Appeal annulled for failure to state cassation grounds; asset-concealment sale nullity claim remains dismissed.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

ÎNALTA CURTE, asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 1 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., a solicitat să se constate nulitatea absolută pentru cauză ilicită a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între soţii B. şi D., în calitate de vânzători, şi fiica acestora, C., în calitate de cumpărător, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Municipiul Bucureşti, str. x, având în vedere scopul ilicit urmărit de părţi (ascunderea bunurilor faţă de creditorul urmăritor), în temeiul art. 1238 alin. (2) C. civ.. De asemenea, reclamanţii au solicitat să se dispună, ca efect al constatării nulităţii absolute, desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/03.03.2015 încheiat în frauda creditorilor şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu rectificarea intabulării din cartea funciară, în sensul stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus menţionat faţă de adevăraţii proprietari, B. şi D..

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1512 din 27 octombrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea formulată, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 1491A din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1512 din 27 octombrie 2021, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantă A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt şi reţinerilor instanţelor de fond, recurenta-reclamantă a învederat că scopul ilicit urmărit de pârâţi a fost ascunderea bunurilor faţă de creditorul urmăritor, astfel cum a rezultat din întreg materialul probator. Astfel, a făcut trimitere la interogatoriul luat pârâţilor şi la răspunsurile contradictorii legate de locuinţa pârâţilor.

Concluzionând, a menţionat că, rezultă, în mod neechivoc, din probele administrate, că prin acest transfer patrimonial, în realitate, intimaţii nu au urmărit obţinerea preţului solicitat prin contractul de vânzare-cumpărare, ci au urmărit să-şi diminueze patrimoniul prin scoaterea acestui bun imobil din proprietatea lor şi sustragerea lui de la executare silită.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi D. şi B. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 martie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului nr. 4, care, prin rezoluţia din data de 11 septembrie 2024, a stabilit termen la data de 21 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, în considerarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

În cazul concret dedus judecăţii, un examen atent al aspectelor critice inserate în cererea de recurs reliefează că motivele invocate de recurentă vizează modalitatea de soluţionare a cauzei de către prima instanţă şi reprezintă o reiterare a criticilor cu acelaşi obiect adusă sentinţei civile pronunţate în dosar, în apel, ce au primit deja dezlegare jurisdicţională din partea primei instanţe de control judiciar, motivaţia fiind de natură a ignora existenţa judecăţii anterioare, finalizate prin decizia recurată, şi inaptă a răspunde cerinţelor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, o astfel de manieră de formulare a criticilor în recurs, contravine principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, părţile litigante având obligaţia de a-şi întemeia criticile pe considerentele expuse în hotărârea atacată cu recurs şi nu pe considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Totodată, se constată că recurenta nu a arătat, în concret, ce norme de drept material au fost încălcate de Curtea de Apel şi cum au fost acestea aplicate eronat, susţinând doar că sancţiunea în cazul unui scop ilicit urmărit la încheierea unui contract este nulitatea absolută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1238 alin. (2) C. civ.. Or, simpla menţionare a unor texte de lege în memoriul de recurs este lipsită de valenţe juridice, în lipsa unei argumentări care să reflecte greşelile anume imputate instanţei în judecarea apelului, în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a fi incident vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, nu este suficient ca recurenta-reclamantă să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

În realitate, recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel ce a determinat respingerea apelului promovat de către aceasta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, motivele de recurs invocate antamând aspectele dezlegate de tribunal, partea rezumându-se a relua aspectele ce ţin de situaţia de fapt.

În ceea ce priveşte argumentaţia dezvoltată pe pag. 4 şi 5 din cererea de recurs, se constată că aspectele critice expuse vizează pretinsa apreciere eronată a instanţelor de fond în privinţa situaţiei de fapt, cu trimitere la probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul luat pârâţilor, tinzând astfel la o cenzurare a aprecierii date de instanţele de fond mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului litigiului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalităţii, nu şi temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Este de reamintit că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi încadrarea acestora în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul judiciar eficient.

Aşadar, obiectul recursului constituindu-l decizia civilă nr. 1491A din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de respingere a apelului, ca nefondat, aşa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1491A din 21 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2024.