Extraordinary Appeal Nullity: Omission of Mandatory Stamp Duty Evidence

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 04.10.2023, sub nr. x/2023 la Judecătoria Timişoara, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii civile nr. 19164 din 05.09.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timişoara, apreciind că acţiunea nu i-a fost comunicată în mod legal, impunându-se, astfel, repunerea sa în termen, pentru motivele de fapt şi de drept indicate în cerere.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin încheierea civilă nr. 25913 din 20.11.2023 Judecătoria Timişoara a admis excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, şi a anulat, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

3. Hotărârea pronunţată de tribunal

Prin decizia civilă nr. 75 din 04 aprilie2024, Tribunalul Timiş a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de apel, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii civile nr. 25913/20.11.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timişoara.

4. Hotărârea pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 191 din 14 august 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi a constat nul recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 29.03.2024 şi a deciziei civile nr. 75/04.04.2024 pronunţate de Tribunalul Timiş.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 191 din 14 august 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs contestatorul A., înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 09 septembrie 2024.

Prin rezoluţia din 18 decembrie 2024, s-a acordat termen la 05 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului, când, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunţare asupra acesteia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos analiza cererii de recurs.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 12 septembrie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului-contestator A. obligaţia de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

Conform actelor de procedură aflate la dosar, la 17 septembrie 2024 instanţa a emis adresă prin care i s-a pus în vedere recurentului-contestator A. că are obligaţia de a timbra recursul, fiind indicate cuantumul taxei de timbru datorate şi sancţiunea în caz de neplată, înştiinţarea fiind comunicată părţii la 21 septembrie 2024, la adresa din Judeţul Timiş, indicată prin cererea de recurs, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că recurentul-contestator, deşi încunoştiinţat despre obligaţia legală ce îi incumbă, nu a înţeles să se conformeze acestei rigori procesuale şi să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente soluţionării prezentului recurs, aşa cum i s-a comunicat prin actele procedurale emise de către instanţă în acest scop.

Totodată, Înalta Curte reţine că prin aceeaşi adresă emisă de către instanţă, partea recurentă a fost înştiinţată despre dreptul acesteia de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform O.U.G. nr. 80/2013, dar şi despre posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008. Cu toate acestea. se constată că recurentul-contestator nu a apelat la aceste proceduri, şi, deci, nu se poate reţine vreo încălcare a dreptului de acces la justiţie, a dreptului la apărare şi la un proces echitabil, astfel cum este garantat şi reglementat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Reţinând că obligaţia de achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a recursului şi că recurentul-contestator nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanţa constată că recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei legale de timbrare pusă în sarcina sa şi că, din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă, stabilite sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 191 din 14 august 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.