Appeal annulled as void; appellate award of 1,605,168 RON for land purchase upheld

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, sub nr. x/2015, la 14.09.2015, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L., reprezentată legal de administrator D., şi D., au solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 331.421 euro, reprezentând contravaloarea a 241,6 ha teren agricol, cumpărate în numele acesteia prin încheierea a 109 promisiuni de vânzare-cumpărare, în perioada 08.11.2013-10.07.2014, precum şi suma de 33.309 euro, reprezentând contravaloarea a 95 ha teren agricol cumpărate în numele pârâtei în perioada 01.12.2013-23.01.2015.

La 05.10.2015, reclamanţii au formulat o cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată iniţială prin care au solicitat sa se instituie în sarcina părţii pârâte S.C. C. S.R.L. obligaţia de a achita fiecăruia dintre ei suma de 802.584 de RON. De asemenea, au precizat faptul că înţeleg să se judece în contradictoriu cu pârâtul D..

Totodată, la 14.03.2016, reclamanţii au formulat o nouă precizare la cererea de chemare în judecată, prin care au arătat ca demersul juridic este fundamentat atât pe convenţia autentificată sub nr. x/19.10.2013, cât şi pe procurile speciale, autentificate sub nr. x la 08.11.2013, nr. 2566 la 26.01.2013 şi nr. 678 la 01.04.2014.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1350 şi ale art. 1531 din C. civ.

1. 2. Hotărârea pronunţată, în primă instanţă, de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 170/S din 03.10.2016, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior completată şi precizată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L. şi D..

1. 3. Decizia pronunţată, în apel, de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 1903/Ap din 05 decembrie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis cererea de apel formulată de către apelanţii- reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 170/S din 3 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a schimbat-o, în tot, şi pe cale de consecinţă: a admis, în parte, cererea completată şi precizată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul D.; a obligat pârâtul D. la plata către reclamantul A. a sumei de 802.584 RON şi către reclamantul B. a sumei de 802.584 RON; a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 27.662 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa instanţei de fond; a respins cererea formulată de către reclamanţi în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. şi a obligat pârâtul D. la plata către reclamanţi a sumei de 19.130 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată în cauză.

II.1 Motivele de recurs

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul D., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză la 06 martie 2024 fiind repartizată aleatoriu completului filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în integralitate a deciziei recurate, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată şi obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond, apel şi recurs.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a invocat încălcarea normelor de drept material, apreciind că decizia recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 1266 alin. (1) şi (2) C. civ.

În argumentarea aceste critici, recurentul-pârât a precizat că la 19.10.2013 a fost perfectată convenţia autentificată sub nr. x/19.10.2013 de BNP E., prin care reclamanţii s-au obligat să achiziţioneze, până cel târziu la 20.10.2014, în numele său şi pentru acesta, terenuri în suprafaţă totală de 600 ha, din care 300 ha situate pe raza localităţii Gogoşu, judeţul Dolj şi 300 ha pe raza localităţii Carpenul din judeţul Dolj, la preţul de 1.850 euro/ha.

La 08.11.2013, a fost perfectată procura specială autentificată sub nr. x de BNP F. & G., prin care intimata S.C. C. S.R.L. a împuternicit pe intimaţii B. şi A. să cumpere, la un preţ mai mic de 1000 euro/ha, terenuri agricole extravilane pe raza unor localităţi din judeţul Dolj, localităţi ce urmau a fi stabilite, ulterior, prin decizii interne ale S.C. C. S.R.L..

Ulterior, la 26.11.2013, respectiv la 01.04.2014, au fost perfectate alte două procuri speciale autentificate sub nr. x şi nr. 678 de acelaşi notar public, prin care intimata S.C. C. S.R.L. îi împuternicea pe aceeaşi reclamanţi să cumpere, la un preţ mai mic de 1000 euro/ha, terenuri agricole pe raza unor localităţi din judeţul Dolj, situate în comuna Carpen, Vela, Gogoşu, Secu, Şopot, Greceşti, Cernăteşti, Brabova, Carpen şi Vela.

Or, din convenţia autentificată sub nr. x la 19.10.2013 de BNP E. din Braşov, reiese că aceasta nu se află în nicio legătură juridică cu procurile ulterioare încheiate între pârâta S.C. C. S.R.L. şi reclamanţi, în sensul în care acestea ar fi fost "explicitate", cum greşit reţine instanţa de apel.

De asemenea, intimaţii-reclamanţi nu au probat achizţionarea vreunui teren în temeiul convenţiei încheiate care să justifice obligarea sa la plata sumelor solicitate prin acţiunea dedusă judecăţii.

În privinţa procurii speciale autentificate sub nr. x/08.11.2013 de BNP F. & G., aceasta nu are efectele juridice susţinute de reclamanţi întrucât nu cuprinde toate elementele de stabilire a întinderii mandatului, actul având un conţinut juridic generic, în sensul în care, în cuprinsul său, se precizează că localităţile în care intimaţii vor achiziţiona terenuri vor fi stabilite ulterior semnării procurii, prin decizii interne ale S.C. C. S.R.L., or, asemenea decizii nu există, fapt reţinut, în mod corect, de prima instanţă.

În ceea ce priveşte procurile speciale autentificate sub nr. x la 26.11.2013, respectiv sub nr. x la 01.04.2014 de BNP F. & G., acestea au dat naştere unor raporturi juridice specifice contractului de mandat. Or, instanţa de apel, în mod eronat, a apreciat că această obligaţie a fost respectată de către intimaţii, în contextul în care nu a expus considerentele pentru care a reţinut această soluţie.

Ca atare, cum mandatul este unul cu titlu oneros, intimaţii nu pot pretinde şi nici obţine, printr-o hotărâre judecătorească, îndeplinirea obligaţiei de plată corelativ neîndeplinirii propriei obligaţii.

În raport de documentele principale ale speţei, instanţa de apel a denaturat conţinutul art. 1266 alin. (1) şi (2) C. civ., reţinând că "Din succesiunea încheierii actelor şi a procurile speciale autentificate sub nr. x/26.11.2013 şi sub nr. x/01.04.2014 nu reprezintă altceva decât o transpunere a clauzei convenite de părţi în convenţia iniţială, în sensul că dacă prevederile legale în vigoare la acel moment nu permiteau dobândirea terenurilor agricole în proprietate de către D., terenurile respective să fie achiziţionate pe numele unei societăţi comerciale indicate de acesta".

Urmare a acestei constatări, s-a reţinut, în mod greşit de către instanţa de apel, că între convenţie şi procurile ulterioare există o legătură care produce consecinţe juridice, apte a genera în sarcina pârâţilor obligaţia de plată a sumelor solicitate de reclamanţi.

Conchizând, recurentul-pârât D. a învederat că procurile speciale au dat naştere unor raporturi juridice specifice contractului de mandat, iar obligaţia principală a mandatarului nu a fost respectată, iar instanţa de apel nu a detaliat în expunerea considerentelor sale modul în care reclamanţii au înţeles să îşi execute obligaţiile asumate pentru a justifica soluţia pronunţată.

În acest mod, curtea de apel a făcut o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor art. 1266 alin. (1) şi alin. (2) din C. civ., reţinând, în mod nelegal, că procurile speciale reprezintă o transpunere a clauzei convenite în convenţia iniţială, în condiţiile în care acestea reprezintă acte juridice distincte, care trebuie analizate separat.

Instanţa de apel a ignorat faptul că procurile speciale nu cuprind toate elementele de stabilire a întinderii mandatului dar şi faptul că intimaţii-reclamanţi nu au adus dovezi ale deciziilor interne ale S.C. C. S.R.L. în sensul că îşi desfăşoară activităţi în domeniul agricol din anul 2014.

II.2 Apărările formulate în cauză

La 13 mai 2024, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea cerinţelor de formă şi pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În combaterea recursului au arătat că, deşi recurentul invocă încălcarea unor dispoziţii de drept material, criticile vizează, în fapt, modul de interpretare a dispoziţiilor contractuale din care rezultă obligaţiile încălcate de către acesta, faţă de care expune propria viziune.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Întâmpinarea formulată în cauză a fost comunicată celorlalte părţi care nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 25 septembrie 2024, conform dovezilor aflate la filele x, iar la 01 octombrie 2024, intimaţii au depus punct de vedere la raport prin care au reiterat excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., invocată prin întâmpinare.

Prin rezoluţia din 28 octombrie 2024, a fost acordat termen la 05 februarie 2025 pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Astfel, deşi formal încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a omis să formuleze critici de nelegalitate subsumabile motivelor de casare expres şi limitative prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cea dintâi critică, prin care se invocă "denaturarea de către instanţa de apel a conţinutului art. 1266 alin. (1) şi alin. (2) din C. civ..", se constată că aceasta nu poate fi încadrată în motivul de recurs invocat de recurent (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), din moment ce argumentele subsumate acestui motiv de nelegalitate nu combat în niciun fel considerentele reţinute de instanţă, ci se limitează la a antama aspecte de temeinicie, referitoare la modalitatea de interpretare, de către instanţa devolutivă de control judiciar, a probatoriului.

În acest sens, recurentul afirmă că "lecturând conţinutul celor patru procuri apare cu evidenţă că acestea au un conţinut distinct unul faţă de altul" iar procurile autentificate sub nr. x la 26 noiembrie 2013 şi nr. 678 la 01 aprilie 2014 de SPN F. şi G. au dat naştere unor raporturi juridice specifice contractului de mandat, concluzionând că "raţionamentul judiciar al instanţei de apel conform căruia obligaţiile pe care intimaţii şi le-au asumat prin convenţie este explicitat prin procurile încheiate este unul eronat."

Or, interpretând clauzele convenţiei şi a procurilor încheiate între părţi în raport de voinţa reală a acestora, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, în urma analizei conţinutului înscrisurilor aflate la dosarul cauzei că "din succesiunea încheierii actelor (…), procurile speciale autentificate sub nr. x la 26 noiembrie 2013 şi nr. 678 la 01 aprilie 2014 de SPN F. şi G. nu reprezintă altceva decât o transpunere a clauzei convenite de părţi în convenţia iniţială, în sensul că, dacă prevederile legale, în vigoare la acel moment, nu permiteau dobândirea terenurilor agricole, în proprietate, de către D., terenurile respective să fie achiziţionate pe numele unei societăţi comerciale indicate de acesta"

A mai reţinut instanţa de apel, în legătură cu aceste aspecte, şi că în vederea stabilirii voinţei concordante a părţilor, nu interesează sensul literal al cuvintelor folosite de părţi, respectiv faptul că acele convenţii au fost denumite "procuri speciale" în loc de "acte adiţionale", ci ceea ce prezintă relevanţă sub aspect juridic, este intenţia părţilor de a executa în acest mod clauzele consemnate iniţial în convenţia încheiată la 19 octombrie 2013 cu intimatul D.. De asemenea, a mai constatat că, deşi intimata S.C C. S.R.L. nu a avut calitatea de parte în convenţia iniţială, aceasta figurează în calitate de mandatar în cuprinsul acelor procuri speciale în considerarea faptului că D. nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, acesta având calitatea de asociat unic şi administrator al S.C. C. S.R.L..

Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că "prin întâmpinarea formulată de intimatul pârât D., acesta a menţionat că a achitat reclamanţilor suma de 387712,26 euro şi 126307 RON pe baza documentelor semnate personal de către aceştia, aspect confirmat, în apel, cu ocazia interogatoriului prin care a recunoscut că plăţile au fost efectuate în numele societăţii SC. C. S.R.L.. Acest aspect a format convingerea instanţei că voinţa concordanţă a părţilor a fost aceea ca beneficiarul real al promisiunilor de vânzare-cumpărare sau a contractelor de vânzare cumpărare să fie intimatul D., în timp ce intimata SC. C. S.R.L. apare ca beneficiară a convenţiilor încheiate cu terţe persoane, având în vedere existenţa impedimentului legal al dobândirii de către pârâtul D., în proprietate, a terenurilor agricole.

Fără a se raporta la aceste considerente ale instanţei de apel, se constată că, în realitate, recurentul urmăreşte doar o nouă evaluare a elementelor de probatoriu, pentru ca, în acest mod, să obţină o soluţie favorabilă pretenţiilor formulate.

Or, instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua, în acest scop, probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii, prin raportare la cadrul factual care a fost constatat deja, deoarece modul în care instanţele de fond au interpretat probele administrate şi au stabilit, pe baza acestora, o anumită situaţie de fapt, nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ.

Inclusiv afirmaţiile potrivit cărora "beneficiarul real al promisiunilor de vânzare cumpărare sau al contractelor de vânzare încheiate în formă autentică este pârâtul D., iar nu societatea SC. C. S.R.L. pe care acesta o administrează este absurdă" au un caracter formal, nededucând judecăţii critici concrete de nelegalitate în raport cu raţionamentul instanţei de apel, care a reţinut, în legătură cu aceste aspecte, că "părţile au urmărit să aplice în mod prioritar clauzele convenţiei încheiate la 19 octombrie 2013 şi să achiziţioneze respectivele terenuri agricole pentru intimatul D., intimata SC. C. S.R.L. având calitatea de manadatar în cadrul acestor procuri special, în contextual existenţei interdicţiei cetăţenilor străini de a dobândi, în proprietate, terenuri agricole ."

În aceeaşi manieră inadecvată procedural, recurentul a dedus, în continuare, critici referitoare la "imposbilitatea reclamanţilor de a pretinde şi de a obţine o hotărâre judecătorească pentru îndepliniriea obligaţiei de plată corelativ neîndeplinirii propriei obligaţii".

Or, aceste critici se rezumă la a indica doar aspecte de netemeinicie, în legătură cu modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să valorifice probele administrate, nefiind în măsură să permită verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, din moment ce recurentul omite să formuleze o argumentaţie concretă, care să se raporteze la cele reţinute de către instanţa de apel şi care să fie de natură a permite cenzura instanţei de recurs.

În acest context, simpla invocare a caracterului eronat al considerentului instanţei de apel care a reţinut incidenţa principiului preeminenţei voinţei reale a părţilor în raport de sensul literal al termenilor uzitaţi în actele juridice încheiate între părţi, nu este în măsură să imprime acesteia valenţa unui veritabil aspect de nelegalitate, cât timp aceasta nu este însoţită de critici subsumabile prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Afirmaţia potrivit căreia reclamanţii nu au probat achiziţionarea vreunui teren în temeiul convenţiei, respectiv că nu au făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor asumate de către aceştia, iar instanţa de apel nu a prezentat considerentele pentru care a reţinut că obligaţiile asumate de către intimaţi au fost aduse la îndeplinire, expune doar nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată şi contravine, în acelaşi timp, reţinerilor instanţei de apel conform cărora "reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţia încheiată la 19 octombrie 2013 cu intimatul pârât D., astfel cum reiese din procurile încheiate, fiind depuse la dosar x promisiuni de vânzare cumpărare cu privire la o suprafaţă de 241,6 ha teren agricol dintre care au fost finalizate prin încheierea contractelor de vânzare în formă autentică, un număr de 80 de contracte pentru suprafaţa de 95,4 ha, terenuri sitiuate în comuna Carpen, Gosoşu din judeţul Dolj, conform menţiunilor din procurile încheiate în acest sens cu intimat SC. C. S.R.L. ".

Cu ignorarea caracterului extraordinar al prezentei căi de atac, care supune analizei instanţei de recurs, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, au fost formulate şi susţinerile privitoare la valorificarea, de către instanţa de apel, în sensul pretins de către recurent, a înscrisurilor depuse la dosar de partea adversă.

Or, astfel cum s-a arătat în precedent, aceste aspecte nu pot face obiectul cenzurii în prezenta cale extraordinară de atac, cât timp stabilirea situaţiei de fapt pe baza analizării probatoriului este atributul exclusiv al instanţelor devolutive, singurele îndrituite a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces, din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora.

Drept urmare, având în vedere că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv, aceste susţineri sunt formal invocate, recurentul urmărind o nouă verificare şi interpretare a aspectelor de temeinicie susţinute în faţa instanţei de apel.

Totodată, se constată că recurentul expune stări de fapt ce nu pot fi analizate în recurs, cadru procesual în care se deduc judecăţii exclusiv chestiuni de nelegalitate ale soluţiei pronunţate de către instanţa de apel, iar nu aspecte de netemeinicie, cum sunt cele privind stabilirea situaţiei de fapt ori evaluarea probatoriilor.

Înalta Curte constată că atitudinea procesuală a recurentului ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată poate invoca doar aspecte de nelegalitate, în conformitate cu motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, care îşi au corespondent în considerentele deciziei atacate.

Prin urmare, deşi formal încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu conţine critici care să poată fi subsumate motivelor de casare prevăzute de lege, astfel încât, în cauză, devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei civile nr. 1903/Ap din 05 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei civile nr. 1903/Ap din 05 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 februarie 2025.