Pension recalculation litigation: Nul The appeal is declared null because the appellant merely reiterated substantive arguments regarding pension errors without formulating valid grounds of illegality or effectively critiquing the appellate court's specific reasoning on the inadmissibility of suspending the enforcement of a favorable judgment.

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, a solicitat anularea Hotărârii nr. 39841 din 24 decembrie 2021 a Comisiei Centrale de Contestaţii, emiterea unei noi hotărâri şi a unei decizii modificatoare a Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017, plata retroactivă, începând cu data de 26 august 2017, a drepturilor de pensie şi, pe cale de consecinţă, admiterea, prin aplicarea principiului acceptării tacite, a Contestaţiei nr. 51 din 8 februarie 2018 împotriva Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 de pensionare pentru limită de vârstă.

Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 230/CA din data de 6 iunie 2022, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei formulate de A., în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi Casa Naţională de Pensii - Comisia Centrală de Contestaţii, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

La data de 17 octombrie 2022, contestatorul a depus o modificare şi precizare a acţiunii arătând că renunţă la criticile aduse prin punctul 5 din Contestaţia împotriva Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 şi precizează petitele l, 2 şi 3 ale acţiunii introductive de instanţă, în sensul că solicită: anularea, ca neîntemeiată, a Hotărârii nr. 39841 din 24 decembrie 2021 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice prin care aceasta constată, în mod eronat, ca fiind tardivă contestaţia împotriva Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu; anularea, ca neîntemeiată, a Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 a Casei Judeţene de Pensii Sibiu şi obligarea Casei Judeţene de Pensii Sibiu să emită o altă decizie în care:

1. să recalculeze valoarea punctului de pensie prin luarea în considerare a veniturilor obţinute în acord global, aferent stagiului de cotizare de peste 16 ani în grupa a II-a, potrivit adeverinţelor depuse odată cu dosarul de pensionare: nr. x din 17 noiembrie 2016 (3 ani 6 luni: B.); nr. 8682 şi nr. 8683 din 8 decembrie 2016 (6 luni 9 zile: C.); nr. 1314 din 1 mai 1998 şi nr. 1997 din 8 noiembrie 2016 (1 an 6 luni 21 zile: D.); nr. 282 şi nr. 283 din 22 octombrie 2015, nr. 654 din 1996, nr. 6064 din 24 iunie 1987 (3 ani 7 luni 14 zile: E.); nr. 429 din 07 noiembrie 2016 (7 luni 7 zile: F.); nr. 24 şi nr. 25 din 16 august 2017 (3 ani 10 luni 5 zile: G., Şantier Câmpulung); nr. 654 din 21 februarie 1999 şi nr. 3244 din 15 octombrie 2015 (3 ani 1 lună 27 zile: CCCF Bucureşti - GSDP Cluj - Şantier Sibiu), precum şi a celorlalte sporuri care rezultă din acestea,

2. să recalculeze valoarea punctului de pensie prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare real obţinute, aferent stagiului de cotizare de peste 21 de ani în condiţii normale de muncă, pentru anii: 1997, 1998, 1999, 2000 şi 2001, în conformitate cu valorile reale a veniturilor brute ce rezultă, după caz, din: declaraţiile de venit global, deciziile de impunere anuală întocmite de DGFP Sibiu, fişele fiscale, FFl, FF2 şi contractele de prestări de servicii derulate în afara funcţiei de bază şi fluturaşii de salarii, din anii respectivi, anexate cererii precizatoare;

3. să recalculeze valoarea punctului de pensie aferent stagiului de cotizare în condiţii normale de muncă din anii: 2008, 2009 şi 2010, în conformitate cu venitul brut real, corespunzător salariului real, înainte de reducerea de 25 % aplicată salariului pentru personalul bugetar din fluturaşii de salarii anexate cererii precizatoare;

4. să recalculeze drepturile de pensie prin corectarea datei de intrare în plată şi a stagiilor de cotizare;

5. să recalculeze şi să plătească, retroactiv, începând cu data de 26 august 2017, drepturile de pensie rezultate din punctele de mai sus sau dintr-un raport de expertiză.

De asemenea, a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 168 din 28 februarie 2023, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis, în parte, contestaţia formulată şi precizată de către contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii nr. 39841 din 24 decembrie 2021 emisă de către Comisia Centrală de Contestaţii şi a Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu. A obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu să valorifice veniturile obţinute în acord global, menţionate în adeverinţa nr. x din 8 decembrie 2016 emisă de H. S.A. Râmnicu Vâlcea, începând cu data de 31 august 2017. A respins, în rest, contestaţia.

3. Cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 168 din 28 februarie 2023 a Tribunalului Sibiu

La data de 3 iulie 2023, în faţa instanţei de apel, contestatorul A. a formulat o cerere prin care a solicitat amânarea punerii în executare a sentinţei civile nr. 168 din 28 februarie 2023 a Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, cu motivarea că aceasta nu este definitivă. Ulterior, la data de 29 mai 2024, a reiterat cererea, argumentând faptul că au fost emise Decizia nr. 97461 din 8 mai 2023 şi Decizia nr. 97461 din 25 martie 2024 de către Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi că se impune suspendarea acestora.

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin încheierea din data de 30 mai 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 168 din 28 februarie 2023 a Tribunalului Sibiu şi a Deciziei nr. 97461 din 25 martie 2024 a Casei Judeţene de Pensii Sibiu. De asemenea, a dispus emiterea unei adrese către apelanta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, pentru a comunica la dosarul cauzei situaţia punctajelor lunare în ceea ce îl priveşte pe contestatorul A., pentru toată perioada de calcul a punctajului de pensie, emiterea unei adrese către Biroul Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Alba, cu menţiunea de a lua măsurile necesare în vederea efectuării şi depunerii la dosar a raportului de expertiză şi repetarea procedurii de citare cu apelantul contestator A. şi apelanta intimată Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, intimata Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii având termen în cunoştinţă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii din data de 30 mai 2024 a Curţii de Apel Alba - Iulia a declarat recurs contestatorul A., solicitând anularea, în parte, a acesteia şi suspendarea celor două acte emise de pârâtă până la soluţionarea definitivă a litigiului. În aprecierea sa, sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Prealabil, recurentul arată că instanţa de apel a interpretat greşit argumentele conţinute în cererea sa din 30 mai 2024, după primirea celei de-a doua decizii în decurs de un an, prin care a solicitat suspendarea aplicării noilor decizii administrative emise de pârâtă până la soluţionarea apelului. În opinia sa, acestea conţin erori, nu respectă procedurile legale şi îi afectează drepturile patrimoniale. Ele au fost emise în timpul procesului, în aplicarea sentinţei civile nr. 168/2023, care are caracter executoriu provizoriu, astfel că sunt premature şi contradictorii. Instanţa de apel a ignorat împrejurarea că emiterea acestor acte conduce la modificarea situaţiei juridice pe parcursul procesului şi poate fi considerată o încălcare a principiilor procesuale.

Recurentul menţionează că a contestat actele, pe cale separată, întrucât drepturile sale nu au fost corect calculate şi recunoscute, astfel că ele nu sunt definitive până la epuizarea căilor de atac. Cu toate acestea, au fost puse în executare, fiind emise cupoane lunare de pensie.

Instanţa a respins cererea de suspendare, împrejurare care poate duce la confuzie şi dificultăţi juridice considerabile în cursul judecăţii. Faptul că intimata emite decizii, în mod continuu, reprezintă un dublu abuz de drept şi afectează soluţionarea prezentei speţe. De asemenea, în opinia sa, această practică a Casei Judeţene de Pensii Sibiu poate încălca principiul securităţii juridice, principiul "ne bis in idem" şi deontologia profesională.

Actele cuprind mai multe erori şi contradicţii, pe care înţelege să le detalieze în cererea de recurs. Mai mult, modificările nu respectă procedurile legale şi sunt introduse pentru a acoperi greşelile anterioare, cuprinse în Decizia nr. 97461/2017, contestată şi a cărei expertizare tehnică este în curs de efectuare.

Suspendarea noilor decizii este necesară pentru a preveni modificarea situaţiei juridice până la soluţionarea definitivă a litigiului, fiind esenţială pentru protejarea drepturilor sale, pentru a se asigura o soluţionare justă a litigiului.

Pentru aceste considerente, recurentul solicită anularea, în parte, a încheierii din data de 30 mai 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia şi suspendarea celor două acte emise de pârâtă până la soluţionarea definitivă a litigiului.

5. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 2 august 2024, intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de prevederile art. 483 alin. (2), art. 235, art. 466 alin. (4) şi ale art. 634 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 august 2024, intimata Casa Naţională de Pensii Publice a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege. În subsidiar, a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată.

La data de 28 august 2024, recurentul a depus răspuns la întâmpinări.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din data de 17 septembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit termen la data de 28 noiembrie 2024, pentru soluţionarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 30 mai 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

La termenul din data de 28 noiembrie 2024, instanţa de recurs a rămas în pronunţare asupra excepţiilor invocate de intimaţi şi asupra recursului declarat în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o respinge, pentru următoarele argumente:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 3 iulie 2023, în stadiul procesual al apelului, contestatorul A. a solicitat amânarea punerii în executare a sentinţei civile nr. 168 din 28 februarie 2023 a Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, cu motivarea că aceasta nu este definitivă, iar primul termen de judecată este abia la data de 23 noiembrie 2023.

Ulterior, la data de 29 mai 2024, a reiterat cererea, argumentând faptul că au fost emise Decizia nr. 97461 din 8 mai 2023 şi Decizia nr. 97461 din 25 martie 2024 de către Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi că se impune suspendarea acestora.

La termenul din data de 30 mai 2024, Curtea de Apel Alba Iulia a calificat cererea de amânare a punerii în executare a sentinţei ca fiind cerere de suspendare provizorie a acesteia şi a respins-o întrucât, pe de o parte, apelantul nu justifică niciun interes, hotărârea fiindu-i favorabilă şi, pe de altă parte, a fost pusă în executare, fiind emisă o decizie de pensie în acest sens.

Încheierea din data de 30 mai 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia face obiect al prezentului recurs, doar sub aspectul soluţiei date cererii de suspendare provizorie a hotărârii instanţei de fond.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu susţine inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, pornind de la premisa că încheierea recurată are caracter preparatoriu, astfel că, în aplicarea principiului accesorium sequitur principale, se atacă odată cu fondul.

Excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac este nefondată.

Regimul juridic al încheierii prin care se respinge cererea de suspendare a executării provizorii a unei hotărâri este guvernat de regula instituită prin art. 450 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 719 alin. (6) din acelaşi act normativ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 450 din C. proc. civ., aplicabile cauzei în raport de data învestirii instanţei de judecată, "(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel. (2) Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii. (3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător. (4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3). (5) Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)".

Iar potrivit dispoziţiilor art. 719 alin. (6) din acelaşi act normativ, "Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".

Astfel, se derogă de la regula instituită prin prevederile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., invocate de intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, atât sub aspectul căii de atac care poate fi exercitată, şi anume recursul la instanţa superioară, cât şi sub aspectul termenului de exercitare a recursului, respectiv 5 zile de la pronunţarea sau, după caz, comunicarea încheierii.

În consecinţă, fiind exercitată calea de atac prevăzută de lege, în termenul menţionat, această este admisibilă, împrejurare care atrage respingerea excepţiei de inadmisibilitate invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.

Analizând, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii căii extraordinare de atac, invocată de intimata Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele argumente:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susţinute.

În cauza pendinte, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs, se invocă motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., care ar afecta, în opinia recurentului, validitatea încheierii recurate.

Procedând la analizarea argumentelor invocate în cererea de recurs, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora nici în motivele de nelegalitate indicate şi nici în celelalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din actul normativ menţionat.

Cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, pentru ca instanţa învestită cu soluţionarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală. De asemenea, este necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Or, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite în cauză.

Recurentul susţine că a solicitat suspendarea celor două decizii emise de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, respectiv Decizia nr. 97461 din 8 mai 2023 şi Decizia nr. 97461 din 25 martie 2024. Însă, din analiza actelor dosarului, instanţa de apel a observat că acesta a formulat o cerere de amânare a executării hotărârii instanţei de fond, completată ulterior, cu o solicitare de suspendare a deciziilor emise. Or, pornind de la scopul urmărit de parte şi interpretând solicitarea în sensul în care ar putea produce efecte juridice, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că i-a fost dedusă judecăţii o cerere de suspendare a executării hotărârii de fond.

De asemenea, recurentul arată că deciziile au fost emise în cadrul unui proces nejudecat şi conduc la modificarea situaţiei juridice şi dezvoltă aceste argumente, cu scopul de a justifica demersul pe care l-a demarat. Însă, nu deduce spre analiză veritabile elemente de nelegalitate a actului jurisdicţional atacat, cât timp ele nu se grefează pe considerentele acestuia, ci constituie doar o simplă reiterare a susţinerilor cuprinse în cererile depuse la instanţa de apel şi care au primit deja dezlegare prin încheierea atacată.

Astfel, recurentul omite faptul că aceste susţineri au făcut deja obiectul judecăţii, neînţelegând să se raporteze, în mod punctual, la silogismul logico - juridic al instanţei de apel cu privire la chestiunile antamate.

Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, verificând cererea de suspendare a executării sentinţei civile, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi primită întrucât pe de o parte, apelantul nu justifică niciun interes, hotărârea fiindu-i favorabilă şi, pe de altă parte, a fost pusă în executare, fiind emisă o decizie de pensie în acest sens. A mai reţinut instanţa, cu referire la cererea de suspendare a Deciziei nr. 97461 din 25 martie 2024, că aceasta vizează alte aspecte decât cele ce au făcut obiectul contestaţiei din acest dosar, astfel încât solicitarea privind această decizie reprezintă o cerere nouă formulată în apel, care nu este admisibilă raportat la dispoziţiile art. 478 alin. (3) din C. proc. civ.

Necriticând aceste aspecte, este evident că afirmaţiile din memoriul de recurs reprezintă simple reluări, identice, ale argumentelor cuprinse în cererea de suspendare. Prin declararea prezentei căi de atac, recurentul era ţinut a invoca o eventuală deficienţă a raţionamentului instanţei de prim control judiciar, iar nu doar de a reitera argumentele invocate anterior, indiferent de concluzia instanţei de apel.

În afara considerentelor actului jurisdicţional atacat se plasează şi susţinerile referitoare la conduita recurentului care a supus controlului judiciar, pe calea unor noi acţiuni, cele două decizii emise de intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu. Aceste elemente factuale nu reprezintă critici de nelegalitate şi nici nu au vreo relevanţă în cauză, ele fiind readuse în discuţie, pentru a pretinde concluzia contrară celei la care s-a oprit Curtea de Apel Alba Iulia.

Şi argumentele referitoare la conduita intimatei Casa Judeţeană de Pensii Sibiu care ar fi, în opinia recurentului, abuzivă şi ar încălca principiul securităţii juridice, principiul "ne bis in idem" şi deontologia profesională, sunt cuprinse, într-o expunere similară, în cererea de suspendare a executării sentinţei instanţei de fond. Or, preluarea întocmai a argumentelor anterioare, fără a combate, de o manieră efectivă, considerentele regăsite în hotărârea atacată în legătură cu aceste aspecte, echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate.

Recurentul detaliază erorile şi contradicţiile pe care apreciază că le conţin cele două decizii emise de intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi interesul său în suspendarea acestora. Însă, nici acestea nu pot fi supuse verificării jurisdicţionale, nefiind subsumabile motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Argumentele vizează două acte care nu fac obiect al prezentei cauze, astfel încât validitatea lor şi efectele pe care le produc nu pot fi analizate. Mai mult, nu se pot lua măsuri care să le vizeze întrucât s-ar încălca principiul disponibilităţii.

În consecinţă, se reţine, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, sau vizează elemente de temeinicie, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate fie sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel, fie nu reprezintă motive de nelegalitate.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 30 mai 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, ceea ce face inutilă cercetarea pe fond a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 30 mai 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.