Robbery inmate's execution challenge rejected as res judicata; appeal unfounded, costs awarded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed as unfounded the appellant's appeal, affirming the prior decisions that rejected his challenge to the execution of a 9-year imprisonment sentence for robbery; no relief was granted, and the appellant was ordered to pay judicial costs. The appellant had challenged the sentence by contesting execution, arguing his innocence of robbery (claiming only theft) and the excessive penalty, but the high court held that his claims had already been adjudicated with finality and could not be relitigated, as the grounds fell outside the strict, exhaustive list of permissible challenges under Art. 461 of the Criminal Procedure Code. The decision, based on Art. 38515(1)(b) C. proc. pen., is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 C. proc. pen, art. 461 lit. c) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Robbery inmate's execution challenge rejected as res judicata; appeal unfounded, costs awarded: The appellant had challenged the sentence by contesting execution, arguing his innocence of robbery (claiming only theft) and the excessive penalty, but the high court held that his claims had already been adjudicated with finality and could not be relitigated, as the grounds fell outside the strict, exhaustive list of permissible challenges under Art. 461 of the Criminal Procedure Code. The decision, based on Art. 38515(1)(b) C. proc. pen., is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for rejecting the appeal as unfounded in the dispositive.
Basis for obliging the applicant to pay court costs in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1127 din 15 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat V.P. împotriva sentinței penale nr. 1244 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr. 4227 din 3 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
Contestatorul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul V.P. a fost condamnat prin sentința penală sus-menționată, definitivă, la 9 ani închisoare.
Împotriva sentinței penale respective, condamnatul a formulat contestație la executare cu motivarea că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ci de furt și că nu i s-au reținut circumstanțe atenuante, iar pedeapsa aplicată este prea mare.
Tribunalul București, secția a II-a penală, ca instanță de fond, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată, întrucât motivele invocate sunt de fapt aspecte ce au fost anterior deduse judecății și nu mai pot face obiectul unei noi discuții în fond, căci s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, iar dispozițiile art. 461 C. proc. pen., sunt de strictă și limitativă aplicare.
Apelul declarat de contestatorul condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 759/ A din 14 octombrie 2004.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat în termen legal, recurs, solicitând admiterea contestației și în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., rejudecarea cauzei și achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, în raport de motivele invocate de condamnatul V.P., constată că în mod corect instanțele au apreciat că cererea de contestație la executare nu este fondată, întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 461 C. proc. pen., iar susținerile sale constante că ar fi nevinovat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie au făcut deja obiectul unei judecăți anterioare, iar soluția dată putea fi atacată cu apel și apoi recurs, căi de atac prevăzute în textele de procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează că recursul declarat de condamnatul contestator să fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.P. împotriva deciziei penale nr. 759/ A din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2005.