Landowner's compensation award stands as revision over res judicata conflict inadmissible.

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2018, la data de 25 octombrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (DRDPB), şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- obligarea pârâţilor la plata sumei ce urmează a se stabili în cursul judecăţii, pe care a estimat-o provizoriu, din considerente de timbraj, la suma de 10.000 euro, cu titlu de daune interese, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă, începând cu data de 1 iulie 2016 şi până la data introducerii acţiunii, a restului de teren rămas neexpropriat, în suprafaţă de 2.923 mp, intabulat în CF nr. x şi având numere cadastrale, teren intravilan situat în Mogoşoaia, afectat de lucrările efectuate de către pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN, pentru realizarea unui obiectiv de interes public;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (DRDPB), şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii, excepţia tardivităţii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 3126 din 22 mai 2019, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 4597 din 17 decembrie 2019, Tribunalul Ilfov a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului instanţei competente să soluţioneze conflictul.

Prin sentinţa civilă nr. 10F din 17 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (DRDPB), şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Ilfov.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 18 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea acestora la plata sumei ce urmează a se stabili în cursul judecăţii, estimată provizoriu la suma de 7.000 euro, echivalentă la data introducerii cererii cu suma de 33.141 RON, cu titlu de daune interese, începând cu data de 26 octombrie 2018 şi până la data de 26 mai 2019, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a restului de teren rămas neexpropriat, în suprafaţă de 2.923 mp, intabulat în Cartea Funciară nr. x şi având numere cadastrale, teren intravilan situat în Mogoşoaia, afectat de lucrările efectuate de către pârâta CNAIR pentru realizarea unui obiectiv de interes public.

Prin încheierea nr. 3033 din 5 martie 2020, Judecătoria Buftea a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarul nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov.

1.3. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Ilfov la data de 12 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la plata sumei de 5.000 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a restului de teren rămas neexpropriat, în suprafaţă de 2.923 mp, intabulat în CF nr. x a localităţii Mogoşoaia, afectat de lucrările efectuate de către pârâtă pentru realizarea unui obiectiv de interes public.

Prin încheierea nr. 319 din 23 iunie 2020, Tribunalul Ilfov a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

1.4. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ifov, la data de 11 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la plata contravalorii lipsei de folosinţă a restului de teren rămas neexpropriat, în suprafaţă de 2.923 mp, intabulat în CF nr. x a localităţii Mogoşoaia, afectat de lucrările efectuate de către pârâtă pentru realizarea unui obiectiv de interes public.

Prin încheierea civilă nr. 277 din 25 mai 2021, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul numărul x/2018 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 44 din 5 ianuarie 2023, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii, excepţia tardivităţii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiate. A admis, în parte, cererea principală formulată de reclamantul A. şi cererile conexe din dosarele nr. x/2019, nr. y/2019 şi nr. 3769/93/2020. A obligat pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., să plătească reclamantului suma de 84.130 euro, echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului în litigiu. A obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 8.280,72 RON.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 427A din 10 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ambele apeluri declarate de apelanţii A. şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (DRDPB), împotriva sentinţei civile nr. 44 din 5 ianuarie 2023 pronunţate de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondate.

4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 427A din 10 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (DRDPB), a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 10 din 17 februarie 2020 a aceleiaşi instanţe.

Astfel, revizuenta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 10 din 17 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a constatat că litigiul vizează materia exproprierii. Prin urmare, ulterior, s-a respectat procedura specifică unor astfel de litigii, respectiv: cererea de chemare în judecată şi apelul au fost scutite de la plata taxei judiciare de timbru, expertiza a fost efectuată de o comisie formată din 3 experţi şi a participat procurorul la soluţionarea dosarului.

Cu toate acestea, prin decizia civilă nr. 427 din 10 aprilie 2024, aceeaşi instanţă a reţinut că obiectul cauzei nu se încadrează în materia exproprierii şi a respins excepţia nulităţii sentinţei civile nr. 44 din 5 ianuarie 2023 a Tribunalului Ilfov, care a soluţionat cererea fără participarea procurorului. Prin urmare, a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii menţionate anterior.

Revizuenta a susţinut că a formulat şi o contestaţie în anularea aceleiaşi decizii, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei.

În consecinţă, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, a solicitat anularea deciziei civile nr. 427 din 10 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei la instanţa de apel, spre rejudecarea excepţiei nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 44 din 5 ianuarie 2023 a Tribunalului Ilfov.

5. Apărări formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac.

6. Hotărârea de declinare a competenţei

Prin decizia civilă nr. 688A din 19 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

7. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din data de 29 august 2024 s-a stabilit termen de judecată la data de 28 noiembrie 2024 pentru soluţionarea cererii de revizuire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, conform prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, prevederile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile stabilite în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea acesteia şi la situaţiile pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează, prioritar, condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei.

Înalta Curte constată că fundamentul juridic al cererii formulate de revizuentă este reprezentat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care revizuirea poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care evocă fondul; hotărârile să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

În cauza pendinte, cerinţele menţionate nu sunt întrunite cumulativ.

Înalta Curte constată că hotărârile judecătoreşti invocate de revizuentă sunt pronunţate în acelaşi dosar şi nu sunt contradictorii.

Revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 din acelaşi act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.

În cauză, prin cererea de revizuire, cu care a învestit instanţa de judecată, contestatoarea a susţinut că decizia civilă nr. 427A din 10 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă este potrivnică sentinţei civile nr. 10F din 17 februarie 2020 a aceleiaşi instanţe.

Prin decizia civilă nr. 427A din 10 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ambele apeluri declarate de reclamantul A. şi de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (DRDPB), împotriva sentinţei civile nr. 44 din 5 ianuarie 2023 pronunţate de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondate.

Prin sentinţa civilă nr. 10F din 17 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Ilfov.

Astfel, cele două hotărâri vizează soluţii diferite referitoare la instituţii juridice diferite, ceea ce exclude contradictorialitatea susţinută de revizuentă.

De altfel, cele două hotărâri au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi litigiu.

Astfel, deşi excepţia de necompetenţă prezintă particularităţi semnificative, ea se încadrează în categoria excepţiilor procesuale şi reprezintă, deci, un mijloc procedural prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa, din oficiu, invocă, în cadrul procesului şi fără a pune în discuţie fondul dreptului, necompetenţa instanţei învestite.

Stabilirea competenţei materiale pe calea regulatorului de competenţă reprezintă un incident procedural, care se soluţionează cu prioritate.

Prin sentinţa civilă nr. 10 F din 17 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a stabilit că Tribunalul Ilfov este competent să soluţioneze, în primă instanţă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti (DRDPB), şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice. Nu s-a pus în discuţie fondul litigiului, ci s-a soluţionat incidentul procedural.

După stabilirea competenţei, Tribunalul Ilfov a procedat la judecarea cauzei şi, prin sentinţa civilă nr. 44 din 5 ianuarie 2023, a respins excepţiile invocate de pârâţi şi a admis, în parte, cererea principală şi cererile conexate, obligând pârâtul să achite reclamantului suma de 84.130 RON şi cheltuielile de judecată.

Decizia civilă nr. 427R din 10 aprilie 2024 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă ca urmare a formulării a două cereri de apel împotriva sentinţei civile menţionate.

Prin urmare, cele două hotărâri au fost pronunţate în acelaşi proces, în stadii procesuale diferite, una a vizat un incident procedural, iar cealaltă fondul, astfel încât condiţia de admisibilitate nu este îndeplinită. În raport de această situaţie, analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.

De altfel, Înalta Curte constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire, reluate din cererea de apel, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, întrucât instanţa de apel nu ar fi anulat sentinţa instanţei de fond.

Or, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor, ci verifică, dacă sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate, dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare." (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010).

În consecinţă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 427 din 10 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV -a civilă, în dosarul nr. x/2023, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 427 din 10 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.