Donation annulment appeal rejected as unfounded; appellant ordered to pay 6,836.92 RON costs.

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 08.09.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Anina, solicitând instanţei anularea contractului de donaţie autentificat sub nr. x/11.02.2020 de SPN B., pentru vicierea consimţământului reclamantei, în calitate de donator; anularea actelor subsecvente emise în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. x/11.02.2020 de SPN B. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de donaţie autentificat sub nr. x/11.02.2020 de SPN B. şi efectuării cuvenitelor modificări în cartea funciară.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin

Prin sentinţa civilă nr. 845/28.09.2023, Tribunalul Caraş-Severin a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele oraşul Anina şi Consiliul Local al Oraşului Anina şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Anina suma de 2 000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de apel

Prin decizia nr. 127 din 09 mai 2024 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 845/28.09.2023 pronunţată de Tribunalul Caraş- Severin.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

După expunerea pe larg a situaţiei de fapt a cauzei, recurenta, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel a dat o greşită interpretare şi aplicare prevederilor art. 1207 alin. (1) şi (2) din C. civ.

În argumentarea acestei critici, pornind de la cadrul normativ care consacră condiţiile erorii, ca viciu de consimţământ, partea recurentă a arătat că în cauză, sunt întrunite ambele condiţii reglementate de art. 1207 din C. civ., contrar reţinerilor instanţei de fond, din perspectiva în care dorinţa acesteia a fost aceea de perfectare a unui contract de donaţie cu sarcină.

În acest sens a precizat că în măsura în care cunoştea că donaţia avea să fie fără sarcini, nu ar mai fi perfectat respectivul contract de donaţie, intimata având cunoştinţă despre elementul esenţial asupra căruia poartă încheierea contractului de donaţie, scopul perfectării contractului de donaţie cu privire la terenul în suprafaţă de 7000 mp fiind acela al construirii unui bazin de înot.

În continuare, recurenta învederează că la încheierea contractului de donaţie a avut o falsă reprezentare a faptului că se va încheia un contract de donaţie cu sarcină, respect că intimata Unitatea Administrativ Teritorială Anina va edifica pe terenul donat un bazin de înot. Or, falsa reprezentare a situaţiei de fapt la perfectarea contractului de donaţie în privinţa naturii juridice a acestuia ca fiind o donaţie simplă, şi nu una cu sarcini, atrage incidenţa sancţiunea nulităţii contractului pentru eroare, conform prevederilor art. 1207 din C. civ.

Din această perspectivă, a arătat că în cauză sunt întrunite condiţiile privitoare la viciu de consimţământ, elementul asupra căruia poartă eroarea fiind determinant pentru încheierea contractului de donaţie, în sensul că dacă avea cunoştinţă de împrejurarea că terenul donat nu va fi utilizat pentru scopul pentru care a fost donat, respectiv pentru construirea unui bazin de înot, nu ar fi fi încheiat contractul de donaţie.

În legătură cu înţelegerea privitoare la edificarea bazinului pentru înot, recurenta a arătat că în cadrul şedinţei consiliului local al Unităţii administrativ teritoriale Anina din 23.01.2020, primarul unităţii administrativ-teritoriale de la acel moment a specificat că pe terenul donat urmează să fie construit apoi un bazin de înot, aspect confirmat şi prin depoziţia martorului C. audiat în faţa instanţei de apel, toate discuţiile privind donaţia având loc în contextul folosirii terenului donat pentru edificarea unui bazin de înot.

În mod greşit, instanţa de apel a reţinut că reprezentantul reclamantei a înţeles pe deplin conţinutul clauzei potrivit căreia contractul se semnează liber de sarcini în contextul în care acesta nu era cunoscător al limbii române şi nici al dreptului român pentru a înţelege pe deplin consecinţele clauzelor contractuale având convingerea că perfectarea donaţiei are loc în condiţiile înţelegerii prealabile avute cu reprezentanţii intimatelor.

Împrejurarea că acestuia i-a fost tradus contractul nu conduce la ideea că şi putea să atribuie declaraţiei sale de voinţă o altă semnificaţie. Din această perspectivă, instanţa de apel a apreciat, în mod eronat, că reprezentantul reclamanteia înţeles ce înseamnă o donaţie fără sarcini şi că a acceptat să semneze contractul în forma propusă de intimata UAT Oraşul Anina, renunţând prin aceasta la înţelegerea privind edificarea unui bazin de înot pe terenul donat. Înţelegerea unei clauze contractuale sau a unui termen juridic dintr-o legislaţie străină presupune înţelegerea completă a consecinţelor pe care acea clauză contractuală le produce. Or, în cauza de faţă nu există o astfel de înţelegere.

În temeiul unor supoziţii referitoare la nivelul de pregătire şi la calitatea reprezentantului reclamantei, instanţa a concluzionat că acesta a înţeles şi şi-a dorit să semneze contractul în forma în care a fost încheiat, respectiv fără sarcini. Contractul de donaţie încheiat nu reflectă voinţa reclamantei şi nici înţelegerea pe care a avut-o cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Anina, ceea ce demonstrează nelegalitatea contractului de donaţie şi incorecta aplicare a prevederilor art. 1207 din C. civ.

5. Apărări formulate în cauză

La 03 februarie 2025, prin poşta electronică, intimata Unitatea Administrativ teritorială Oraşul Anina a depus note scrise prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susţinerile expuse în cadrul memoriului de recurs (deşi formal încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) nu pune în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.

Pretinzând nelegalitatea deciziei din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1.207 C. civ., în ceea ce priveşte statuarea instanţei de apel în sensul că eroarea invocată de către reclamanta nu este esenţială şi astfel nu poate fi reţinută, aducând, însă, în mod inadecvat procedural, raportat la faza judecăţii aflate în calea extraordinară de atac a recursului, elemente de fapt şi de apreciere pe care s-a fundamentat judecata devolutivă din apel ca efect al cercetării împrejurărilor şi a conţinutului contractului de donaţie intervenit între părţi.

Astfel, deşi sub aparenţa unei critici de nelegalitate relative la încălcarea dispoziţiei de drept substanţial menţionate, în legătură cu care partea se rezumă la a indica succint că "ambele condiţii prevăzute de art. 1207 C. civ. sunt întrunite în cauză", recurenta înţelege să îşi construiască întreaga argumentaţie reiterând, cu o motivare identică, argumentaţia formulată prin cererea de apel în legătură cu fondul raportului juridic litigios.

Astfel, comparând memoriul de recurs cu cererea de apel a reclamantei, se constată că aşa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susţinerilor şi a argumentelor formulate în calea devolutivă de atac, declarată de acesta împotriva sentinţei primei instanţe.

Însă, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin decizia instanţei de apel, a fost menţinută soluţia primei instanţe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanţei de apel, fiind necesar ca recurenta să arate, în concret, în ce a constat eventuala deficienţă a silogismului logico-juridic al instanţei de prim control judiciar.

În acest context, simpla redare, sub forma citării, a aceloraşi norme de drept material indicate şi în calea ordinară de atac, fără a realiza o analiză şi combaterea argumentată a statuărilor curţii de apel, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate, care ar fi presupus tocmai demonstraţia juridică a unei greşite aplicări a textului de lege invocat.

Fără a exhiba un element de nelegalitate a deciziei atacate, susţinerea referitoare la pretinsa aplicare greşită a prevederilor art. 1.207 alin. (1) şi (2) C. civ. ignoră dezlegarea curţii care a stabilit că eroarea invocată de către reclamantă nu este una esenţială care să atragă sancţiunea nulităţii actului dedus judecăţii.

Tot astfel, recurenta a înţeles să supună judecăţii exact aceleaşi critici cu cele îndreptate împotriva sentinţei tribunalului, în sensul existenţei viciului de consimţământ al erorii asupra unor condiţii esenţiale ale contractului de donaţie, din perspectiva în care a avut convingerea că semnează un contract de donaţie cu sarcină, şi nu un contract de donaţie fără sarcini, lăsând în afara analizei tocmai dezlegarea dată acestei critici de către instanţa devolutivă de atac, care a stabilit că "deşi s-a dovedit existenţa unor discuţii cu privire la destinaţia terenului ce face obiectul contractului de donaţie între cei doi reprezentanţi ai părţilor, respectiv aceea de construire a unui bazin de înot pentru comunitate, din înscrisurile depuse nu rezultă că afectarea terenului pentru această destinaţie a reprezentat o condiţie esenţială în încheierea contractului de donaţie, condiţie esenţială asupra căreia reprezentantul reclamantei să se fi aflat în eroare (eroare asupra naturii contractului), iar acest lucru să fie cunoscut de către pârâtă."

Or, preluarea întocmai a motivelor căii de atac anterioare, fără a combate, de o manieră efectivă, considerentele regăsite în hotărârea atacată în legătură cu aceste aspecte, echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, potrivit celor anterior arătate, atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanţa de apel.

În consecinţă, aceste cerinţe nu pot fi considerate îndeplinite din moment ce recurenta a omis să indice punctual în ce au constat eventualele greşeli de judecată imputabile instanţei de apel în legătură cu aceste aspecte.

Neprocedând astfel, instanţa de recurs nu poate examina, în mod efectiv, respectivele susţineri, nefiind în măsură a cerceta conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile, cât timp acestea nu au fost însoţite, practic, de o critică propriu-zisă de nelegalitate cu corespondent în considerentele deciziei atacate.

De asemenea, se constată că fără o ancorare concretă în considerentele actului jurisdicţional atacat (care a constatat atât inexistenţa unui viciu de consimţământ datorat lipsei reprezentantului reclamantei de cunoştinţe de limba română şi lipsa traducerii exacte a termenilor contractului de donaţie conform sensului juridic al acestora, cât şi neîndeplinirea cerinţei prevăzute de art. 1.207 C. civ., prin aceea că, probele administrate în cauză nu au dovedit existenţa viciului de consimţământ al erorii asupra unor condiţii esenţiale ale contractului de donaţie, respectiv faptul că scopul pentru care a fost încheiat contractual de donaţie a fost acela al edificării unui bazin de înot pentru comunitate şi convingerea donatorului că semnează un contract de donaţie cu sarcină şi nu un contract de donaţie fără sarcini", recurenta se limitează la expune din nou, în aceeaşi formă, criticile care au făcut deja obiectul verificării jurisdicţionale în calea de atac anterioară.

Aşadar, susţinerile recurentei nu conţin critici, în sensul propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi, făcute în faţa instanţei de apel, dar care au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Or, recurenta omite să formuleze o argumentaţie concretă, care să se raporteze la cele reţinute de către instanţa de apel şi care să fie de natură a permite cenzura instanţei de recurs.

Relevant este, însă, că, în prezenta fază procesuală, nu este supus verificării jurisdicţionale raţionamentul logico-judiciar al primei instanţe, chiar şi în ipoteza în care acesta a fost menţinut, ca legal şi temeinic, de către instanţa de apel, în urma propriei sale examinări a cauzei, din moment ce aceasta ar echivala, în mod nepermis, cu o lipsire de eficienţă a judecăţii realizate în calea ordinară de atac.

Aşadar, obiectul recursului, conform celor statuate anterior, nu este reprezentat de sentinţa primei instanţe, ci de hotărârea pronunţată chiar în urma cercetării legalităţii şi temeiniciei acestui prim act jurisdicţional care a conferit dezlegare cauzei şi împotriva statuărilor căreia ar fi trebuit să se îndrepte criticile reclamantului.

Neîncadrabile în drept sunt şi susţinerile recurentei referitoare la ignorarea înţelegerii prealabile a părţilor în legătură cu încheierea contractului de donaţie cu sarcină, respectiv obligaţia intimatei de a edifice pe terenul obiect al contractului de donaţie a unui bazin de înot, cu trimitere la circumstanţele factuale (sens în care precizează că "acest aspect este confirmat şi prin depoziţia martorului C." dar şi prin susţinerile primarului intimatei UAT Anina care la şedinţa Consiliului local din 23 ianuarie 2020, a declarat că terenul donat urmează să fie construit un bazin de înot), din moment ce recurenta antamează, şi prin intermediul acestor critici, doar chestiuni relative la elemente de fapt şi la modalitatea de interpretare a probatoriului, străine de analiza de legalitate a instanţei de recurs, astfel cum s-a arătat.

În consecinţă, cum recurenta nu tinde, prin susţinerile formulate, la infirmarea considerentelor deciziei din apel în legătură cu aspectele evocate în susţinerea celui din urmă set de critici, procedând doar la reiterarea afirmaţiilor deja analizate, ele nu pot fi deduse, spre examinare, instanţei de recurs, ca fiind aspecte de nelegalitate, recurenta nesocotind existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, deşi formal încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reţine, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi cod.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 127 din 09 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Reţinând culpa procesuală a recurentei-reclamante în prezenta cale extraordinară de atac, în acord cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 6836,92 RON, către intimata -pârâtă UAT Oraşul Anina cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. din care 6000 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedite prin facturile din 30.06.2024 şi din 31.07.2024 şi achitate prin ordinul de plată din 29.01.2025, depuse la dosar, şi 836,92 RON, reprezentând cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 127 din 09 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata către intimata -pârâtă UAT Oraşul Anina a sumei de 6836,92 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.