Procedural Capacity of Unregistered Association Branches Under Civil Code Registration Requirements

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Obiectul cauzei

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2349 din 18 noiembrie 2022, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare.

A respins acţiunea formulată de către reclamanţii A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator B. şi B. în contradictoriu cu pârâta C., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală, daune morale, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare.

A respins cererea de intervenţie principală, formulată de către intervenientul principal D. în contradictoriu cu pârâta C., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală, daune morale, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. S.R.L., B. şi intervenientul D..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia civilă nr. 331 din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamanţii A. S.R.L., B. şi de intervenientul D. împotriva sentinţei civile nr. 2349/18.11.2022, pronunţate de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C..

A anulat sentinţa civilă apelată şi rejudecând:

A admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei C. şi C. - Filiala Piatra Olt.

A respins cererile deduse judecăţii ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 331 din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii A. S.R.L., B. şi intervenientul D..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 8 februarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9.

Prin rezoluţia din 15 februarie 2024 s-a dispus comunicarea recursului, cu menţiunea că intimata are obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare şi, de asemenea, s-a pus în vedere reclamanţilor să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Recurenţii au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru .

5. Motivele de recurs

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanţii A. S.R.L., B. şi intervenientul D. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Au susţinut că, prin decizia menţionată, curtea de apel a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi rejudecând, a admis excepţia capacităţii de folosinţă a pârâtei C..

De asemenea, au arătat că, deşi instanţa de apel a apreciat că apelul pe care l-au formulat este fondat în raport cu motivul de ordine publică invocat din oficiu de instanţă, în condiţiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ., în apel, în urma verificărilor şi relaţiilor solicitate cu privire la situaţia juridică a intimatei-pârâte, a considerat că aceasta nu are capacitate procesuală de folosinţă pentru a sta în judecată şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

Totodată, au subliniat faptul că raţiunea instanţei pentru care a pronunţat această soluţie este faptul că pârâta C. nu este înscrisă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 200 alin. (2) şi art. 205 C. civ., drept urmare, pentru a dobândi personalitate juridică, adică pentru a avea capacitate civilă, trebuie să se înscrie în acest registru.

Recurenţii- reclamanţi A. S.R.L., B. şi recurentul- intervenient D. apreciază că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că pârâta nu este o asociaţie fără scop lucrativ legal constituită, indicând în mod greşit că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile de excepţie prevăzute de art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Concluzionând, recurenţii precizează că, raportat la dispoziţiile precitate, hotărârea pronunţată de către instanţa de apel a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, deoarece în mod greşit se reţine că pârâta nu poate fi chemată în judecată în calitate de pârâtă, deşi aceasta are organ propriu de conducere şi deţine o anumită autonomie decizională şi voinţă proprie.

Or, chiar şi entităţile fără personalitate juridică pot sta în judecată dacă sunt autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea de organizare.

În drept, recurenţii şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nemotivat şi nefondat.

În susţinerea întâmpinării a arătat că simpla declarare a recursului, arătarea denumirii părţilor şi unde se află sediul sau domiciliul acestora nu echivalează cu motivarea acestuia.

De asemenea, a precizat că recurenţii au obligaţia de a motiva în concret motivele de nelegalitate şi dezvoltarea acestora, arătând motivele de drept care au fost încălcate în raport cu speţa dedusă judecăţii, faţă de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

A mai arătat că dispoziţiile art. 205 din C. proc. civ. nu pot constitui motiv de recurs, dat fiind că acest articol reglementează instituţia întâmpinării.

Or, recurenţii au inversat părţile şi implicit cererile care le sunt permise a fi exercitate.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, în opinia intimatei, curtea de apel a interpretat în mod legal dispoziţiile referitoare la lipsa capacităţii civile, inclusiv de folosinţă, a organizaţiei, în raport cu dispoziţiile imperative ale art. 200 alin. (2) C. civ.

A precizat că împrejurarea că entitatea utilizează datele de identificare ale C. şi C. nu determină în mod automat dobândirea capacităţii de folosinţă în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.

În drept, recurenţii şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 205-208 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că atât excepţia nulităţii recursului, cât şi recursul promovat sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă C. şi Corupţiei din România (LDICAR) - Filiala Piatra-Olt, prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că acesta este nemotivat, recurenţii neindicând în concret motivele de nelegalitate şi dezvoltarea acestora.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ceea ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplelor sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul de casare pe care se întemeiază, dintre cele strict reglementate la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei de fond, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile totuşi, de încadrare de către instanţă în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului. Însă invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege va atrage sancţiunea nulităţii căii de atac în condiţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi au invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs vizând aplicarea în mod greşit de către instanţa de apel a regulilor de procedură privind lipsa capacităţii procesuale de folosinţă reglementate de art. 56 alin. (2) C. proc. civ., putând aşadar, fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, se respinge excepţia nulităţii recursului, ea fiind nefondată.

Pe fondul recursului, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi A. S.R.L., B. şi intervenientul D. au solicitat casarea deciziei civile nr. 331 din 10.10.2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv aplicarea în mod greşit de către instanţa de apel a normelor de drept procedural referitoare la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

În motivare, au arătat că în mod greşit instanţa de apel a considerat că intimata-pârâtă nu are capacitate procesuală de folosinţă şi a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată din oficiu, respingând cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă. Totodată, a reţinut în mod greşit că pârâta nu este o asociaţie fără scop lucrativ legal constituită, apreciind astfel că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile de excepţie prevăzute la art. 56 alin. (2) din C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi şi intervenientul D. au mai arătat că hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea regulilor de procedură civilă, reţinându-se în mod greşit că pârâta-intimată nu poate fi chemată în judecată, deşi aceasta ar avea organe proprii de conducere şi ar deţine o anumită autonomie decizională şi voinţă proprie.

Astfel, apreciază recurenţii-reclamanţi că şi intimata-pârâtă, în calitate de entitate fără personalitate juridică, poate sta în judecată dacă este autorizată de legile şi statutele care reglementează capacitatea şi organizarea sa.

Înalta Curte constată că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii". Acest motiv de casare este, după caz, de ordine publică sau de ordine privată, după cum se invocă încălcarea unor norme procedurale de ordine publică sau privată.

În speţă, recurenţii-reclamanţi invocă încălcarea normelor de drept procedural privind soluţionarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei C. şi Corupţiei din România (LDICAR) - Filiala Piatra-Olt, invocând interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte reţine că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) C. proc. civ., condiţiile de exercitare a acţiunii civile sunt: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, formularea unei pretenţii şi justificarea unui interes.

Art. 34 C. civ. defineşte capacitatea civilă de folosinţă ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii civile, capacitatea procesuală de folosinţă constând în aptitudinea unei persoane de a sta în judecată, adică de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.

În acest sens, art. 56 C. proc. civ. prevede:

"(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.

(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

(3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută".

Capacitatea procesuală reprezintă aşadar, reflectarea în plan procesual a capacităţii civile din dreptul substanţial, divizându-se în capacitate procesuală de folosinţă şi capacitatea procesuală de exerciţiu.

Astfel cum în mod corect a arătat şi instanţa de apel, în ipoteza persoanelor juridice, în măsura în care acestea sunt supuse înregistrării, capacitatea procesuală de folosinţă se dobândeşte de la data înregistrării, similar capacităţii civile de folosinţă, sens în care art. 205 alin. (1) C. civ. arată că persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării. De asemenea, art. 200 alin. (2) din acelaşi cod arată că prin înregistrare se înţelege înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii personalităţii juridice sau al luării în evidenţă a persoanelor juridice legal înfiinţate, după caz.

Art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 dispune că asociaţia este subiectul de drept privat constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, "Asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul".

Conform art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Asociaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 2 membri, organe de conducere proprii şi un patrimoniu distinct de cel al asociaţiei. (2) Filialele sunt entităţi cu personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice în condiţiile stabilite de asociaţie prin statutul filialei. Ele pot încheia acte juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama asociaţiei, numai pe baza hotărârii prealabile a consiliului director al asociaţiei. (3) Filiala se constituie prin hotărârea adunării generale a asociaţiei. Personalitatea juridică se dobândeşte de la data înscrierii filialei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. (4) În vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei depune la judecătoria în a cărei circumscripţie urmează să îşi aibă sediul filiala cererea de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei, statutul, actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial ale acesteia, precum şi copii certificate pentru conformitate cu originalul ale actelor doveditoare ale identităţii membrilor filialei".

În speţă, acţiunea introductivă şi cererea de intervenţie principală au fost formulate împotriva pârâtei C., cu sediul în localitatea Piatra-Olt.

Or, Înalta Curte constată, în mod similar instanţei de apel, că prin adresa nr. x/31.05.2023, Ministerul Justiţiei a comunicat că intimata-pârâtă nu figurează în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop lucrativ, înfiinţat la nivelul Ministerului Justiţiei şi că Registrul naţional se constituie exclusiv prin replicarea în sistem computerizat a înregistrărilor din registrele speciale ţinute de instanţele de judecată, conform dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale Regulamentului aprobat prin Ordinul MJ nr. 954/2000.

Din relaţiile comunicate de către AJFP Timiş - Serviciul Fiscal Municipal Lugoj, rezultă că intimata-pârâtă utilizează ca date de identificare fiscală CIF-ul, emis unei alte persoane juridice decât pârâta, respectiv C. şi C., cu sediul în municipiul Lugoj, Piaţa Victoriei, nr. 4, cam. 37, judeţul Timiş.

Se observă aşadar, că deşi este o persoană juridică supusă înregistrării în sensul dispoziţiilor art. 200 alin. (2) şi art. 205 C. civ., dar şi al art. 13 din O.G. nr. 26/2000, pentru a dobândi personalitate juridică, cu toate acestea pârâta nu are personalitate juridică, întrucât nu este înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, aceasta folosindu-se de datele de identificare ale unei terţe persoane ce nu este parte în litigiul de faţă.

Înalta Curte constată că potrivnic criticilor recurenţilor din motivul de recurs, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă nefiind o asociaţie constituită potrivit legii, respectiv potrivit O.G. nr. 26/2000, constatarea instanţei de apel în această direcţie fiind de asemenea, corectă.

Astfel, din perspectiva art. 56 alin. (2) C. proc. civ. şi văzând actele depuse în dosar sub acest aspect, se observă că într-adevăr, nu rezultă întrunirea nici unuia dintre elementele prevăzute de art. 13 din O.G. nr. 26/2000 citat care configurează modul legal de constituire a unei filiale. Astfel, nu rezultă modul de înfiinţare a pârâtei filiale, nu rezultă prin ce hotărâre a adunării generale a asociaţiei s-ar fi înfiinţat aceasta, la ce dată, nu rezultă statutul său, actele doveditoare ale sediului său sau ale patrimoniului iniţial ale acesteia, nu rezultă de asemenea, nici structura sa şi nici eventualele sale organe de conducere. Din această perspectivă, rezultă că nu se poate susţine aşadar, în mod fondat, faptul că intimata-pârâtă ar putea fi parte în proces pentru că ar avea organe proprii de conducere şi ar deţine o autonomie decizională şi voinţă proprie, astfel cum în mod incorect invocă recurenţii, întrucât în cauză, nu doar că nu s-a realizat dovada legalei sale constituiri, dar nu s-a realizat nici măcar dovada constituirii sale.

Aşadar, se observă că în cauză, intimata-pârâtă nu are capacitate procesuală de folosinţă, câtă vreme nici nu figurează înregistrată în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, ceea ce înseamnă că nu a dobândit personalitate juridică şi nici nu este legal constituită conform art. 56 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum s-a expus în paragrafele anterioare, neputând drept urmare, sta în judecată în nume propriu, neavând capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii procesuale.

Aşadar, în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum incorect invocă recurenţii în cererea de recurs.

Faţă de considerentele mai sus expuse, reţinând că niciuna dintre criticile aduse de recurenţii-reclamanţi şi recurentul-intervenient principal circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondată, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

Respinge recursul ca nefondat declarat de recurenţii-reclamanţi A. S.R.L., B. şi recurentul-intervenient D. împotriva deciziei nr. 331 din 10 octombrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2024.