Defamation appeals annulled as void for lacking cassation grounds; partial moral damages award upheld.

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C. şi "D.", solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, atât în calitatea reclamantului de persoană fizică, cât şi în calitate de administrator şi unic asociat al firmei S.C. E., şi respectiv a reclamantei B..

2. Hotărârea pronunţată în fond.

Prin sentinţa civilă nr. 136/05.07.2022, Tribunalul Giurgiu a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta C.; a obligat pârâta C. la plata către reclamantul A. a sumei de 2.500 RON, reprezentând daune morale; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul "D."; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâţii C. şi "D.".

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 338 A din 26 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 136 din 05.07.2022 pronunţate de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C..

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că: s-a admis în parte şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B., a fost obligată pârâta C. la plata către reclamantul A. a sumei de 4.000 RON şi către reclamanta B. a sumei de 1.000 RON, reprezentând daune morale.

S-au păstrat celelalte dispoziţii ale instanţei.

S-a luat act că apelanţii-reclamanţi nu au solicitat cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 338 A din 26 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs reclamanţii B. şi A..

Prin cererea de recurs formulată de reclamanta B., recurenta a arătat că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că planşele foto depuse ca probe nu pot fi considerate probe concludente, întrucât vizează o altă persoană sau nu poate fi stabilită identitatea acesteia.

Mai susţine că, prin postările pârâtei pe ziarul on-line şi distribuit ulterior atât pe paginile de F. ale site-ului publicaţiei, cât şi pe cea personală, i-au fost aduse prejudicii de ordin moral, fiindu-i lezată demnitatea, onoarea, viaţa de familie şi imaginea profesională.

Citează un fragment din textele publicate de pârâtă.

Arată că pregătirea sa profesională este atestată de studii, că are calitate de avocat incompatibil, are activitate didactică şi funcţia de consilier juridic la câteva entităţi juridice cu care colaborează, afirmaţiile potrivit cărora nu ar avea studii fiind calomnii.

Citează prevederile art. 26 alin. (1), art. art. 71, art. 73 şi art. 74 din Constituţie, precum şi art. 257 şi art. 1357 C. civ. referitor la răspunderea pentru fapta proprie şi evocă jurisprudenţa CEDO.

Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A., recurentul a arătat că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că planşele foto depuse ca probe nu pot fi considerate probe concludente, întrucât vizează o altă persoană sau nu poate fi stabilită identitatea.

Susţine că articolele din 20 februarie 2021 şi 26 iulie 2020 însoţite de fotografia sa pe care apare inserat cu roşu "plângere penală" şi "G." cuprind injurii şi afirmaţii mincinoase.

Afirmă că instanţa nu s-a aplecat asupra dosarului, deşi avea ca scop aflarea adevărului, că pârâta recunoaşte prin interogatoriul dat în faţa instanţei de fond că a proliferat respectivele injurii şi minciuni legate de viaţa sa.

Mai susţine că, prin postările pârâtei pe ziarul on-line şi distribuit ulterior atât pe paginile de F. ale site-ului publicaţiei, cât şi pe cea personală, i-au fost aduse prejudicii de ordin moral, fiindu-i lezată demnitatea, onoarea, viaţa de familie şi imaginea profesională.

Afirmă că fapta pârâtei este gravă, întrucât vizează dreptul său la viaţă personală, demnitate şi onoare, imagine, viaţa de familie, dreptul la sănătate şi pentru că pârâta s-a folosit de presă în scop intimidant.

Arată că starea sa de sănătate în perioada respectivă a avut de suferit, fiind afectat profesional emoţional şi familial.

În drept, recurenţii şi-au întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu au fost invocate motive de recurs de ordine publică.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 02 iulie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluţia din 07 octombrie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 04 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinările depuse de intimaţii D. şi C., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte relevă că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În situaţia în care nu sunt indicate cazurile de casare incidente, instanţa de recurs are obligaţia de a proceda la încadrarea criticilor recurentului în motivele legale de recurs însă, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanţei de apel şi argumentele legale reţinute de aceasta în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor de drept procedural şi material în cauza dedusă judecăţii.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul recursului este reprezentat de decizia civilă nr. 338 A din 26 martie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 136 din 05.07.2022 pronunţate de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în dosarul nr. x/2021. A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a admis în parte şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B., a fost obligată pârâta C. la plata către reclamantul A. a sumei de 4.000 RON şi către reclamanta B. a sumei de 1.000 RON, reprezentând daune morale, fiind păstrate celelalte dispoziţii ale instanţei.

Prin cererea de recurs formulată de reclamanta B., recurenta a criticat modul de apreciere a planşelor foto, a reclamat că, prin conduita pârâtei, i-au fost produse prejudicii de ordin moral, fiindu-i lezată demnitatea, onoarea, viaţa de familie şi imaginea profesională, a citat un fragment din textele publicate de pârâtă, a susţinut că pregătirea sa profesională este atestată de studii, că are calitate de avocat incompatibil, are activitate didactică şi funcţia de consilier juridic la câteva entităţi juridice cu care colaborează, afirmaţiile potrivit cărora nu ar avea studii fiind calomnii, şi a citat prevederile art. 26 alin. (1) din Constituţie.

Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A., recurentul a criticat modul de apreciere a planşelor foto, a susţinut că articolele din 20 februarie 2021 şi 26 iulie 2020 însoţite de fotografia sa pe care apare inserat cu roşu "plângere penală" şi "G." cuprind injurii şi afirmaţii mincinoase. A mai afirmat că instanţa nu s-a aplecat asupra dosarului, deşi avea ca scop aflarea adevărului, că pârâta recunoaşte adresarea injuriilor şi minciunilor legate de viaţa sa, prin conduita sa fiindu-i produse prejudicii de ordin moral, cu lezarea demnităţii, onoarei, vieţii de familie şi imaginii profesionale. Mai arată că starea sa de sănătate în perioada respectivă a avut de suferit, fiind afectat profesional emoţional şi familial.

În urma verificării cererilor de recurs, se constată că, în cauza pendinte, recurenţii nu au indicat incidenţa niciunui motiv de casare.

Procedând la analizarea susţinerilor formulate prin cererile cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora în motivele de recurs, strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, recurenţii prezintă anumite aspecte legate de modalitatea de interpretare a probelor de către instanţa de apel (planşe foto), critici privitoare la conduita delictuală a pârâtelor, cauzatoare de prejudicii, reluarea unor fragmente din textele publicate de pârâta D., care se susţine că includ injurii şi afirmaţii mincinoase, referiri la conversaţii, aspecte privitoare la pregătirea şi titlurile profesionale ale reclamantei, o critică generală privitoare la necercetarea dosarului, nesocotirea recunoaşterii injuriilor prin interogatoriu, referiri la influenţarea negativă a stării de sănătate a recurenţilor.

Însă aceste critici, care vizează aspecte de netemeinicie, nu pot face obiect al recursului întrucât stabilirea situaţiei de fapt rămâne în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

O eventuală greşeală în stabilirea situaţiei de fapt rezultând din interpretarea probelor administrate în cauză nu poate forma obiect de analiză în faza procesuală a recursului. Astfel, criticile exprimate de recurent fată de hotărârea atacată trebuie să se încadreze în motivele fixate de lege iar instanţa de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficienţă uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reţinute de instanţa de fond ori de instanţa de apel, şi nici nu poate să verifice modalitatea în care instanţa de apel a apreciat probele administrate în cauză.

De asemenea, recurentul A. citează conţinutul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., precizând că acesta nu a fost respectat, întrucât instanţa, în analiza probelor depuse, nu a studiat dosarul. Înalta Curte constată că trimiterea la aceste dispoziţii legale este lipsită de substanţă şi pur formală, în condiţiile în care nemulţumirea recurentului se raportează la modalitatea de interpretare a probelor astfel că respectivele susţineri nu pot fi supuse controlului exclusiv de legalitate pe care îl realizează instanţa de recurs.

În acelaşi cadru este inclusă şi citarea prevederilor art. 26 alin. (1), art. 71, art. 73 din Constituţie şi a art. 257 şi art. 1357 C. civ. de către recurenta B.. Astfel, se invocă nerespectarea acestor prevederi legale însă dezvoltarea motivelor de recurs vizează aspecte de fapt, recurenta făcând referiri la postările pe site-uri de socializare, care i-au afectat dreptul la demnitate şi onoare, la imagine, la viaţa de familie şi dreptul la sănătate al acesteia.

Printr-o ultimă critică, recurenta B. a expus argumente privitoare la exercitarea libertăţii de exprimare de către presă prin prisma jurisprudenţei instanţei de contencios european, însă aceasta nu se raportează în niciun fel la considerentele deciziei de apel.

Or, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Din analiza motivelor de recurs rezultă că nu există nicio critică vizând modalitatea de aplicare a normelor juridice de drept procedural sau material de către Curtea de Apel Bucureşti, a cărei hotărâre este recurată.

În concret, recurenta nu a criticat ignorarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material care instituie condiţiile legale ale atragerii răspunderii sale, ci a adus în discuţie modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate, precum şi aspecte subsumate situaţiei de fapt, care însă nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite de lege pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Astfel, este necesar ca recurentul să demonstreze modul în care instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi să arate care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport de circumstanţele cauzei şi să explice, totodată, modul în care, în aprecierea sa, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii.

Cum în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc astfel de critici, Înalta Curte constată că nu poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., situaţie care atrage nulitatea recursului.

Se mai observă că recurentul reclamant A. a formulat critici referitoare la faptul că prima instanţă a reţinut că "nici în ceea ce priveşte site-ul D. nu este îndeplinită această condiţie, întrucât acest site reprezintă doar mijlocul prin care pârâta C. a făcut publice textele la care s-a făcut referire în cele ce preced, şi nu poate fi apreciat ca fiind autorul propriu zis al postărilor." Soluţia primei instanţe de respingere a cererii îndreptate împotriva pârâtului D. nu a fost însă criticată în apelul reclamanţilor, aspectele expuse în motivele de apel nefiind circumscrise argumentelor menţionate în această privinţă de prima instanţă. Conform art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Astfel, recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare, şi care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul cât şi recursul sunt exercitate de aceeaşi parte iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel. Aceasta este una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa investită cu calea extraordinară de atac.

În concluzie, întrucât judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate, invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în apel, nefiind permisă, iar în speţă critica invocată în cadrul acestui motiv de recurs nu a fost supusă dezbaterii şi unei dezlegări proprii a instanţei de apel, ea nu poate fi examinată în calea de atac extraordinară a recursului.

În consecinţă, reţinând că recurenţii nu au prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să anuleze recursurile, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi de B. împotriva deciziei nr. 338 A din 26 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. şi C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2025.