Annulment of cassation appeal for failure to pay judicial stamp duty on property simulation dispute

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 18 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se constate caracterul simulat al contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 06 octombrie 2003 şi nr. 4324 din 06 octombrie 2003, cu consecinţa constatării nulităţii actelor simulate; să se constate că reclamanţii sunt proprietarii imobilului teren în suprafaţă de 1265 mp, situat în Snagov, judeţ Ilfov, nr. cadastral x, CF x; să se constate că reclamanţii sunt proprietarii construcţiei edificate pe terenul situat în Snagov, judeţul Ilfov, nr cadastral x, CF x; în subsidiar, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 884720 RON, reprezentând contravaloarea materialelor şi preţul muncii pentru edificarea construcţiei ori sporul de valoare dobândit de teren.

2. Judecata în primă instanţă

La 01 septembrie 2015, reclamanţii au formulat cerere de intervenţie forţată a numiţilor D., E., F., cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă de instanţă prin încheierea din 10.05.2016.

Prin sentinţă civilă nr. 2548 din 11 octombrie 2022, Tribunalul Ilfov a respins, ca neîntemeiate, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de G..

3. Judecata în apel

Prin decizia civilă nr. 1656A din 13 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelurile formulate de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierilor din 10 mai 2016 şi din 14 septembrie 2016 şi împotriva sentinţei civile nr. 2548/11 octombrie 2022, pronunţate de Tribunalul Ilfov şi de intervenientele H. şi I. împotriva încheierii din 14 septembrie 2016 şi împotriva sentinţei civile nr. 2548/11 octombrie 2022, pronunţate de Tribunalul Ilfov, a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanţe.

4. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 1656A din 13 decembrie 2023, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat prezentul recurs pârâtele C. şi B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30 aprilie 2024 şi a fost repartizat spre soluţionare completului CF x.

Prin rezoluţia din 13 mai 2024, completul de filtru a constatat că recurentele- pârâte C. şi B., datorează, în solidar, o taxă judiciară de timbru de 23508,53 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

5. Procedura de filtru

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 20 septembrie 2024, conform dovezilor aflate la filele x, care nu au depus punct de vedere la raport

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În cauza pendinte, prin rezoluţia de primire din 13 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în vederea soluţionării recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 1656A din 13 decembrie 2023, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pârâtele C. şi B. datorează, în solidar, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 235,082.53 RON, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Conform dovezilor aflate la filele x, pârâtele C. şi B. au fost încunoştiinţat la adresa menţionată de acestea în cererea de recurs, aflată la dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, respectiv din Bucureşti, str. x, despre obligaţia legală ce le revine de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 235,082.53 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate. De asemenea, recurentele-pârâte au fost informate despre posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor de la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la comunicare sau cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la comunicare.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, comunicat recurentelor-pârâte la aceeaşi adresă, la 20 august 2024, conform dovezilor aflate la filele x, s-a reţinut că acestea nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar în măsura în care nu va depune la dosar taxa în cuantum de 235,082.53 RON, instanţa va aprecia asupra necesităţii măsurii de anulare a cererii de recurs, ca netimbrată.

Până la termenul din 5 februarie 2025, stabilit pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului, recurentele-pârâte nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, recursul fiind netimbrat.

Examinând pricina şi din perspectivă convenţională, se reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Astfel, legiuitorul român a adoptat măsuri, prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, menite a garanta accesul la justiţie, ca expresie a principiilor democratice într-un stat de drept şi a supremaţiei legii, pentru ca acesta să devină unul efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare să nu mai constituie o piedică în încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situaţii şi condiţii, susţinerea din partea statului, din resurse financiare publice, însă, se constată că, recurentele-pârâte nu a apelat la aceste proceduri.

În consecinţă, din această perspectivă, nu se poate reţine vreo încălcare a dreptului de acces la justiţie, a dreptului la apărare şi la un proces echitabil, astfel cum sunt acestea garantate şi reglementate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Reţinând că obligaţia de achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a recursului şi că recurentele pârâte nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanţa constată că părţile recurente nu au făcut dovada îndeplinirii obligaţiei legale de timbrare pusă în sarcina acestora şi că, din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă.

În consecinţă, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte o condiţie formală şi extrinsecă, reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera legal învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile legale anterior evocate şi de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 235,082.53 RON, şi, în consecinţă, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtele C. şi B. împotriva deciziei nr. 1656A din 13 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtele C. şi B. împotriva deciziei nr. 1656A din 13 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 februarie 2025.