Mandatory suspension of proceedings for mutual non-appearance versus pending judge recusal requests under Art. 411(1)(2) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s procedural order to suspend the proceedings. The dispute concerned a challenge to a session order that suspended a civil case for lack of appearance by any party, where the appellant argued that the court should have first adjudicated pending requests for judge recusal or abstention prior to suspension. The Supreme Court held that the lower court correctly applied Article 411(1)(2) of the Civil Procedure Code, establishing that when legally cited parties fail to appear and none explicitly requests trial in absentia, the suspension of the judgment is mandatory and precludes the court from addressing other procedural incidents or motions; consequently, the appellant’s failure to file a written request for trial in absentia barred the consideration of the recusal claims, and the suspension order was deemed lawful and within the court’s imperative duty.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 43 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 175 alin. (1) C. proc. civ; Mandatory suspension of proceedings for mutual non-appearance versus pending judge recusal requests under Art. 411(1)(2) CPC: The dispute concerned a challenge to a session order that suspended a civil case for lack of appearance by any party, where the appellant argued that the court should have first adjudicated pending requests for judge recusal or abstention prior to suspension. The Supreme Court held that the lower court correctly applied Article 411(1)(2) of the Civil Procedure Code, establishing that when legally cited parties fail to appear and none explicitly requests trial in absentia, the suspension of the judgment is mandatory and precludes the court from addressing other procedural incidents or motions; consequently, the appellant’s failure to file a written request for trial in absentia barred the consideration of the recusal claims, and the suspension order was deemed lawful and within the court’s imperative duty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive to dismiss the cassation appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata recursului, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Împotriva acestei încheieri, la 28 martie 2024, a declarat recurs recurentul A..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, că a solicitat judecata în lipsă prin cererea trimisă prin fax din 20 noiembrie 2023, menţionând că potrivit art. 22 alin. (4) şi art. 43 alin. (2) C. proc. civ., completul de judecată învestit cu soluţionarea recursului trebuia întâi să se pronunţe pe solicitările repetate ale recurentului adresate instanţei în sensul de a se abţine de la soluţionarea cauzei şi, în caz de respingere a abţinerii/abţinerilor, să dea dreptul recurentului de a recuza sau nu completul de judecată, prin acordarea unui termen de judecată în acest sens.
La termenul de judecată din 27 noiembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra fondului recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prioritar, deşi recurentul nu a menţionat în cererea de recurs niciunul dintre motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că parte din susţinerile formulate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia acestea vor fi analizate.
În speţă, prin încheierea recurată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus suspendarea judecării recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 18.11.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul B., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la termen şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile în care au fost legal citate.
Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata "când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă".
Aceste dispoziţii legale reglementează un caz de suspendare voluntară a judecăţii, voinţa părţilor fiind tacită şi se deduce din faptul neprezentării la termenul de judecată, în condiţiile în care sunt legal citate şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de niciuna dintre ele.
În această ipoteză, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei va dispune suspendarea procesului, norma cuprinsă la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având caracter imperativ, iar nesocotirea acesteia de către instanţă se sancţionează cu nulitatea hotărârii pronunţate în urma judecării cauzei în lipsa părţilor, în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.
Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, în cauză, procedura a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 23 noiembrie 2023, recurentul fiind legal citat la adresa indicată în acţiunea introductivă de instanţă şi niciuna dintre părţile în litigiu nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 411 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ., şi nici nu s-a făcut dovada vreunei justificări pentru absenţa acestora la termenul din 23 noiembrie 2023.
Contrar susţinerilor recurentului, prin cererea depusă la 18 noiembrie 2023 nu a fost solicitată judecata în lipsă, ci s-a reiterat solicitarea adresată membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului de a se abţine de la soluţionarea cauzei, recurentul susţinând prin prezenta cerere de recurs că suspendarea cauzei nu putea fi dispusă până la soluţionarea pretinselor cereri de abţinere ale membrilor completului de judecată.
Critica formulată, deşi susceptibilă de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este neîntemeiată, din dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. rezultând cu suficientă claritate că suspendarea judecăţii este obligatorie câtă vreme nici măcar o parte legal citată nu a solicitat în mod expres judecarea cauzei în lipsă, neputându-se trece la soluţionarea niciunei excepţii, cereri, incident procedural etc.
Prin urmare, susţinerea conform căreia la termenul la care a dispus măsura suspendării, instanţa trebuia să judece pretinsa abţinere a membrilor completului, semnalată de recurent anterior, când acesta a apreciat că judecătorii au devenit incompatibili, nu are relevanţa propusă de recurent, inexistenţa unei cereri de judecare în lipsă a cauzei împiedicând soluţionarea unei astfel de solicitări şi efectuarea oricăror alte acte de procedură.
Aşadar, prin suspendarea procesului, instanţa de recurs nu a încălcat în nici un fel respectivele norme ci, din contră, a făcut o justă aplicare a lor, măsura dispusă prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2023 fiind una legală.
Mai mult decât atât, în cazul suspendării prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., oricare dintre participanţii la proces are la dispoziţie, bineînţeles, în interiorul termenului de perimare, posibilitatea de a solicita repunerea pricinii pe rol, iar pe de altă parte, dreptul de acces la justiţie nu poate fi în niciun caz un drept absolut, ca orice libertate, el putând suferi anumite limitări din partea puterii de stat, astfel cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În concluzie, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 23 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.