Electoral candidacy challenge rejected; appeal inadmissible as ruling final and constitutionality referral improper

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la 15 octombrie 2024, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 4 din 13 octombrie 2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 29, de admitere a candidaturii pentru Camera Deputaţilor şi Senat.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 761 din 16 octombrie 2024, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia precizată, formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei nr. 4/13.10.2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 29 Neamţ, de admitere a candidaturilor propuse de B. la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2024, respectiv: C. şi D. - pentru Senat şi E., F., G., H. şi I. - pentru Camera Deputaţilor, în contradictoriu cu intimaţii Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 29 Neamţ, B. şi C., D., E., F., G., H. şi I..

3. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bacău

Prin încheierea din 20 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. (3), art. 52 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, formulată de contestatorul A..

Prin decizia civilă nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul promovat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 761 din 16 octombrie 2024, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă.

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024 şi a încheierii din 20 octombrie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a declarat recurs contestatorul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 24 octombrie 2024, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 4, care, prin rezoluţia din 28 octombrie 2024, a stabilit termen de judecată la 21 noiembrie 2024, cu citarea părţilor.

Prin recursul declarat împotriva încheierii din 28 octombrie 2024, recurentul a susţinut că articolele de lege invocate sunt neconstituţionale şi au legătură cu soluţionarea dosarului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, invocată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. civ. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs."

În conformitate cu prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, "împotriva hotărârii date în contestaţie se poate face apel în termen de 48 de ore de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se soluţionează în termen de 48 de ore de la înregistrare", iar în conformitate cu cele ale art. 58 alin. (9) din acelaşi act normativ, "Hotărârea pronunţată în apel este definitivă."

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, hotărâre ce are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Pe cale de consecinţă, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui recurs, întrucât părţile nu pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obţine reformarea unei hotărâri judecătoreşti, în afară de căile de atac prevăzute de lege.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 20 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanţă Decizia Curţii Constituţionale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care:

"24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii."

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei, în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, de instanţă, din oficiu sau de procuror, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa, în faţa căreia aceasta este ridicată, să verifice strict îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.

Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3), art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, nefiind întrunită cerinţa legăturii textelor de lege invocate cu soluţionarea cauzei.

Din această perspectivă, pentru stabilirea îndeplinirii condiţiei ce dă expresie cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei", se impune o analiză concretă a circumstanţelor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Din înscrisurile dosarului reiese că obiectul cauzei, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anterior menţionate, este reprezentat de contestaţia formulată de recurent împotriva Decizie nr. 4 din 13 octombrie 2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 29 de admitere a candidaturilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat.

Totodată, trebuie observată şi avută în vedere motivarea oferită de contestator în sprijinul cererii iniţiale, întrucât aprecierea legăturii prevederilor legale criticate cu cauza presupune, în mod necesar, şi analiza raţionamentului invocat de partea care ridică excepţia, pentru a se putea stabili dacă aceasta a conturat un minim cadru factual şi juridic din care să rezulte pertinenţa prevederilor contestate în raport cu obiectul litigiului.

În acest sens, Înalta Curte reţine că susţinerile formulate de contestator în cererea introductivă, respectiv referirile la presupuse influenţe ale serviciilor secrete ("J." şi "K.") în procesul de desemnare a candidaţilor, afirmaţiile privind persecuţii suferite sub regimul socialist prin intermediul unui partid politic, precum şi invocarea numărului de dosare înregistrate pe numele său în sistemul Ecris, nu reprezintă motive juridice relevante care să fundamenteze o critică de neconstituţionalitate susceptibilă de analiză în faţa instanţei de contencios constituţional.

Aceste afirmaţii, formulate într-un registru subiectiv, lipsit de conţinut juridic concret, nu relevă vreo incidenţă directă a dispoziţiilor art. 54 alin. (3), art. 52 alin. (11) sau art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, în raport cu obiectul litigiului - şi anume contestaţia împotriva Deciziei nr. 4/13.10.2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 29 privind admiterea unor candidaturi pentru alegerile parlamentare.

Or, în lipsa unei argumentaţii clare privind aplicabilitatea acestor texte legale în cauza pendinte - aplicabilitate ce trebuie să fie reală, concretă şi actuală, nu ipotetică ori dedusă prin asocieri speculative -, condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită.

În acest context, aprecierea legăturii textelor criticate cu soluţionarea cauzei nu poate fi realizată în abstract, ci trebuie să pornească de la obiectul cererii principale, de la motivele invocate în sprijinul acesteia şi de la eventuala aplicabilitate a normelor pretins neconstituţionale în cadrul procesual concret. Faţă de conţinutul efectiv al cererii, al excepţiei şi al motivării oferite, instanţa constată că aceste elemente nu configurează o situaţie juridică în care aplicarea dispoziţiilor legale criticate să condiţioneze soluţionarea litigiului.

Nefiind îndeplinită această condiţie, Înalta Curte reţine legalitatea hotărârii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3), art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 20 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.