Revision inadmissible: Cassation decision not evoking merits and document not meeting Article 509 C. proc. civ. requirements

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Decizia pronunţată de instanţa de recurs:

Prin decizia nr. 1605 din 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost constatat nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei nr. 1131 A din 19 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva aceleiaşi decizii.

2. Cererea de revizuire:

Împotriva deciziei civile nr. 1605 din 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii au formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererilor de revizuire, formulate prin intermediul a două memorii distincte, indentice însă în conţinut, revizuenţii au solicitat anularea hotărârilor pronunţate în apel şi recurs, motivat de faptul că la data pronunţării acestora intimatul-rcclamant A. nu mai avea capacitate de folosinţă, fiind decedat la 01.05.2023, conform înscrisului emis şi înregistrat la Direcţia Generală Tehnologia Informaţiei din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate cu nr. DGTI 1691/25.06.2024 şi la Direcţia Generală Juridic şi contencios administrativ din cadrul Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu nr. DGJCA 5057/25.06.2024, înscris care atestă o situaţie de fapt existentă anterior pronunţării deciziilor civile atacate, şi constatarea faptului că hotărârile atacate sunt lipsite de efecte juridice, nefiind susceptibile de a fi puse în executare, având în vedere faptul că potrivit art. 435 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.

În susţinerea admisibilităţii cererii de revizuire, întemeiate, în drept, pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., revizuenţii au făcut trimitere la decizia civilă nr. 248/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă prin care s-a statuat că hotărârea instanţei, precum şi toate actele de procedură săvârşite ulterior decesului pârţii şi în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută. Aceasta deoarece capacitatea procesuală este o condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune, deci o condiţie extrinsecă actului de procedură, astfel încât lipsa capacităţii procesuale de folosinţă atrage nulitatea actului de procedură, nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări.

În continuare, revizuenţii au arătat că deciziile civile atacate sunt nelegale, fiind lovite de nulitate având în vedere că au fost pronunţate în contradictoriu cu partea reclamantă care era decedată anterior datei pronunţării ambelor hotărâri atacate, fără a fi introduşi în cauză moştenitorii acesteia.

Prin urmare, au învederat că de la 01 mai 2023, reclamantul A. a fost lipsit de capacitate de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

Urmare a demersurilor efectuate de către Direcţia Generală Juridic şi contencios administrativ din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin adresa nr. x/25.06.2024, Direcţia Generală Tehnologia Informaţiei a precizat faptul că reclamantul A. figurează în sistemul informatic al asigurărilor sociale de sănătate ca persoană decedată din data de 01.05.2023, raportată de Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor.

În continuare, au mai arătat că cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, de vreme a intervenit un înscris nou, reprezentat de adresa nr. x nr. 1691 din 25 iunie 2024 care nu a fost folosit în procesele în care s-au pronunţat hotărârile atacate, înscris care atestă intervenirea decesului reclamantului la 01.05.2023, acesta având forţa probantă cerută de lege, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, nu a fost cunoscut de către revizuenţi în timpul judecăţii, a fost emis după pronunţarea deciziilor civile a cărei revizuire se solicită şi constată o situaţie fundamental diferită de cea reţinută de instanţă, situaţie anterioară pronunţării hotărârilor atacate, decesul părţii reclamante fiind înregistrat în SIUI la 01.05.2023.

În privinţa caracterului determinant al înscrisului, revizuenţii au susţinut că în ipoteza în care instanţa de judecată ar fi avut cunoştinţă de existenţa acestuia, ar fi pronunţat o soluţie de suspendare a pricinii, până la introducerea în cauză a moştenitorilor reclamantului.

De asemenea, revizuenţii au mai susţinut că deciziile pronunţate în apel şi în recurs sunt susceptibile de revizuire, având în vedere că prin acestea a fost evocat fondul pricinii deduse judecăţii, dat fiind caracterul devolutiv al căii de atac a apelului care implică cercetarea pe fond, iar prin decizia pronunţată în recurs, instanţa a păstrat soluţia pronunţată în apel.

II. Soluţia cu privire la cererile de revizuire:

Examinând cererile de revizuire deduse judecăţii, sub aspectul admisibilităţii sale, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, cererile de revizuire formulate de revizuenţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce dispun că revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire. Astfel cum dispune acest text legal, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, iar condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Verificând motivul de revizuire invocat (art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.) în raport cu hotărârea atacată - decizia civilă nr. 1605 din 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, întrucât, potrivit textului legal anterior redat, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, putând face obiect al revizuirii hotărârile pronunţate în primă instanţă, în apel sau chiar şi în recurs, în fond după casare, în ipoteza în care este evocat fondul.

Se constată, aşadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca această instanţă să fi evocat fondul, cu excepţia cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive pronunţate în recurs, cum este cea de faţă, pentru motivul de revizuire înscris la pct. 5 al art. 509 C. proc. civ., o primă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situaţie ce nu se regăseşte în prezenta speţă.

Astfel, în ceea ce priveşte "evocarea fondului" de către instanţa de recurs, s-a apreciat constant, în doctrină şi în jurisprudenţă, că aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenţei dispoziţiilor legale la o stare de fapt reţinută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Atunci când în discuţie este hotărârea instanţei de recurs, condiţia evocării fondului presupune fie o statuare în drept diferită de cea dată în cauză prin hotărârile instanţelor de fond, fie-atunci când prin excepţie legea o permite-stabilirea altei situaţii de fapt decât cea reţinută în etapele procesuale anterioare (cu referire la conţinutul art. 497 C. proc. civ. interpretat prin Decizia nr. 79/2022 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de fapt), în ambele situaţii urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Hotărârea instanţei de recurs care evocă fondul este acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond asupra raporturilor juridice litigioase pe care o fac instanţele de control judiciar, atunci când statuează în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o primele instanţe, atunci când, în urma casării cu reţinere, reapreciază probele deja administrate de instanţele inferioare şi reţin o altă situaţie de fapt, pe baza căreia pronunţă o soluţie diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

Nu se înscrie în aceste ipoteze şi nu constituie o hotărâre asupra fondului sau care evocă fondul decizia instanţei de recurs prin care se respinge recursul ca nefondat întrucât atunci când pronunţă o atare soluţie, instanţa de judecată nu evocă fondul, ci se rezumă la analiza motivelor de casare care, prin ipoteză, reclamă aspecte de încălcare a legii, recursul fiind o cale extraordinară de atac ce urmăreşte remedierea erorilor de drept săvârşite de instanţele de fond.

Pot fi, aşadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanţa de recurs admite recursul, casează hotărârea cu reţinere şi evocă fondul. O instanţă de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât cea pronunţată de instanţele inferioare.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1605 din 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, a fost constatat nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei nr. 1131 A din 19 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva aceleiaşi decizii.

Aşadar, deşi hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre dată în recurs, aceasta nu este o hotărâre care evocă fondul, întrucât instanţa supremă nu a stabilit o altă stare juridică decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, nu a aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite şi nici nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, ci a confirmat interpretarea şi aplicarea legii dată de instanţa de apel raportului juridic litigios. Prin urmare, ipoteza reglementată de textul de lege anterior amintit nu este respectată sub acest aspect, decizia atacată neîntrunind condiţia legală generală de admisibilitate în raport cu care să poată fi supusă revizuirii, întrucât, deşi este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul.

Prin urmare, cum instanţa de recurs nu a evocat fondul cauzei, ci a procedat la validarea soluţiei pronunţată în apel, apreciind, contrar susţinerilor recurenţilor, că în cauză instanţele de fond au făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material referitoare la condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale, decizia civilă nr. 605 din 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023 nu este susceptibilă de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) cpt. 5 din C. proc. civ.

Sub un alt aspect, în verificarea aceloraşi cerinţe de admisibilitate, dar cu referire la motivul de revizuire invocat în cauză, respectiv pct. 5 al art. 509 C. proc. civ., se reţine că textul legal se referă la ipoteza în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluţia dată şi care nu au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor. Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire.

Exigenţele art. 509 pct. 5 C. proc. civ. permit reluarea unei judecăţi finalizate doar în măsura în care înscrisul este unul nou şi nu a fost înfăţişat în faţa instanţei, partea aflându-se într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forţei majore, în a releva împrejurările consemnate de înscris, cu caracter determinant în adoptarea soluţiei.

Or, sub acest aspect, cu privire la înscrisul de care revizuenţii înţeleg să se folosească în susţinerea cazului de revizuire invocat, respectiv înscrisului emis şi înregistrat la Direcţia Generală Tehnologia Informaţiei din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate cu nr. DGTI 1691/25.06.2024 şi la Direcţia Generală Juridic şi contencios administrativ din cadrul Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu nr. DGJCA 5057/25.06.2024, chiar din cuprinsul acestuia rezultă că a fost emis de către revizuent Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, aşa cum însăşi afirmă. Din această perspectivă, nu este întrunită condiţia ca înscrisul nou exhibat să fie reţinut de partea potrivnică, revizuenţii nedovedind imposibilitatea obiectivă de a-l procura la momentul pronunţării deciziei.

De altfel, în conţinutul cererii de revizuire, revizuenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate însăşi a precizat, în mod explicit, că înscrisul a fost obţinut ca urmare a propriilor demersuri pe care le-a efectuat prin Direcţia Generală Juridic şi contencios administrativ.

Aşadar, în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că ar fi existat o împrejurare mai presus de voinţa revizuentelor care le-ar fi împiedicat să prezinte înscrisul instanţei la momentul pronunţării soluţiei, nefiind aşadar îndeplinită condiţia impusă de art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte caracterul determinant al înscrisului nou exhibat, în sensul în care cunoaşterea de către instanţa de judecată a conţinutului acestuia ar fi avut drept consecinţă o soluţie contrară celei deja pronunţate, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecăţii ca urmare a intervenirii decesului reclamantului în cursul judecăţii, nu oferă o dezlegare fondului pricinii într-un sens contrar celui deja pronunţat, ci doar are efectul unei temporizări a judecăţii, până la introducerea în cauză a moştenitorilor. Prin urmare, susţinerile revizuenţilor în sensul în care înscrisul nou prezintă caracter determinant în soluţionarea pricinii nu poate fi reţinut.

Se impune a fi menţionat faptul că, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea poate fi exercitată doar pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, urmărindu-se îndreptarea unor erori de fapt. Nu pot fi puse în discuţie pe această cale pretinse erori de drept săvârşite de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi nu pot fi supuse analizei instanţei de revizuire critici ce privesc considerentele avute în vedere de instanţa de recurs în pronunţarea soluţiei.

Susţinerile revizuenţilor privesc, de fapt, nemulţumiri de fond asupra soluţiei instanţei de recurs. Or, soluţia pronunţată în recurs, din perspectiva rezolvării date criticilor de nelegalitate, nu mai poate fi antamată în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăţi. Legiuitorul, prin limitarea câmpului de aplicare a dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ. la cazurile expres prevăzute, a avut în vedere ca revizuirea să nu se transforme într-o veritabilă cale de atac de reformare.

În final, trebuie reamintit că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive şi obligatorii în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuentele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei civile nr. 1605 din 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuentele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei civile nr. 1605 din 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.