluşi de la succesiunea lui I., cât şi proiectele de tranzacţii care le-au fost comunicate de către celelalte părţi din dosar, i-au împiedicat să continue judecarea prezentului dosar, astfel încât nu li se poate imputa faptul că au lăsat în nelucrare această cauză, fapt pentru care apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală.

8. Apărările formulate în cauză:

La 7 decembrie 2023 titularul cererii de intervenţie H. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La 15 aprilie 2024 recurenţii-reclamanţi au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de H..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Calea de atac a recursului exercitată de recurenţii-reclamanţi vizează decizia prin care instanţa de apel a constatat perimat apelul, cauza fiind suspendată prin încheierea din data de 9 februarie 2017 (soluţie menţinută prin încheierea din data de 10 octombrie 2019), în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 - dosar soluţionat la data de 12 mai 2022, hotărârea devenind irevocabilă, prin nerecurare.

Astfel, invocând din oficiu excepţia perimării, instanţa de apel a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an, din culpa părţilor, care nu au formulat cerere de repunere pe rol, litigiul pentru care a fost suspendată cauza fiind soluţionat la data de 12 mai 2022.

Printr-o primă critică, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii întrucât instanţa de apel a admis cererea de perimare formulată de numitul H., fără să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a acestuia, invocată de apelanţii-reclamanţi prin notele scrise.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, într-adevăr, la data de 9 iunie 2023 petentul H. a depus o cerere în cuprinsul căreia a invocat faptul că sunt îndeplinite condiţiile perimării (aspect consemnat în practicaua deciziei recurate, în cadrul referatului efectuat de grefierul de şedinţă).

Cu toate acestea, instanţa de apel nu a pus în discuţie excepţia invocată de petent, ci a ridicat din oficiu excepţia perimării şi a acordat cuvântul asupra acesteia. Faptul că şi petentul H. a invocat excepţia perimării nu are relevanţă, excepţia fiind oricum invocată de instanţă, în condiţii procedurale, conform dispoziţiilor art. 252 C. proc. civ.

De asemenea, faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a petentului H. nu relevă vreo neregularitate procedurală sau vreo aplicare greşită a legii, astfel cum susţin recurenţii, având în vedere că excepţia de perimare este o excepţie de procedură ce se impune a fi soluţionată înaintea excepţiei de fond a lipsei calităţii procesuale, astfel cum dispune art. 137 C. proc. civ.: "instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."

Prin cea de-a doua critică, recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa de apel a constatat perimat apelul, deşi au făcut dovada ca au existat cauze obiective care nu le puteau fi imputate şi care au întrerupt perimarea procesului. În acest sens, recurenţii pretind că suspendarea cauzei ar fi trebuit să subziste până la rămânerea definitivă a soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, dosar având acelaşi obiect cu cel pentru care prezenta cauză a fost suspendată.

Contrar susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, faptul că obiectul dosarului care a determinat suspendarea cauzei ar fi acelaşi cu cel nou introdus, nu determină prelungirea termenului de perimare, în lipsa unor dispoziţii exprese în acest sens.

Potrivit prevederilor art. 249 alin. (1) C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

O nouă acţiune înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti, chiar având obiect identic cu cel al dosarului care a determinat suspendarea, nu este aptă să producă efectul întreruptiv de perimare, aşa cum eronat susţin recurenţii - aceste acte procedurale îndeplinite şi demersurile întreprinse nu pot avea semnificaţia unor acte întrerupătoare ale termenului de perimare, nu pot fi apreciate ca fiind acte de procedură făcute "în vederea judecării procesului".

Cu atât mai mult, temeinicia unei noi suspendării (vizând acţiunea ulterior înregistrată) trebuia susţinută de părţi anterior împlinirii termenului de perimare, pentru ca instanţa de apel să fie învestită cu soluţionarea acestui aspect (o nouă cerere de suspendare până la soluţionarea irevocabilă a noului dosarului înregistrat).

Or, părţile nu au înştiinţat instanţa, înainte de împlinirea termenului de perimare, despre soluţionarea irevocabilă a dosarului care a determinat suspendarea cursului judecăţii şi nici nu au făcut vreun act întreruptiv al cursului prescripţiei, în interiorul termenului de perimare, astfel încât în mod legal instanţa a constatat că a intervenit perimarea apelului.

Nefondată este şi susţinerea prin care recurenţii-reclamanţi au arătat că au probat întreruperea cursului perimării prin depunerea unor înscrisuri care fac dovada faptului că, după pronunţarea soluţiei din dosarul care a determinat suspendarea, atât intimaţii-intervenienţi, cât şi petentul H. au comunicat dorinţa de a încheia litigiul printr-o tranzacţie, apreciind că să se află în situaţia prevăzută de art. 250 alin. (3) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 250 alin. (3) C. proc. civ. (ce fac trimitere la suspendarea, iar nu la întreruperea cursului perimării), "perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa."

Înalta Curte reţine că împrejurarea invocată de recurenţi, în sensul că între părţi există premisele încheierii unei tranzacţii, fiind întreprinse negocieri în acest scop, nu poate fi apreciată ca fiind un fapt "mai presus de voinţă" de natură a-i împiedica în a stărui în judecată, nefiind de natură a constitui un impediment care să suspende cursul perimării, în condiţiile textului legal anterior redat. Se impune a fi subliniat faptul că perimarea reprezintă o sancţiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare, din vina părţilor.

Constatând că în cauză nu este incident vreunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării prevăzute de art. 249 şi art. 250 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în mod legal instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, a constatat perimată cererea de apel.

În ceea ce priveşte criticile suplimentare invocate de apărătoarea recurenţilor-reclamanţi la termenul din 13 decembrie 2023 şi reiterate în cadrul concluziilor verbale formulate cu prilejul dezbaterii pe fond a recursului, se reţine faptul că potrivit art. 303 C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs". Fiind afectate de viciul tardivităţii, aspectele ulterior evidenţiate nu pot face obiect al analizei.

Având în vedere considerentele expuse, prin raportare la criticile dezvoltate prin cererea de recurs, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru modificarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1089A din 12 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.