Patent infringement damages claim fails on res judicata; appeal rejected, no compensation awarded

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea iniţial înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 19 ianuarie 2017, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâta întreprinderea Metalurgică pentru H. S.A. (G.) şi cu pârâta I. S.A. Piteşti, au solicitat: obligarea pârâtei G., la plata despăgubirilor, în sumă estimativă de 800.000 RON, constând în contravaloarea încasărilor rezultate din producerea (fabricarea) şi comercializarea, fără drept, în perioada 16 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2016, a dinţilor pentru cupă excavator, cu caracteristici tehnice identice ori similare dinţilor pentru cupă excavator protejaţi prin brevetul de invenţie; obligarea pârâtei I. S.A. Piteşti, la plata despăgubirilor în sumă estimativă de 2.000.000 RON, constând în contravaloarea încasărilor rezultate din producerea şi comercializarea, fără drept, în perioada 16 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2016, a dinţilor pentru cupă excavator, cu caracteristici tehnice identice ori similare dinţilor pentru cupă excavator protejaţi prin brevetul de invenţie; obligarea fiecăreia dintre pârâte la plata dobânzilor legale, pentru sumele datorate, de la data introducerii acţiunii până la data plăţii; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată 2014, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005, privind asigurarea respectării dreptului de proprietate industrială, art. 1489 Noul C. civ.

La data de 11 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus scoaterea dosarului de pe rol şi înaintarea sa spre competentă soluţionare uneia dintre secţiile civile III-V ale Tribunalului Bucureşti - complet specializat proprietate intelectuală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 20 iunie 2017, sub nr. x/2017

La termenul din data de 7 septembrie 2017 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de J. S.A.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 272 din data de 25 februarie 2022, pronunţată în dosarul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi. Prin aceeaşi sentinţă a respins cererea de majorare a onorariului de expert în tehnologia construcţiilor de maşini; a respins cererea de majorare a onorariului înaintată de către expertul contabil; a obligat reclamanţii la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâte, în cuantum de 3.250 RON pentru fiecare dintre cele două pârâte.

3. Decizia pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 1017A din data de 29 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de reclamanţii A., B., D., E., K., L. şi M., împotriva sentinţei civile nr. 272 din data de 25 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-intervenientă accesorie J. S.A. şi cu intimatele-pârâte Întreprinderea Metalurgică Pentru H. S.A. (G.) şi I. S.A. Piteşti, ca nefondat.

A respins, ca rămas fără interes, apelul formulat de pârâta I. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1017A din data de 29 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamanţii A., B., D., E., K., L. şi M..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 15 februarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Recurenţii-reclamanţi au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, ataşând cererii de recurs chitanţa nr. x din data de 26 ianuarie 2024.

Prin rezoluţia din data de 21 februarie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

1. Motivele de recurs.

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat să admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin memoriul de recurs, recurentul a procedat în prealabil la expunerea detaliată a situaţiei de fapt şi a soluţiilor pronunţate în cauză.

Prin motivele de recurs subsumate de către recurenţi motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (6) C. proc. civ. aceştia au susţinut că instanţa de apel nu a analizat o parte din motivele de apel pe care le-au formulat ori le-a respins cu o motivare greşită sau contradictorie.

Astfel, au apreciat că instanţa de apel a omis a analiza autoritatea de lucru judecat a deciziei 1931/2018, autoritatea pozitivă de lucru judecat a altor hotărâri prezentate, precum şi a expertizelor tehnice menţionate în apelul pe care l-au formulat.

Totodată s-a susţinut că instanţa de apel a dat o interpretare contradictorie constatărilor şi concluziilor expertizei realizate în cauză de N., expert tehnic judiciar în specialitatea tehnologia construcţiilor de maşini, confirmate şi de constatările de aceeaşi natură a altor experţi.

În opinia recurenţilor concluzia logică din premisele expertizei mai sus menţionate este aceea că dinţii pentru cupa de excavator produşi şi comercializaţi de către pârâte se încadrează în revendicările brevetului de invenţie. al reclamanţilor, însă instanţa de apel a reţinut, într-un mod lipsit de logică, că expertul a identificat două tipuri de dinţi de cupă realizaţi după brevetul lor şi un alt tip realizat după un certificat de model industrial, iar cei produşi de G. respectă revendicările brevetului pârâtei, dar s-au realizat şi folosind revendicarea din brevetul lor, trăgând concluzia greşită că expertul "nu a constatat în vreun fel că intimata-pârâtă nu ar fi produs dinţii în discuţie conform propriului brevet, dimpotrivă a constatat contrariul".

În acelaşi mod recurenţii au susţinut motivarea greşită privind analiza hotărârii O.S.I.M. nr. 242 din data de 29 noiembrie 2013 de acordare a brevetului intimatei-pârâte prin care s-a reţinut ca existând în stadiul tehnicii documentul. (al recurenţilor-reclamanţilor), în raport de care s-a constatat că revendicarea intimatei-pârâte îndeplineşte condiţia privitoare la activitatea inventivă potrivit art. 12 din legea brevetelor. Astfel recurenţii au susţinut o confuzie evidentă între condiţia de brevetabilitate a noutăţii - pentru care esenţial este ca în stadiul tehnicii să nu existe anteriorităţi distructive de noutate şi pentru care s-a analizat brevetul lor şi condiţia activităţii inventive, când se analizează pasul inventiv faţă de stadiul tehnicii şi posibilitatea de realizare de către persoana de specialitate.

În dezvoltarea criticilor formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel, în analiza autorităţii de lucru judecat, nu a observat statuări esenţiale cuprinse în decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie respectiv aceea prin care s-a stabilit că dinţii pentru cupă fac obiectul protecţiei conferite de către brevet, independent de ansamblul cupă-port- dinte- dinte.

De asemenea, instanţa de recurs, în decizia nr. 1931/2018 sus menţionată a statuat că "prin considerentele anterior expuse, s-a arătat deja că instanţa de apel a considerat ca fiind dezlegată chestiunea referitoare la întinderea protecţiei conferite de brevet, în sensul că protecţia acoperă distinct dinţii pentru cupă de excavator, nu numai ansamblul cupă-port-dinte-dinte, motiv pentru care această instanţă de recurs a apreciat ca fiind lipsită de finalitate o critică a recurenţilor pe acest aspect", fiind stabilit că "fabricarea şi comercializarea dinţilor pentru cupă de excavator constituie acte de exploatare a obiectului brevetului de natura celor interzise prevăzute de art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 ca acte de încălcare a dreptului exclusiv a titularului brevetului, în absenţa consimţământului acestuia", însă în prezenta cauză instanţa de apel a nesocotit autoritatea de lucru judecat, omiţând să facă vreo referire la această decizie.

Au mai susţinut şi că nu a fost analizată autoritatea pozitivă de lucru judecat a altor hotărâri, fiind efectiv ignorate, întrucât sunt irelevante, provenind din perioade anterioare celei pentru care se solicită pretenţii.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs încadrat de către recurenţi în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel nu s-a preocupat de analiza normelor materiale aplicabile în cauză, ceea ce constituie o nemotivare o hotărârii recurate.

În opinia recurenţilor instanţa de apel nu a observat că, în cauză, sunt esenţiale dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 64/1991, referitoare la întinderea protecţiei conferite de brevet, în sensul că aceasta se întinde şi asupra dinţilor pentru cupă de excavator, deoarece dinţii sunt elemente specifice în revendicarea invenţiei "cupă poligonală pentru excavator".

Totodată instanţa de apel nu a analizat şi nici nu a amintit dispoziţiile speciale ale art. 9 şi art. 11 din O.G. nr. 100/2005, pentru a stabili pagubele materiale produse de către intimatele-pârâte.

Pentru motivele mai sus menţionate recurenţii au solicitat admiterea recursului formulat.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

2. Apărările formulate în cauză.

În termen legal, intimata-pârâtă I. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanţi şi a precizat că va solicita cheltuielile de judecată (constând în onorariul de avocat) pe cale separată.

Susţinând netemeinicia recursului, intimata-pârâtă a susţinut, în esenţă prevalenţa autorităţii de lucru judecat al altor hotărâri pronunţate în alte cauze între părţi.

În acest sens intimata a susţinut autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013 rămasă definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului formulat de titularii de brevet. Astfel, Curtea de Apel Piteşti a dispus respingerea apelului în dosarul nr. x/2013, arătând, în mod judicios, faptul că, atât timp cât chestiunea privind existenţa ori nu a faptei ilicite de încălcare a brevetului a fost tranşată în mod definitiv, dispoziţiile legale privitoare la puterea pozitivă a lucrului judecat obligă orice instanţă care va judeca aceasta chestiune în viitor să preia soluţia în dosarul nr. x/2013.

În mod corect a reţinut instanţa de apel că recurenţii-reclamanţi inventatori nu au contestat niciodată faptul că dinţii nu ar fi aceiaşi în toate dosarele (inclusiv cel în prezentul dosar), deci chiar aceştia sunt de acord cu faptul cele două hotărâri din dosarele x/2013 şi y/2013, sunt pe deplin incidente în cauza dedusă judecăţii.

În opinia intimatei-pârâte decizia citată este aplicabilă şi în prezenta cauză deoarece în ambele litigii elementul necesar pentru ca acţiunile să fie admise era acela ca dinţii pe care îi produce să fie constataţi ca încălcând brevetul recurenţilor-reclamanţi, de altfel aceştia din urmă îşi întemeiază cererea de chemare în judecată, printre altele, pe expertiza tehnică judiciară întocmită de O. în dosarul nr. x/2013.

În mod explicit recurenţii-reclamanţi au arătat că dinţii pentru cupa de excavator supuşi analizei în prezentul dosar sunt aceiaşi cu cei analizaţi în dosarul nr. x/2013, care a fost soluţionat în mod definitiv, în hotărârea Curţii de Apel Craiova s-a statuat că dinţii de cupă de excavator pe care i-a realizat au caracteristici tehnice diferite de cele din brevetul de invenţie invocat de reclamanţi; prin decizia nr. 2738 din data de 15 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013, instanţa a respins recursul formulat şi a reţinut în mod definitiv autoritatea de lucru judecat a considerentelor instanţei de apel "instanţa de apel a reţinut folosirea licită de către pârâtă a dinţilor de cupă de escavator [ ... ] ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză în sensul că dinţii de cupă produşi de această societate sunt diferiţi de cei protejaţi prin brevetul invocat de către reclamanţi în susţinerea pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată";

Intimata a solicitat ca instanţa de recurs să se dea valenţă efectului pozitiv al lucrului judecat, prin raportare la cele reţinute de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, cu ocazia pronunţării deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019 şi să se constate că, pe de o parte, raportul de expertiză întocmit de expertul P. prevalează în faţa altor rapoarte de expertiză realizate şi, pe de altă parte, faptul că dinţii pe care îi produce nu încalcă brevetul de invenţie pe care se bazează recurenţii-reclamanţi.

Totodată, prin întâmpinare s-a invocat şi autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 1061 din data de 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2013 dosar în care aceiaşi reclamanţi ca în prezentul dosar au solicitat instanţei să se constate o serie de pretenţii întemeiate pe presupusa încălcare a brevetului de invenţie din data de 20 decembrie 2005.

În raportul de expertiză realizat de expertul P. în dosarul nr. x/2013 s-a arătat că dinţii pe care i-a realizat nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale reclamanţilor; mai mult decât atât, expertul a reţinut că singurele elemente echivalente sunt elemente de natură generică, care, prin structura lor, nu pot fi protejate prin brevetul de invenţie; expertul a arătat şi faptul că diferenţa notabilă (la fel ca în cazul raportului din dosarul nr. x/2013) este cea legată de unghiul de atac, care este complet diferit în cazul său.

În ceea ce priveşte motivul de recurs bazat pe pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat, intimata-pârâtă a susţinut că această critică este în mod greşit încadrată ca fiind o încălcare a autorităţii de lucru judecat, ea trebuind să fi fost (eventual) încadrată la motivul de casare legat de cauze care pot duce la nulitatea hotărârii, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A apreciat şi că această critică este fără legătură cu obiectul cauzei, chestiunea privind elementele protejate de brevet (în concret, dacă dinţii sunt protejaţi separat de ansamblu) nefiind niciodată una care să fie în dispută în prezenta cauză; instanţa nu a fost chemată dea dezlegări cu privire la întinderea protecţiei conferită de brevet, chiar şi pârâtele apreciind că (prin raportare la decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), dinţii menţionaţi în brevet beneficiază de protecţie şi separat.

În combaterea motivelor de recurs prin care s-a susţinut că hotărârea nu ar fi motivată sau că instanţa de apel nu a răspuns tuturor motivelor de apel intimata-pârâtă a arătat că aceste susţineri nu au niciun fundament juridic, fiind mai degrabă nemulţumiri ale părţii în contextul în care instanţa de apel a făcut o analiză amplă a tuturor aspectelor deduse judecăţii şi a pronunţat hotărârea în mod legal şi temeinic.

De asemenea, a solicitat cenzurarea criticilor vizând raportul de expertiză realizat de expertul N., precum şi interpretarea dată de instanţă acestui raport, apreciind că, prin acestea, se tinde la o evaluare a aspectelor de fond şi nu a celor ce ţin de legalitatea hotărârii, ceea ce excedează obiectului analizei pe care o poate face instanţa de recurs.

A mai susţinut şi că în mod corect instanţa, luând act de diferenţa majoră ce vine din unghiul de atac al dinţilor, a apreciat că nu există nicio faptă de încălcare, iar argumentul referitor la expertiza realizată de expertul N. a fost unul suplimentar, care a venit să întărească concluzia care rezulta fără urmă de îndoială din aplicarea puterii pozitive a lucrului judecat - faţă de hotărârile definitive din dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013, instanţa nu ar fi putut să pronunţe o altă hotărâre.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se susţine aplicarea greşită a normelor de drept material, intimata-pârâtă a arătat că părţile adverse au susţinut că instanţa nu ar fi aplicat teoria echivalenţei, ceea ce ar constitui o încălcare a normelor de drept material, însă, din contră, aceasta a făcut o analiză absolut corectă şi nu doar că a arătat că se impune aplicarea efectul pozitiv al lucrului judecat (aplicând reţineri care au rezultat în urma aplicării teoriei echivalenţei), dar a efectuat şi analize proprii comparând brevetul în cauză cu dinţii produşi de pârâte.

Recurenţii-reclamanţi, în termen legal, au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă I. S.A., solicitând înlăturarea apărărilor formulate de aceasta.

Astfel, au susţinut că nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat, în sens pozitiv, a deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, întrucât situaţia de fapt din prezenta speţă este diferită de cea a cauzei ce a făcut obiectul dosarului anterior menţionat.

Totodată, au arătat că, prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă I. S.A. a recunoscut că a produs dinţi de cupă excavator cu trăsături tehnice identice ori similare dinţilor pentru cupă de excavator la care se referă brevetul de invenţie.

Au subliniat recurenţii-reclamanţi şi că decizia nr. 1671 din data de 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013, s-a fundamentat pe raportul de expertiză întocmit de expert Q. în respectiva cauză, prin care s-a reţinut că brevetul lor nu asigură protecţie pentru dinţii pentru cupă de excavator, precum şi faptul că dinţii produşi de intimata-pârâtă sunt diferiţi de cei descrişi în brevetul de invenţie, în timp ce, în prezenta cauză s-a depus şi raportul de expertiză întocmit ulterior de expertul Q. în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Piteşti, prin care sunt contrazise concluziile din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Craiova şi se recunoaşte că toţi dinţii pentru cupă de excavator produşi de intimata-pârâtă au aceleaşi trăsături caracteristice cu cei aparţinând brevetului de invenţie.

Recurenţii-reclamanţi au arăta că expertiza tehnică, întocmită în prezenta cauză de experţii N. şi R., a confirmat faptul că dinţii pentru cupă de excavator produşi şi comercializaţi de intimata-pârâtă I. S.A. au trăsături tehnice identice ori similare cu cei protejaţi prin brevetul de invenţie.

Au menţionat că, ataşat cererii de apel, au depus decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a reţinut (anterior pronunţării deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova), cu autoritate de lucru judecat în sens pozitiv, conform art. 430 C. proc. civ., că dinţii pentru cupă de excavator sunt protejaţi prin brevetul de invenţie.

De asemenea, au apreciat că este relevant în cauză faptul că, după rămânerea definitivă a decizie nr. 2671 din data de 10 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, prin decizia nr. 506A din data de 3 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2010 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1705 din data de 4 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), s-a reţinut efectul pozitiv al lucrului judecat a deciziei nr. 2671/2019 a Curţii de Apel Craiova numai cu privire la faptul că protecţia conferită de brevetul de invenţie. se întinde asupra cupei de excavator, ca ansamblu, cât şi asupra dinţilor pentru cupă de excavator.

Totodată, au susţinut că, în speţă, nu se poate reţine nici autoritatea de lucru judecat, în sens pozitiv, a deciziei nr. 1061 din data de 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2013, deoarece prin această decizie a fost valorificată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2671 din data de 10 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, iar apărările formulate anterior cu privire la neincidenţa autorităţii de lucru judecat a acestei decizii sunt valabile şi cu privire la decizia nr. 1061/2021 a Curţii de Apel Piteşti.

De asemenea, pe fondul recursului au precizat că îşi menţin, în totalitate, motivele de nelegalitate invocate la adresa deciziei atacate, dezvoltate prin cererea de recurs.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea de admitere în principiu a recursului din data de 17 septembrie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin primul motiv de recurs, recurenţii au susţinut, în esenţă, faptul că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1931/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, instanţa omiţând să facă referire la această decizie.

Motivul de recurs, ce poate fi încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este nefondat.

Cu titlu preliminar, se cuvine a menţiona faptul că decizia nr. 1931 a fost pronunţată la data de 18 mai 2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2013 ce a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de recurenţii din prezenta cauză prin care s-a solicitat să se constate că I. S.A. a încălcat drepturile de proprietate industrială ale reclamanţilor asupra invenţiei denumite "Cupă poligonală pentru excavator" în perioada 01.08.2010-31.07.2013 şi obligarea acesteia la plata despăgubirilor constând în contravaloarea încasărilor pentru produsele fabricate şi comercializate neautorizat, respectiv dinţii cupă excavator 1400 (II) desen E14-328.03, în cuantum actualizat în raport de indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.

În prezentul dosar recurenţii au solicitat obligarea societăţilor pârâte la plata despăgubirilor constând în contravaloarea încasărilor rezultate din producerea (fabricarea) şi comercializarea, fără drept, în perioada 16 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2016, a dinţilor pentru cupă excavator, cu caracteristici tehnice identice ori similare dinţilor pentru cupă excavator protejaţi prin brevetul de invenţie ai căror titulari sunt recurenţii.

Cererea de chemare în judecată ce a format dosarul nr. x/2013 a fost respinsă de către Tribunalul Argeş, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 455 din 19.12.2014, iar apelurile formulate de către recurenţii din prezentul dosar au fost respinse de către Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Deşi prin decizia civilă nr. 1931 din 18.05.2018 a cărui autoritate de lucru judecat a fost invocată de către recurenţi, Înalta Curte a admis recursul acestora şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel, prin decizia civilă nr. 1061 din 11.03.2021, Curtea de apel Piteşti, secţia I civilă a respins, din nou, apelul recurenţilor.

Prin decizia civilă nr. 1503 din 20.09.2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul formulat împotriva hotărârii instanţei de apel, fiind astfel menţinută soluţia primei instanţe de respingere a cererii de chemare în judecată.

Revenind la motivele de recurs invocate în prezenta cauză, recurenţii au susţinut că prin decizia de casare nr. 1931/18.05.2018 Înalta Curte a stabilit că dinţii pentru cupă fac obiectul protecţiei conferite de către brevet independent de ansamblul cupă-port-dinte-dinte, iar instanţa de apel nu a avut în vedere considerentele respectivei hotărâri prin care s-a reţinut că "fabricarea şi comercializarea dinţilor pentru cupă de excavator constituie acte de exploatare a obiectului brevetului de natura celor interzise prevăzute de art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, ca acte de încălcare a dreptului exclusiv al titularului brevetului, în absenţa consimţământului acestuia."

Autoritatea lucrului judecat în forma efectului pozitiv presupune tranşarea concretă şi efectivă a unor chestiuni litigioase în legătură cu obiectul învestirii instanţei care pronunţă hotărârea definitivă respectivă şi totodată în strânsă legătură cu obiectul judecăţii unde se invocă acest efect.

De asemenea, se reţine că pentru aplicarea prezumţiei decurgând din lucrul anterior judecat, este necesar ca acea chestiune litigioasă care a fost dezlegată între aceleaşi părţi prin hotărâre definitivă într-o cauza anterioară, să aibă valoarea unei chestiuni prejudiciale în cauza dedusă judecăţii.

Analizând decizia civilă invocată de recurenţi, Înalte Curte constată că prin aceasta s-au reţinut considerentele instanţei de apel care a făcut referire, într-o manieră generală, la faptul că fabricarea şi comercializarea dinţilor pentru cupă de excavator sunt acte de încălcare a dreptului titularului unui brevet, în absenţa consimţământului titularului. Astfel instanţa de recurs, prin decizia citată, nu s-a pronunţat pe acest aspect, în sensul că nu a reţinut că pârâta a încălcat brevetul recurenţilor. Pe cale de consecinţă, se constată că aspectele invocate de către recurenţi nu reprezintă chestiuni litigioase dezlegate de instanţa prin hotărârea invocată şi nici nu au caracterul unor considerente decisive pentru a se putea bucura de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

În contextul în care recurenţii-reclamanţi au redat trunchiat şi într-o altă ordine considerentele deciziei invocate, este necesar a se reda contextul în care au fost reţinute de către instanţa de recurs aspectele invocate prin memoriul de recurs.

Astfel, Înalta Curte a reţinut că "Premisa raţionamentului regăsit în decizia de apel este una favorabilă recurenţilor - reclamanţi, deoarece presupune că singurul motiv - dintre cele supuse analizei - care a impus respingerea acţiunii în pretenţii este acela al îndreptăţirii pârâtei de a folosi invenţia, prin întrunirea situaţiei de excepţie din art. 34 alin. (1) lit. f) (acest ultim aspect făcând obiectul unei critici distincte).

În aceste condiţii, recurenţii nu au interesul de a critica o eventuală aplicare greşită a legii prin aprecierile favorabile ale instanţei de apel referitoare la întinderea protecţiei, cât timp este deja atinsă finalitatea obţinerii unei dezlegări în sensul că fabricarea şi comercializarea dinţilor pentru cupă de excavator constituie acte de exploatare a obiectului brevetului de natura celor interzise prevăzute de art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 ca acte de încălcare a dreptului exclusiv al titularului brevetului, în absenţa consimţământului acestuia."

Astfel, prin hotărârea invocată s-a reţinut că fabricarea şi comercializarea dinţilor pentru cupă de excavator constituie acte de exploatare a brevetului recurenţilor-reclamanţi însă, nu s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că actele celor două pârâte reprezinte acte de încălcare a brevetului acestuia.

Chestiunea reţinută de către instanţa de recurs nu a constituit astfel premisa admiterii recursului formulat, hotărârea recurată fiind casată pentru motivul că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 sunt incidente în speţă, criticile recurenţilor pe acest aspect fiind fondate, reţinându-se faptul că instanţa de apel nu a comparat produsul fabricat şi comercializat de către pârâtă după revalidare chiar cu produsul brevetat, în scopul stabilirii întinderii protecţiei conferite de brevet prin raportare la art. 32 alin. (6) din lege, anume dacă pârâta a fabricat şi comercializat după revalidare dinţi de excavator echivalenţi cu cei brevetaţi, în contextul în care recurenţii au făcut referire la teoria echivalenţei recunoscută prin dispoziţiile art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991 menţionat anterior.

Totodată, referitor la susţinerile recurenţilor, prin aceeaşi decizie, Înalta Curte a reţinut şi faptul că "În absenţa unei astfel de învestiri a instanţei de recurs şi faţă de lipsa de finalitate a susţinerilor recurenţilor - reclamanţi, nu este posibilă cercetarea aprecierilor menţionate, din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 32 din lege, în sensul dacă dinţii de excavator reprezintă sau nu obiect al protecţiei conferite de brevet, chiar independent de ansamblul invenţiei şi, în consecinţă, dacă actele săvârşite de pârâtă constituie acte de exploatare a înseşi invenţiei" respingând motivul de recurs referitor la aplicarea art. 32 din Legea nr. 64/1991 invocat de către recurenţi, ceea ce consolidează ideea că acest aspect nu a fost tranşat prin decizia invocată de către recurenţi, din moment ce instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe această chestiune.

În considerentele deciziei nr. 1931/2018 Înalta Curte a constatat că nu poate cerceta aspectul privind eventuala echivalenţă dintre produsele fabricate şi comercializate de către pârâtă după revalidare şi produsele brevetate, în scopul stabilirii întinderii protecţiei conferite de brevet prin raportare la art. 32 alin. (6) din lege întrucât, în ciclurile anterioare, nu s-a analizat tocmai echivalenţa între aceste produse, stabilind ca, în rejudecare, instanţa de apel să aprecieze dacă este necesar să analizeze aspectul în discuţie.

Or, în rejudecare, instanţa de apel a respins apelul recurenţilor, soluţie menţinută prin decizia civilă nr. 1503 din 20.09.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerentele căreia s-a reţinut că nu poate fi aplicată teoria echivalenţei în temeiul art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991.

Faţă de aceste aspecte, se constată că aspectele reţinute prin hotărârea invocată de recurenţi nu au reprezentat dezlegări care să se impună cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, întrucât prin considerentele citate nu s-a tranşat chestiunea încălcării de către pârâţi a drepturilor aferente brevetului deţinut de către recurenţii-reclamanţi, astfel cum aceşti tind a susţine, în contextul în care prin aceeaşi decizie s-a reţinut şi faptul că nu se poate stabili dacă actele săvârşite de pârâtă constituie acte de exploatare a înseşi invenţiei.

Printr-o altă critică subsumată aceluiaşi motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. recurenţii au susţinut şi faptul că prin decizia civilă nr. 1931/18.05.2018 instanţa de recurs a reţinut, referitor la chestiunea întinderii protecţiei acordate prin brevet, că brevetul al cărui titulari sunt reclamanţii, protejează atât dinţii pentru cupă, dar şi ansamblul cupă - port dinte - dinte.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că recurenţii nu au indicat, în concret, care este relevanţa chestiunii litigioase tranşate prin hotărârea mai sus menţionată în prezentul dosar şi cum instanţa de apel, prin decizia apelată, a încălcat aspectele ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

Din analiza hotărârii apelate rezultă că instanţa de apel nu a încălcat considerentele deciziei civile nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte întinderea protecţiei conferite prin brevet având în vedere faptul că prin hotărârea recurată nu s-a negat faptul că dinţii de cupă fac obiectul protecţiei conferite prin brevet, independent de ansamblul cupă - port dinte - dinte, nefiind astfel contrazisă chestiunea litigioasă tranşată în litigiul anterior.

Prima instanţă a reţinut de altfel, inclusiv prin raportare la decizia nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că întinderea protecţiei conferite prin brevet este cea pretinsă de reclamanţi, anume în sensul întinderii protecţiei şi asupra dinţilor pentru cupă de excavator, iar nu numai asupra ansamblului cupă-port, dinte-dinte, aşa cum pârâta I. S.A. a solicitat, soluţie menţinută prin decizia recurată.

În acest context, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi invocă în mod nefondat încălcarea, de către instanţa de apel, a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, decizie prin care s-a stabilit doar întinderea protecţiei conferite de brevet (şi asupra dinţilor, nu numai asupra ansamblului port-cupă-dinţi), aspect care nu a fost contrazis prin decizia recurată.

Astfel, instanţa de apel a avut în vedere alte considerente pentru care nu a reţinut încălcarea brevetului de către pârâte, considerente ce nu contrazic întinderea protecţiei brevetului reclamanţilor astfel cum a fost dezlegată de către Înalta Curte.

Cu privire la intimata-pârâtă G. S.A. instanţa de apel a confirmat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză şi soluţia primei instanţei constatând că aceasta este titulara brevetului iar atâta timp cât acesta este în vigoare intimata-pârâtă poate fabrica şi utiliza dinţi de excavator potrivit propriului brevet, aspect care nu este în contradicţie cu întinderea brevetului recurenţilor-reclamanţi.

În ceea ce priveşte pretenţiile formulat în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. S.A. Piteşti, cu privire la dinţii protejaţi în baza brevetului reclamanţilor şi cu privire la dinţii realizaţi de către pârâta instanţa de apel, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ. a reţinut autoritatea de lucru judecat a considerentelor Curţii de Apel Piteşti din cadrul deciziei nr. 1061/11.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin neexercitarea căii de atac a recursului, în care au fost analizaţi aceiaşi dinţi despre care se discută şi în cauza dedusă judecăţii. Prin urmare, s-a constatat, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel în dosarul sus-menţionat, faptul că dinţii pentru cupă excavator în discuţie şi în această cauză, fabricaţi şi comercializaţi de pârâta I. S.A. Piteşti, nu prezintă elemente echivalente cu cei brevetaţi, iar pârâta a realizat dinţii de cupă neprotejaţi de vreun brevet, ci cu caracteristici tehnice diferite, concluzia fiind în sensul că dinţii produşi de pârâta (chemată în garanţie în dosarul Curţii de Apel Craiova) nu au nicio asemănare cu dinţii protejaţi prin brevetul reclamanţilor. Nici aceste aspecte, în baza cărora a fost respinsă acţiunea, respectiv apelul recurenţilor, nu aduc atingere considerentelor deciziei nr. 1931/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Printr-un motiv distinct de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenţii arată că instanţa de apel a omis să analizeze autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1931/2018 mai sus menţionate.

Deşi motivul de recurs poate fi încadrat în motivul de nelegalitate indicat de către recurenţi, acesta este nefondat.

Din analiza motivelor de apel se constată că recurenţii nu au invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1931/2018, ci au susţinut faptul că hotărârea nr. 1061/11.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în acelaşi dosar nr. x/2013 în urma casării dispuse prin decizia civilă nr. 1931/2018, nu se bucura, la momentul formulării apelului, de autoritatea de lucru judecat.

Prin urmare, în analiza motivelor de apel, instanţa s-a raportat la decizia invocată în cadrul apelului şi a reţinut că, este real, că la data pronunţării hotărârii apelate decizia civilă nr. 1061/11.03.2021 a Curţii de Apel Piteşti nu era definitivă, însă la momentul pronunţării deciziei recurate, soluţia a devenit definitivă prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia nr. 1503/20.09.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Astfel, instanţa de apel a reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a celor statuate prin decizia nr. 1061/2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2013 rămasă definitivă prin respingerea recursului.

Trebuie precizat că autoritatea de lucru judecat operează atât timp cât împrejurările de fapt esenţiale şi pe baza cărora instanţa anterioară a dezlegat o anumită chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, rămân neschimbate, ceea ce constituie o aplicare a principiului rebus sic stantibus.

Astfel, se reţine faptul că dosarul nr. x/2013 în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 1931/2018 invocată de recurenţi a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 1503/20.09.2022 prin care a fost respins recursul recurenţilor-reclamanţi şi menţinută soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de aceştia din urmă, reţinându-se, în esenţă, că nu a existat o încălcare a brevetului recurenţilor-reclamanţi.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel nu a fost investită prin motivele de apel a se pronunţa asupra autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1931/2018 ci autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri a fost invocată direct în recurs şi analizată prin prezenta hotărâre în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (7) C. proc. civ. mai sus menţionat.

Prin memoriul de recurs, recurenţii au invocat, în cadrul aceluiaşi motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. faptul că hotărârea recurată nu este motivată şi cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Recurenţii au susţinut că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra autorităţii pozitive de lucru judecat a altor hotărâri prezentate, precum şi a expertizelor tehnice menţionate în apelul său.

Cu privire la acest motiv, Înalta Curte constată că recurenţii nu au indicat în concret chestiunile litigioase ce se bucură de autoritate de lucru judecat şi modul în care au fost contrazise prin hotărârea recurată.

În ceea ce priveşte invocarea autorităţii de lucru judecat a altor hotărâri invocate, instanţa de recurs nu poate proceda la realizarea unui control judiciar în lipsa indicării hotărârilor şi a chestiunilor litigioase despre care se afirmă că ar fi fost dezlegate.

Referitor la expertizele tehnice indicate de recurenţi în apel trebuie precizat că efectul lucrului judecat presupune existenţa unor contradicţii între două hotărâri judecătoreşti între care există o legătură de materie litigioasă, iar nu între două probe, astfel cum recurenţii tind a susţine; drept urmare, în cauză nu interesează toate expertizele efectuate, întrucât nu expertiza dobândeşte autoritate de lucru judecat, ci hotărârea judecătorească prin care aceasta a fost evaluată şi valorificată, în contextul probator al pricinii respective. Cu alte cuvinte, identitatea de cauză, respectiv de chestiune litigioasă dezlegată cu autoritate de lucru judecat nu este înlăturată de elemente probatorii noi, care ar fi trebuit exhibate în procesul iniţial.

Totodată, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurenţilor, că instanţa de apel a analizat hotărârile şi expertizele invocate prin apelul formulat.

Astfel, în ce priveşte aspectele reţinute prin hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2010, y/2010*, 8277/95/2010, 8278/95/2010* şi 8279/95/2010 invocate de către recurenţii-reclamanţi, instanţa de apel a constatat că nu pot fi avute în vedere cu autoritate de lucru judecat în sens pozitiv în prezenta cauză întrucât privesc fapte pretins comise în alte intervale de timp faţă de cel indicat în acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că pretenţiile formulate de reclamanţi în litigiile mai sus menţionate vizează perioada anterioară datei de 30 iunie 2010, în timp ce în prezenta cauză se solicită despăgubiri pentru o presupusă faptă ilicită din perioada 16.01.2014-31.12.2016, ulterioară celei analizate în dosarele anterioare, motiv pentru care apar ca nefondate criticile recurenţilor sub acest aspect.

Printr-o altă critică, recurenţii au susţinut şi interpretarea contradictorie a constatărilor şi concluziilor expertizei realizate de expertul N. potrivit cărora dinţii pentru cupă de excavator produşi şi comercializaţi de către pârâte se încadrează în revendicările brevetului de invenţie al recurenţilor în timp ce instanţa de apel, în opinia recurenţilor, a reţinut în mod contradictoriu faptul că expertul nu a constatat în vreun fel că intimata-pârâtă nu ar fi produs dinţii în discuţie conform propriului brevet, dimpotrivă a constatat contrariul.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, considerentele instanţei de apel referitoare la expertiza efectuată de expertul N. reprezintă maniera în care instanţa a înţeles să aprecieze probele, în condiţiile art. 264 C. proc. civ. ce dispune că instanţa are libertatea aprecierii probatoriului, potrivit convingerii sale, aspect ce nu poate echivala cu o motivare contradictorie a hotărârii recurate.

Împrejurarea că recurenţii-reclamanţi au o manieră proprie de interpretare a probatoriului administrat în cauză, respectiv că nu sunt de acord cu motivarea instanţei de apel, sub aspectul soluţiei, nu echivalează cu o nemotivare sau o motivare contradictorie şi nu determină incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat în cauză.

Totodată, susţinerile referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriului excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului, recursul nefiind o cale de atac care să permită un examen al temeiniciei hotărârii recurate, de vreme ce poate fi exercitat doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Ca atare, nu poate fi analizată de instanţa de recurs modalitatea în care instanţa de apel a interpretat probele, mai precis modul în care a înţeles să valorifice expertiza tehnică întocmită în prezenta cauză.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că nu există o autoritate (putere) de lucru judecat dedusă din aspectele soluţionate în dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013 în sensul alegat de recurenţii-reclamanţi.

Astfel, în esenţă, instanţa de apel a reţinut cu privire la dosarul nr. x/2013 şi în raport de critica formulată de apelanţii-reclamanţi, faptul că, în cadrul apelului declarat în dosarul menţionat mai sus, a fost realizat un nou raport de expertiză întocmit de expert Q. ale cărui concluzii le-au infirmat pe cele din raportul de expertiză întocmit de expert O. în etapa procesuală a fondului. În egală măsură s-a reţinut că instanţa de apel din acel dosar a stabilit în mod argumentat concluziile raportului întocmit în apel şi nu pe cele ale raportului de la prima instanţă şi a conchis că dinţii de excavator folosiţi de pârâtă şi achiziţionaţi de la G. sunt produşi de chemata în garanţie conform propriului brevet de invenţie, iar nu potrivit celui al reclamanţilor. Pe cale de consecinţă raportul de expertiză al expertului O. a fost infirmat, definitiv, de către instanţe, motiv pentru care acesta nu ar fi putut fi avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze.

Totodată, referitor la dosarul nr. x/2013 instanţa de apel a reţinut că litigiul nu era încă soluţionat în mod definitiv la momentul pronunţării deciziei recurate motiv pentru care nu se puteau reţine concluziile acestui raport, mai ales că prin decizia de casare pronunţată în respectiva cauză s-a impus a se analiza de către instanţa în rejudecare apărarea G. cu privire de a şti dacă dinţii produşi corespund specificaţiilor propriului brevet al acestei părţi.

Instanţa de apel a reţinut că prin raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză expertul N. nu a constatat că intimata-pârâtă G. nu ar produce dinţii în discuţie conform propriului brevet, dimpotrivă, a constatat contrariul, stabilind că dintele conform brevetului (al cărui titular este intimata G.) se realizează folosind şi o parte din caracteristicile tehnice ale dintelui din brevetul (ai cărui titulari sunt recurenţii-reclamanţi) precizând, totodată, cu ocazia răspunsului la obiecţiuni, că fără a aduce atingere drepturilor conferite prin brevet, folosind numai cunoştinţele din stadiul tehnicii anterioare datei de 19.12.2001, G. S.A. îşi putea exploata propriul brevet fără obţinerea unei licenţe obligatorii, fiind respinse, ca nefondate criticile apelanţilor-reclamanţi cu privire la aceste aspecte.

Prin urmare, instanţa a reţinut, în baza expertizei întocmite în cauză că în mod corect a reţinut prima instanţă că atâta vreme cât brevetul este în vigoare intimata-pârâtă G. S.A. poate fabrica şi utiliza dinţi de excavator potrivit propriului brevet.

Astfel cum s-a menţionat anterior modalitatea de apreciere a probelor reprezintă atributul instanţelor devolutive şi excedează analizei instanţei de recurs care nu poate proceda la reevaluarea probelor şi reaprecierea situaţiei de fapt stabilită pe baza probelor administrate şi evaluate de instanţele fondului.

Referitor la rapoartele de expertiză tehnică întocmite de expert S. în dosarele nr. x/2010 şi nr. y/2010 ale Curţii de Apel Craiova invocate prin apel de către recurenţi, Înalta Curte constată că instanţa s-a pronunţat asupra acestora şi a reţinut, în mod corect, că aceste dosare au avut ca obiect alte perioade de timp, neavând relevanţă în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care recurenţii au susţinut că este greşită motivarea privind analiza hotărârii OSIM nr. 242/29.11.2013 de acordare a brevetului intimatei-pârâte, instanţa de apel făcând o confuzie între condiţia de brevetabilitate a noutăţii pentru care esenţial este ca în stadiul tehnicii să nu existe anteriorităţi distructive de noutate şi pentru care s-a analizat brevetul recurenţilor şi condiţia activităţii inventive când se analizează pasul inventiv faţă de stadiul tehnice şi posibilitatea de realizare de către persoana de specialitate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia.

Astfel cum s-a reţinut prin hotărârea recurată intimata pârâtă G. S.A. este titulara brevetului de invenţie nr. x eliberat la data de 28.02.2014, având dată de depozit 05.12.2011 iar în baza art. 30 alin. (1) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 s-a reţinut că protecţia oferită de brevetul de invenţie este recunoscută de la data cererii de depozit, în speţă, de la data de 05.12.2011, brevetul de invenţie fiind acordat la data de 28.02.2014.

Critica recurenţilor referitoare la decizia OSIM este nefondată întrucât obiectul acţiunii nu priveşte legalitatea înregistrării brevetului pârâtei G. S.A. pentru a avea relevanţă pasul inventiv sau stadiul tehnicii de la momentul acordării brevetului. În prezenta cauză nu se solicită anularea brevetului pârâtei pentru încălcarea brevetului propriu al recurenţilor iar instanţa de apel a reţinut considerentele deciziei OSIM pentru a confirma susţinerea primei instanţe în sensul că atâta timp cât brevetul este în vigoare intimata-pârâtă G. S.A. poate comercializa în continuare dinţii de excavator în baza propriului brevet, fără a încălca astfel brevetul recurenţilor-reclamanţi.

Recurenţii tind a disocia concluziile expertizelor întocmite în litigiile derulate între părţi cât şi considerentele reţinute de instanţele de judecată prin hotărârile pronunţate în aceste litigii şi de a le interpreta în sensul reţinerii încălcării drepturilor de proprietate industrială ce decurg din brevetul a cărui titulari sunt, alegând pasaje sau considerente scoase din context, însă, contrar susţinerilor recurenţilor, se constată că instanţa de apel a procedat la analiza detaliată a expertizelor şi succesiunii hotărârilor pronunţate, ajungând, pe baza acestora, la concluzia că niciuna dintre pârâte nu încalcă brevetul recurenţilor din prezenta cauză.

Prin ultimul motiv de recurs încadrat de către recurenţi în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă nemotivarea hotărârii atacate prin prisma faptului că instanţa de apel nu a analizat normele materiale aplicabile în cauză, în sensul că sunt esenţiale dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 64/1991 referitoare la întinderea protecţiei conferite de brevet, în sensul că aceasta se întinde şi asupra dinţilor pentru cupa excavator, deoarece dinţii sunt elemente specifice în revendicarea invenţiei "cupa poligonală pentru excavator" şi nici nu s-a pronunţat pe dispoziţiile speciale ale art. 9 şi 11 din O.G. nr. 10/2005 pentru a stabili pagubele produse de către intimatele-pârâte.

Invocând nemotivarea hotărârii recurate, motivele de recurs urmează a fi analizate şi prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 64/1991 referitoare la întinderea protecţiei brevetului recurenţilor, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut faptul că prin decizia nr. 1061/11.03.2021 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în apel, în rejudecare, în dosarul nr. x/2013, definitivă la data de 20.09.2022 prin respingerea recursului de către Înalta Curte, s-a concluzionat, cu autoritate de lucru judecat că pârâta I. S.A. a produs şi comercializat dinţii pentru cupă de excavator fără ca prin actele de exploatare respective să fi încălcat în vreun fel drepturile oferite reclamanţilor de brevet, în sensul art. 32 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 64/1991, argumentând concluzia atât prin raportare la aspectele soluţionate cu caracter definitiv în dosarul nr. x/2013 cât şi prin prisma concluziilor raportului de expertiză întocmit în apel de expertul Q..

Totodată, astfel cum s-a reţinut anterior referitor la intimata-pârâtă G. S.A. s-a stabilit că aceasta nu a încălcat brevetul reclamanţilor ci şi-a exploatat propriul brevet, astfel cum a rezultat din expertiza întocmită în prezenta cauză de către expert N..

Prin acelaşi raport, ale cărui concluzii au fost însuşite de instanţele de fond, s-a reţinut faptul că dintele cupei de excavator ce face obiectul brevetului de invenţie x fabricat de pârâta G. S.A. în perioada 16.01.2014-31.12.2016 după desenele proprii codificate sunt dinţi ale căror caracteristici tehnice, tehnologice şi părţi componente (cu legăturile organice dintre ele) se regăsesc (dar cu mici diferenţe) în revendicarea brevetului de invenţie nr. x al reclamanţilor, indicând, totodată, că cele două brevete de invenţie nu revendică soluţii tehnice diferite de realizare a dintelui dar se deosebesc prin conţinutul protecţiei acordate.

Totodată, prin răspunsurile la obiecţiunile la expertiză acelaşi expert reţine că protecţia brevetului deţinut de G. S.A. acoperă şi dintele pentru cupa de excavator deoarece revendicarea acoperă în partea sa caracteristică numai caracteristici tehnice ale acestuia. .

Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel a analizat în detaliu, prin prisma situaţiei de fapt reţinute şi a probelor administrate în cauză, atât întinderea brevetului reclamanţilor cât şi întinderea brevetului intimatei G. S.A., precum şi drepturile intimatei G. S.A. ce decurg din hotărârile pronunţate în litigiile anterioare ce se bucură de autoritate de lucru judecat, motiv pentru care nu se poate susţine că nu a fost analizată întinderea brevetului recurenţilor prin prisma art. 32 din Legea nr. 64/1990 referitor la întinderea protecţiei şi a asupra dintelui de cupă.

Deşi recurenţii invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 64/1990 prin memoriul de recurs aceştia nu au dezvoltat o critică de nelegalitate, în sensul că nu au indicat, în concret, modalitatea prin care instanţa de apel a încălcat prevederile normei legale mai sus menţionate.

Or, invocarea acestui motiv de casare presupune enunţarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile speţei, interpretarea acestora într-o manieră pertinentă în raport de circumstanţele cauzei şi explicarea modului în care, în aprecierea recurentului, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii. Aşadar, descrierea încălcării unei norme de drept material trebuie să fie argumentată în concret (fie şi într-o manieră simplă, concisă), prin raportare la datele speţei, şi nu se poate face prin enunţuri generice, lipsite de acoperire argumentativă, precum cele formulate de recurenţii din prezenta cauză.

Potrivit art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată 2014, invocat ca temei a cererii de chemare în judecată, brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată, fiind interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acte: a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs; b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

Analizând decizia recurată prin prisma dispoziţilor mai sus menţionate, în contextul în care cu privire la pârâta G. S.A. s-a reţinut că îşi exploateză propriul brevet iar cu privire la pârâta I. S.A. s-a dat eficienţă autorităţii de lucru judecat dintr-un litigiu anterior prin care s-a stabilit că aceasta nu a încălcat brevetul reclamanţilor, în sensul art. 32 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 64/1991, rezultă că cele două pârâte nu pun în practică soluţia brevetată de recurenţi motiv pentru care nu pot fi primite susţinerile recurenţilor potrivit cărora au fost încălcate dispoziţiile articolului mai sus menţionat.

Totodată va fi respinsă ca nefondată şi critica referitoare la neanalizarea incidenţei art. 9 si 11 din O.G. nr. 100/2005 instanţa de apel nefiind ţinută să analizeze despăgubirile solicitate în contextul în care a reţinut neîndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civila delictuală. Prin urmare constatându-se faptul că pretenţiile recurenţilor, în sensul de a se constata încălcarea dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei prin efectuarea fără consimţământului lor a unor acte de fabricare, oferirea spre comercializare şi vânzare a produselor fabricate, sunt neîntemeiate, lipsind atât fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu care să fie produs reclamanţilor, cât şi vinovăţia, respectiv legătura de cauzalitate, ca elemente ale răspunderii civile delictuale ce trebuie întrunite şi în cauzele având ca obiect constatarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, în mod corect instanţa de apel nu a procedat la analizarea dispoziţiilor art. 9 şi 11 din O.G. nr. 100/2005, criticile recurenţilor fiind nefondate şi cu privire la acest aspect.

Pentru toate considerentele ce preced recursul urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., D., E., B., K., L. şi M. împotriva deciziei civile nr. 1017A din 29 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.