Recurs annulment for non-payment of judicial stamp duty despite prior notification and rejected legal aid requests
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal declared by the defendants against the Court of Appeal's decision, leaving the Court of Appeal's ruling in force, which partially granted the plaintiff's claim by obligating two of the three defendants to pay 115,000 euros and specific statutory penalty interest in equal shares regarding outstanding payments and late fees from an authenticated sale-purchase contract. The case involved a civil dispute over unpaid installments and penalty interest under a real estate sale contract, where the defendants failed to cure the defect of non-payment of the judicial stamp duty for the appeal despite being formally notified of the amount due and having their applications for public legal aid and re-examination of the tax assessment rejected. Relying on Article 486(2) and (3) of the Code of Civil Procedure in conjunction with the Ordinance on Judicial Stamp Duties, the court held that the failure to provide proof of payment constituted a procedural nullity, and that this requirement did not violate the right of access to justice under Article 6 of the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ; Recurs annulment for non-payment of judicial stamp duty despite prior notification and rejected legal aid requests: În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos analiza cererii de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă sub dosar nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 115.000 Euro, contravaloarea în RON la data plăţii efective, reprezentând rate restante aferente contractului de vânzare- cumpărare autentificat de notar public E. cu nr. x/12.02.2018 şi asumate de pârâţi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de acelaşi notar public, cu nr. x/04.09.2018, plata sumei de 43.215,55 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei, 30.11.2018, până la data introducerii acţiunii, 18.01.2022, plata sumei de 50.000 Euro, reprezentând rata cu numărul 2 din contractele de vânzare-cumpărare sus menţionate, contravaloarea în RON la data de 30.11.2018 anume, 232.800 RON, plata sumei de 45.514,85 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenţei, 30.06.2019, până la data introducerii acţiunii, 18.01.2022, plata sumei de 65.000 Euro, rata cu numărul 3 din contractele de vânzare cumpărare sus menţionate, contravaloarea în RON la data de 30.06.2019 anume, 307.781,5 RON.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 48/PI din 12 ianuarie 2023, Tribunalul Timiş a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.
3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel
Prin decizia civilă nr. 257 din 27 octombrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 48 din 12 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor B., C. şi D., a obligat pârâţii B. şi D. la plata, în cotă de 1/2 fiecare, a următoarelor sume de bani către reclamanta A.: suma de 115 000 euro, contravaloarea în RON la data plăţii efective; dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei de 50 000 de euro, calculaţi în RON la data de 30.11.2018, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată a sumei de bani (30.11.2018) şi până la data introducerii acţiunii (18.01.2022); dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei de 65 000 de euro, calculaţi în RON la data de 30.06.2019, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată a sumei de bani (30.06.2019) şi până la data introducerii acţiunii, şi a respins acţiunea faţă de pârâta C..
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 257 din 27 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, au declarat recurs pârâţii B., C. şi D., înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 21 februarie 2024.
Prin rezoluţia din 12 iunie 2024, s-a acordat termen la 06 noiembrie 2024 în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului, când, constatând că recurenţii-pârâţi au formulat cerere privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru şi cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cu termen la 19 noiembrie 2024, respectiv 27 noiembrie 2027, în respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, instanţa a amânat judecata la 05 februarie 2025, când, a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunţare asupra acestei chestiuni.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos analiza cererii de recurs.
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.
Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia din 27 februarie 2024, s-a stabilit în sarcina recurenţilor-pârâţi B., C. şi D., obligaţia solidară de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 66782,95 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.
Conform actelor de procedură aflate la dosar, la 22 martie 2024 instanţa a emis adresă prin care li s-a pus în vedere recurenţilor pârâţi B., C. şi D. că au obligaţia de a timbra recursul, fiind indicat cuantumul taxei de timbru datorate şi sancţiunea în caz de neplată, înştiinţarea fiind comunicată părţilor la 08 aprilie 2024, la adresa din Judeţul Timiş, la avocat F., indicată prin cererea de recurs, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.
Înalta Curte constată că recurenţii-pârâţi, deşi încunoştiinţaţi despre obligaţia legală ce le incumbă, nu au înţeles să se conformeze acestei rigori procesuale şi să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente soluţionării prezentului recurs, aşa cum i s-a comunicat prin actele procedurale emise de către instanţă în acest scop.
Totodată, Înalta Curte reţine că părţile au recurs la procedura de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, soluţionată prin încheierea din 19 noiembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul respingerii acesteia, ca tardiv formulată.
De asemenea, se reţine că prin încheierea din 27 noiembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă cererea formulată de recurenţii-pârâţi privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru şi în subsidiar, sub forma eşalonării plăţii acesteia, împotriva căreia părţile nu au formulat cerere de reexaminare, deşi comunicată, conform dovezii aflate la filele x, instanţa constatând că părţile nu s-au conformat obligaţiei ce le incumba de a proba situaţia materială, conform dispoziţiilor legale.
Prin urmare, rezultă că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru aferente prezentei căi de atac subzistă în sarcina părţilor recurente în urma soluţionării cererilor formulate de către aceştia în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013 şi a O.U.G. nr. 51/2008, conform celor anterior arătate, şi că în cauză, nu s-a relevat vreo împrejurare din care să reiasă că recurenţii se află într-o ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege privitoare la plata taxei judiciare de timbru, în cauză, nefiind făcută dovada îndeplinirii obligaţiei legale de timbrare pusă în sarcina acestora iar din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă, stabilite sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.
Examinând pricina şi din perspectivă convenţională, se reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).
În raport cu aceste elemente, nu se poate reţine că, prin anularea recursului ca netimbrat, se aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiţie.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de pârâţii B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 257 din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâţii B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 257 din 27 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.