Moral damages for alleged audit misattribution: nullity of cassation appeal for failure to establish legal unreasonableness

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 iulie 2022, pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâţilor Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie şi Primarul Oraşului Eforie la plata, în solidar, a sumei de 800.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

Pârâţii Primarul Oraşului Eforie şi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. şi respingerea acţiunii împotriva acesteia, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Prin precizările depuse la data de 17 noiembrie 2022, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză a numitului C., în calitate de pârât.

Prin încheierea din data de 19 decembrie 2022, Tribunalul Constanţa l-a introdus în cauză, în calitate de pârât, pe C.. De asemenea, a calificat precizările reclamanţilor, înregistrate la data de 17 noiembrie 2022, ca fiind o cerere adiţională, de modificare a cadrului procesual pasiv şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia decăderii acestora din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, invocată în şedinţa din data de 5 decembrie 2022.

Pârâtul C. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea acţiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1519 pronunţată la data de 12 mai 2023, Tribunalul Constanţa, secţia civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Eforie, Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie şi C..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 32C din 15 februarie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelanţii B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1519 din 12 mai 2023 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii Primarul Oraşului Eforie - C., Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie şi C., ca nefondat. A obligat apelanţii la plata către intimatul C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON, reprezentând onorariu avocaţial, redus de instanţă din oficiu.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 32C din 15 februarie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâţilor la plata daunelor morale.

Recurenţii apreciază că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, aceştia arată că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că recurentul A. ar fi fost indicat ca responsabil de prejudicii de către Curtea de Conturi. În realitate, actul de control face trimitere la Procesul-verbal de constatare nr. x/2016, în cuprinsul căruia se foloseşte sintagma "persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele", iar nu "persoana responsabilă de prejudicii".

Această concluzie este confirmată şi de actele enumerate în cererea de chemare în judecată, respectiv: Raportul nr. x din 4 aprilie 2017 privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2016 a Camerei de Conturi Constanţa şi întâmpinarea din 26 august 2019 depusă de Curtea de Conturi a României, în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa.

Recurenţii afirmă că cele cinci cereri de chemare în judecată formulate de Primarul Oraşului Eforie împotriva lui A. dovedesc reaua-credinţă, împrejurare pe care au dezvoltat-o în cuprinsul cererii de chemare în judecată, la pag. 9, şi au şi probat-o, aspect neavut în vedere de către instanţe. Prin urmare, apreciază că este superficială şi menţiunea de la pag. 18 din decizia recurată, sub acest aspect. De asemenea, consideră că demersurile sunt consecinţa unui denunţ făcut de recurent, ceea ce a condus la trimiterea primarului în judecată, în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Constanţa.

În finalul cererii, recurenţii învederează că au renunţat la daunele aferente dosarului nr. x/2017, rămânând doar cele 4 procese ce au fost câştigate. De asemenea, au renunţat la suma de 800.000 euro, lăsând cuantumul la aprecierea instanţei.

În susţinerea pretenţiilor lor, arată că au invocat dispoziţiile art. 14 alin. (1), art. 15, art. 1349 şi art. 1357 din C. civ. şi pe cele ale art. 12 din C. proc. civ., pe care instanţele nu le-au respectat.

5. Apărări formulate în cauză

Intimaţii Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie şi Primarul Oraşului Eforie au formulat întâmpinare, la data de 2 iulie 2024, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Şi intimatul C., prin întâmpinarea formulată la data de 24 octombrie 2024, a invocat excepţia nulităţii căii extraordinare de atac şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din data de 12 iulie 2024, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 28 noiembrie 2024.

La termenul din data de 28 noiembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimaţii Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie, Primarul Oraşului Eforie şi C., prin întâmpinări, şi asupra recursului declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 32/C din 15 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii căii extraordinare de atac, invocată de intimaţii Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie, Primarul Oraşului Eforie şi C., prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele argumente:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susţinute.

În cauza pendinte, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs, se invocă motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., care ar afecta, în opinia recurenţilor, validitatea deciziei recurate.

Procedând la analizarea argumentelor invocate în cererea de recurs, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora nici în motivele de casare indicate expres şi nici în celelalte motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-5 şi 7 din actul normativ menţionat.

Cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenţii să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, pentru ca instanţa învestită cu soluţionarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală. De asemenea, este necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Or, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite în cauză.

Recurenţii susţin existenţa unor considerente contradictorii, însă argumentele expuse în dezvoltarea acestui motiv de recurs vizează situaţiile de fapt stabilite de instanţa de apel, pe baza probatoriilor administrate. Aceştia arată că instanţa a reţinut că recurentul A. este indicat, de către Curtea de Conturi, ca fiind responsabil de prejudicii deşi, în realitate, în actele organului de control se foloseşte doar noţiunea de persoane cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele. Mai mult, citează dintr-o serie de înscrisuri depuse la dosar, respectiv Procesul-verbal de constatare nr. x/2016 al Curţii de Conturi, Raportul nr. x din 4 aprilie 2017 privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2016 a Camerei de Conturi Constanţa, întâmpinarea din 26 august 2019 depusă de Curtea de Conturi a României în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, pentru a contrazice cele statuate prin decizia recurată.

Înalta Curte reţine că nu reprezintă motive contradictorii acele considerente ale instanţei de apel care, fundamentându-se pe probele administrate, exprimă concluziile proprii asupra faptelor, diferite de cele susţinute de recurenţi.

Mai mult, aceste critici, referitoare la modalitatea de apreciere a probatoriilor, se plasează în afara controlului judiciar al instanţei de recurs. Analiza înscrisurilor de la dosar reprezintă un element ce se circumscrie exclusiv competenţei instanţelor devolutive (cărora le incumbă îndatorirea de a stabili situaţia de fapt a cauzei), motiv pentru care nu poate constitui obiect al verificării jurisdicţionale în această fază procesuală, nefiind, oricum, subsumabilă motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenţii arată că, deşi există mai multe persoane responsabile de eventuala prejudiciere a bugetului local, Primarul Oraşului Eforie a formulat cinci cereri de chemare în judecată doar împotriva lui A., ceea ce dovedeşte reaua sa credinţă.

Aceste critici sunt cuprinse, într-o expunere similară, în cererea de apel. Analizând pe larg criticile îndreptate împotriva sentinţei tribunalului, instanţa devolutivă de control judiciar, conturând cadrul factual ca urmare a interpretării instrumentelor probatorii, a înlăturat alegaţiile recurenţilor, reţinând că opţiunea procesuală de formulare a celor cinci cereri de chemare în judecată nu poate constitui o faptă ilicită, iar, în acele litigii, nu s-a reţinut un eventual abuz de drept, nu s-a constatat exercitarea dreptului de sesizare cu rea credinţă.

Suplimentar, se constată că aceste susţineri, care se referă la elemente de fapt, aşa cum au fost stabilite de instanţele de fond, nu reprezintă critici de nelegalitate. Recurenţii urmăresc readucerea, inadecvat procedural, în faţa instanţei de recurs, a circumstanţelor factuale din prezenta speţă, pentru a pretinde concluzia contrară celei la care s-a oprit instanţa de apel.

De asemenea, aceştia susţin că motivarea din decizia recurată referitoare la aprecierea contextuală a soluţiilor din cele cinci acţiuni este superficială. Însă, nu aduc argumente în sprijinul acestei critici pentru a putea permite instanţei de recurs să analizeze legalitatea deciziei recurate sub acest aspect.

Motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa având obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Însă, nu li se poate pretinde instanţelor să răspundă tuturor argumentelor părţilor, astfel că motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu este o problemă de volum, ci de substanţă, instanţele fiind obligate să expună, în mod necesar, acele argumente esenţiale care formează structura raţionamentului logico - juridic, ce au determinat adoptarea unei anumite soluţii în situaţiile deduse judecăţii.

În cauza pendinte, instanţa de apel a prezentat într-o manieră clară şi convingătoare, motivele avute în vedere atunci când a analizat elemente răspunderii civile delictuale, neexistând vicii de legalitate, sub aspectul motivării.

Recurenţii susţin că au renunţat la daunele aferente dosarului nr. x/2017 şi la pretenţia de 800.000 euro, lăsând suma la aprecierea instanţei.

Nici prin aceste afirmaţii nu deduc spre analiză elemente de nelegalitate a actului jurisdicţional atacat, cât timp ele nu se grefează pe considerentele acestuia, ci constituie doar o reiterare a unor precizări formulate în faţa instanţei de apel, prin concluziile scrise.

În finalul cererii de recurs, sunt citate o serie de dispoziţii legale cuprinse în C. civ. şi C. proc. civ., pe care recurenţii le-au invocat în faţa instanţelor de fond.

Or, prezentarea textelor de lege, fără a realiza o analiză juridică argumentată, ancorată în statuările curţii de apel, fără a se raporta la silogismul logico - juridic al deciziei atacate, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate.

În consecinţă, se reţine, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, sau vizează elemente de temeinicie, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate fie sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel, fie nu reprezintă motive de nelegalitate.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 32/C din 15 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ceea ce face inutilă cercetarea pe fond a acestuia.

În baza dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON către intimatul - pârât C. şi în cuantum de 2.500 RON către Unitatea Administrativ - Teritorială Oraşul Eforie şi Primarul Oraşului Eforie, reduse conform dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 32/C din 15 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Obligă recurenţii - reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON către intimatul - pârât C. şi în cuantum de 2.500 RON către Unitatea Administrativ - Teritorială Oraşul Eforie şi Primarul Oraşului Eforie, reduse conform dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.