Stamp duty objection via extraordinary appeal: exclusive re-examination procedure bars cassation review of tax establishment

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, la 04 august 2020, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Braloştiţa, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., prin care a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 201.734,96 RON (195.216,83 RON - reprezentând penalităţi de întârziere şi 6.518,13 RON - reprezentând cheltuieli de judecată).

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2021, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Dolj care, prin sentinţa nr. 357 din 04 mai 2023, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de interes, inadmisibilităţii şi prescripţiei extinctive, invocate de pârâta B., ca neîntemeiate şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 400/2023 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 357 de la 04 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă şi a dispus obligarea acesteia la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5140 RON, aferentă judecăţii în primă instanţă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 400/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta U.A.T. Braloştiţa.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

În susţinerea căii de atac, circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că prin decizia atacată a fost anulat, ca netimbrat, apelul şi a fost dispusă obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5140 RON, aferentă judecăţii în primă instanţă, curtea de apel aplicând, din această perspectivă, în mod greşit, dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul în care, în cauză, în opinia sa, sunt incidente prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 care prevăd scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acţiunilor promovate de instituţiile publice, având ca obiect venituri publice, cum este situaţia în speţă.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti, 04 august 2020, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 4711alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 29 octombrie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a şi rămas în pronunţare pe fondul recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport cu actele şi lucrările dosarului, criticile şi apărările formulate şi de prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Pentru examinarea motivelor de casare pe care recurenta s-a întemeiat, Înalta Curte apreciază că este necesară redarea circumstanţelor esenţiale ale cauzei reţinute de instanţele de fond.

Astfel, se reţine că, prin demersul judiciar, reclamanta a solicitat să fie obligaţi pârâţii A. şi B. să achite suma de 201.734,96 RON (195.216,83 RON - reprezentând penalităţi de întârziere şi 6.518,13 RON - reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără a stabili în sarcina reclamantei vreo obligaţie de plată a vreunei taxe judiciare de timbru, prima instanţă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de interes, inadmisibilităţii şi prescripţiei extinctive, invocate de pârâta B., ca neîntemeiate şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 357 de la 04 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă şi a dispus obligarea acesteia la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5140 RON, aferentă judecăţii în primă instanţă.

Prin memoriul de recurs, recurenta a criticat soluţia instanţei de apel de anulare a apelului, pentru netimbrare, şi de obligarea a sa la plata taxei judiciare de timbru aferente primei etape procesuale derulate în faţa tribunalului, imputând instanţei, în esenţă, stabilirea unei taxe judiciare de timbru, cu neluarea în seamă a calităţii acesteia de instituţie publică dar şi de obiectul pricinii care vizează venituri publice, care atrag incidenţa art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul.

Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că, prin decizia atacată, curtea de apel a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 357 de la 04 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, constatând că aceasta nu a complinit obligaţia legală ce-i revenea, de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.

Astfel, la termenul de judecată din 09 noiembrie 2023, curtea de apel a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării căii de atac, întrucât apelanta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat.

Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie să fie ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., cerinţa de la alin. (2) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

De asemenea, dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Din conţinutul dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanţă partea nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, cererea părţii se anulează ca netimbrată.

Înalta Curte reţine că la 20 iulie 2023 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a I civilă apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 357 de la 04 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă.

Prin adresa emisă la 21 iulie 2023, reclamantei i s-a comunicat că îi revine sarcina de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel, în cuantum de 2570 RON, precum şi obligaţia de achitare a unei taxe judiciare de timbru de 5140 RON pentru soluţionarea pricinii în primă instanţă, şi de a depune dovezile acestora la dosarul cauzei, în termen de 5 zile de la primirea adresei, precum şi sancţiunea ce intervine în caz de neplată.

Primind înştiinţarea instanţei la 26 iulie 2023, reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, deşi această posibilitate îi este recunoscută de dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Cum principiul "nemo censetur ignorare legem" afirmă că nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii sau că ignorarea legii nu scuză fapta, nu se poate afirma că necomunicarea de către instanţă reclamantei a dreptului acesteia de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, justifică atitudinea procesuală a acesteia.

În aceste condiţii, obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a rămas definitiv stabilită în sarcina apelantei-reclamante, care avea obligaţia de a o achita cel târziu până la primul termen de judecată stabilit în faza procesuală a apelului.

La şedinţa de judecată din 09 noiembrie 2023, în examinarea legalei învestiri a instanţei de apel, Curtea de Apel Craiova a verificat, cu prioritate, respectarea dispoziţiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepţia de netimbrare a apelului, având în vedere că apelanta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, aceea de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Într-o atare situaţie, în mod legal, a apreciat instanţa de apel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, raportat la art. 197 C. proc. civ. şi a procedat la anularea apelului, ca netimbrat.

Apărarea recurentei în sensul că acesta se află într-o situaţie derogatorie de la dreptul comun care stabilea scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul prevederilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, nu poate fi reţinută în cauză. Aceasta întrucât această situaţie de fapt nu poate fi valorificată în calea de atac a recursului, legiuitorul prevăzând, prin O.U.G. nr. 80/2013, o cale specifică în care aceste chestiuni pot fi analizate, de care recurenta din prezenta cauză nu a uzat. Faptul că nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modalităţii de stabilire a taxei judiciare de timbru, nu îndreptăţeşte partea să formuleze apărări în sensul arătat într-o cale extraordinară de atac cum este recursul, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru fiind recunoscută doar posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare, cerere pe care reclamanta a ales să nu o formuleze.

În realitate, prin acest motiv de recurs se tinde să se repună în discuţie elemente ale cauzei care ţin de modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru, care nu pot fi înscrise în niciul din motivele de casare, fiind excluse de la controlul judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Prin exercitarea căii extraordinare a recursului, recurenta urmăreşte reexaminarea obligaţiei impuse de a achita taxa judiciară de timbru pentru apel, precum şi taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, cu eludarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 priind taxele judiciare de timbru.

Conform acestui articol, modul de stabilire a taxei poate fi contestat prin cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data stabilirii taxei sau a comunicării sumei datorate; această cerere se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

Cu privire la posibilitatea părţilor de a supune cenzurii, în căile de atac în reformare, critici care să vizeze existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia în recurs în interesul legii nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 137 din 24 februarie 2015. Prin soluţia de unificare, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, s-a statuat că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Acesta este o chestiune de principiu valabilă şi în contextul legislativ dat de O.U.G. nr. 80/2013, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 518 C. proc. civ. privind încetarea efectelor deciziei, câtă vreme problema de drept care a fost avută în vedere de această decizie se regăseşte şi în configuraţia juridică actuală în materia taxelor judiciare de timbru.

Astfel, ambele texte de lege, Legea nr. 146/1997 şi O.U.G. nr. 80/2013, prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa judiciară de timbru sau de la data comunicării sumei datorate, această cerere de reexaminare urmând să se soluţioneze în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege, respectiv de un complet din cadrul aceleiaşi instanţe, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

Drept urmare, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea are la dispoziţie, în mod exclusiv, calea de atac specială prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Instanţa supremă a apreciat că limitarea posibilităţii părţii în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina căreia s-a impus obligaţia de timbrare să supună contestaţia unei instanţe imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie.

În cazul concret dedus judecăţii, recurentei i s-a comunicat obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel, stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, aşa cum s-a reţinut anterior.

Împotriva acestei măsuri dispuse de către instanţă, recurenta nu a formulat cerere de reexaminare, astfel, se reţine că problema caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată, referitoare la calitatea sa de instituţie publică şi la obiectul pricinii deduse judecăţii, puteau fi opuse doar în cererea de reexaminare formulată în condiţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Ca atare, dispoziţia instanţei cu privire la obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a intrat în puterea lucrului judecat, împrejurare faţă de care aceasta nu mai poate forma obiectul examenului de legalitate în calea extraordinară de atac a recursului, aceasta întrucât, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna să se încalce dispoziţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce este inadmisibil.

Înalta Curte reţine că legiuitorul, în reglementarea mijloacelor procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, a prevăzut că exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit naturii şi scopului lor şi într-o anumită ordine.

O astfel de interpretare nu este de natură să nesocotească principiul constituţional al legalităţii căilor de atac, ci dimpotrivă, dă expresie acestui principiu, valorificând intenţia clară a legiuitorului de a reglementa o procedură rapidă şi eficientă de soluţionare a incidentelor privind modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru, prealabil soluţionării fondului litigiului.

Drept urmare, cum obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată reclamantei iar aceasta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, în mod corect curtea de apel a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de reclamantă.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile din recurs, neputând fi decelată vreo încălcare a dispoziţiilor legale de către instanţa de apel, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Braloştiţa, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 400/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.