Revocation of donation for ingratitude: factual assessment of provoked violence excludes cassation review under Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Primul ciclu procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov - completul specializat în cauze cu minori şi familie la data de 25.10.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- revocarea parţială a donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori şi C., în calitate de donatar, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul construcţie (casă) şi teren situat în mun. Săcele, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x Săcele (provenită din conversia de pe hârtie a CF x, la A1), teren de 1.174 mp (suprafaţa CF de 1.173, 6 mp) - nr. top. x (curţi construcţii de 313, 20 mp) şi nr. top. x, grădină de 861 mp (suprafaţă cf x, 40 mp) şi la A 1.1 nr. cad. x, construcţie din cărămidă P+M;

- revocarea parţială a donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori şi C., în calitate de donatar, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul apartamentul situat în mun. Braşov, Aleea x, jud. Braşov, înscris în CF Braşov (CF vechi x), la A1, nr. top. x- compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, 2 debarale, degajament, vestibul şi balcon şi cota de 1,2% din părţile comune care includ şi terenul înscris în CF nr. x Braşov;

- revocarea parţială a donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/22.08.2017 de către SNP "D. şi E.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori şi C., în calitate de donatar, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul garaj situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, pe terenul concesionat, proprietatea Statului Român (conform celor de sub C1), înscris în CF nr. x Braşov (CF vechi x), la A1, nr. cad. x, nr. top. x - teren intravilan de 20 mp (suprafaţa din CF hârtie de 19, 50 mp) şi la A1.1 nr. cadastral x, nr. top. x- garaj;

- sistarea stării de devălmăşie asupra imobilelor mai sus identificate dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta B., ca urmare a lichidării parţiale a comunităţii legale de bunuri şi stabilirea stării de proprietate comună pe cote-părţi egale de 1/2 în favoarea reclamantului A. şi a pârâtei B.;

- rectificarea cărţilor funciare în sensul radierii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 a pârâtului C. din imobilele descrise la petitele 1,2 şi 3 şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în cotă de 1/2;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 17 ianuarie 2018, reclamantul a formulat o cerere de modificare a acţiunii civile prin care a solicitat:

- revocarea donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori, şi C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul construcţie (casă) şi teren situat în mun. Săcele, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x Săcele (provenită din conversia de pe hârtie a CF x, la A1), teren de 1.174 mp (suprafaţa cf de 1.173, 6 mp) - nr. top. x (curţi construcţii de 313, 20 mp) şi nr. top. x, grădină de 861 mp (suprafaţă cf x, 40 mp) şi la A 1.1 nr. cad. x, construcţie din cărămidă P+M;

- revocarea donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori şi C., în calitate de donatar, având ca obiect apartamentul situat în mun. Braşov, Aleea x, jud. Braşov, înscris în CF Braşov (CF vechi x), la A1, nr. top. x-compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, 2 debarale, degajament, vestibul şi balcon şi cota de 1,2% din părţile comune care includ şi terenul înscris în CF nr. x Braşov;

- revocarea donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/22.08.2017 de către SNP "D. şi E.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori şi C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul garaj situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, pe terenul concesionat, proprietatea Statului Român (conform celor de sub C1), înscris în CF nr. x Braşov (CF vechi x), la A1, nr. cad. x, nr. top. x - teren intravilan de 20 mp (suprafaţa din CF hârtie de 19, 50 mp) şi la A1.1 nr. cadastral x, nr. top. x- garaj;

- rectificarea cărţilor funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. cu privire la imobilele descrise la petitele 1, 2 şi 3 şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în devălmăşie cu pârâta B.;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 3 septembrie 2018, faţă de cele dispuse de instanţa de judecată prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2018, reclamantul a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat:

- revocarea donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori şi C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul construcţie (casă) şi teren situat în mun. Săcele, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x Săcele (provenită din conversia de pe hârtie a CF x, la A1), teren de 1.174 mp (suprafaţa cf de 1.173, 6 mp) - nr. top. x (curţi construcţii de 313, 20 mp) şi nr. top. x, grădină de 861 mp (suprafaţă cf x, 40 mp) şi la A 1.1, nr. top. x, construcţie din cărămidă P+M;

- revocarea donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/24.09.2010 de către BNP "D.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori şi C., în calitate de donatar, având ca obiect apartamentul situat în mun. Braşov, Aleea x, jud. Braşov, înscris în CF Braşov (CF vechi x), la A1, nr. top. x- compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, 2 debarale, degajament, vestibul şi balcon şi cota de 1,2% din părţile comune care includ şi terenul înscris în CF nr. x Braşov;

- revocarea donaţiei intervenite prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/22.08.2017 de către SNP "D. şi E.", încheiat între A. şi soţia B., în calitate de donatori şi C., în calitate de donatar, având ca obiect imobilul garaj situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, pe terenul concesionat, proprietatea Statului Român (conform celor de sub C1), înscris în CF nr. x Braşov (CF vechi x), la A1, nr. cad. x, nr. top. x - teren intravilan de 20 mp (suprafaţa din CF hârtie de 19, 50 mp) şi la A1.1 nr. cadastral x, nr. top. x - garaj;

- rectificarea cărţilor funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. asupra imobilelor descrise la petitele 1, 2 şi 3 şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în devălmăşie cu pârâta B.;

- partajarea bunurilor comune, respectiv imobilele descrise mai sus dobândite în timpul căsătoriei împreună cu pârâta B., desfăcute prin divorţ, în regimul comunităţii legale de bunuri, cu consecinţa stabilirii unei cote-părţi egale de 1/2 în favoarea reclamantului şi a pârâtei B. asupra acestora, atribuirea imobilului situat în Săcele, str. x, jud. Braşov în proprietatea exclusivă a reclamantului, atribuirea în proprietatea exclusivă pârâtei a apartamentului situat în mun. Braşov, Aleea x, jud. Braşov şi a garajului situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, cu obligarea reclamantului la plata unei sulte pârâtei B. în valoare de 108.656 RON;

- înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate în favoarea reclamantului asupra imobilului situat în Săcele, str. x, jud. Braşov, cu înscrierea unei ipoteci legale pentru contravaloarea sultei şi în favoarea pârâtei B. asupra apartamentului situat în mun. Braşov, Aleea x, jud. Braşov şi a garajului situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, cu titlu de partaj.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 11474/07.12.2018 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. x/2017, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Braşov invocată de pârâţi şi, pe cale de consecinţă, s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 90/S/29.03.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.

Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, prin sentinţa civilă nr. 97/S/24 mai 2019 pronunţată în dosarul civil nr. x/2017, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov. S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 49/Fcc/30 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul civil nr. x/2019, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 167/S/30.10.2020 pronunţată în dosarul civil nr. x/2017 al Tribunalului Braşov, secţia I civilă s-a respins acţiunea civilă formulată, modificată şi completată prin cereri adiţionale de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca neîntemeiată.

S-a luat act că pârâţii îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea sa în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată în apel.

Prin decizia nr. 456Ap din 22 aprilie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de către apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 167/30.10.2020 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o.

Împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, reclamantul A. a declarat recurs, criticând soluţia pentru nelegalitate.

4. Decizia pronunţată în recurs.

Prin decizia nr. 2152 din 08 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a casat decizia şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

Al doilea ciclu procesual

5. Decizia pronunţată în apel, în rejudecare.

Prin decizia nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de către apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 167/S/30.10.2020 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o.

6. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, cu reţinerea cauzei pentru o nouă judecată sau trimiterea cauzei pentru o nouă judecată în apel, la o altă curte de apel.

Prin motivul de casare circumscris art. 488 pct. 5 C. proc. civ., solicită să se aibă în vedere că instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea pe probe care nu au fost administrate cu respectarea principiilor procesului civil şi ale normelor imperative care se referă la acestea.

Astfel, instanţa de apel a fost investită exclusiv cu cererea de apel formulată de reclamant, pârâţii nedezvoltând apărări în apel.

Afirmă că în rejudecarea apelului nu au fost administrate probe noi, conform art. 479 alin. (2) C. proc. civ.. Instanţa de apel a formulat doar o adresă la parchet pentru a verifica stadiul dosarului penal la care s-a răspuns că plângerea reclamantului nu a fost soluţionată de 4 ani.

Mai arată că pârâţii nu au formulat întâmpinare la fondul cauzei, fiind decăzuţi din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii de ordine privată, conform art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, instanţa de apel în rejudecare a abordat o motivare păstrând soluţia pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte starea de fapt, făcând referire la existenţa unor probe care însă nu au fost propuse şi încuviinţate de prima instanţă, cu respectarea prevederilor legale şi în lipsa unor probe noi în apel.

La soluţionarea cauzei în rejudecare, instanţa de apel a încălcat principiul nemijlocirii procesului civil.

Or, în speţă, cu toate că pârâţii au fost decăzuţi din dreptul de a propune probe la judecata în primă instanţă, iar aceştia nu au propus probe în apel, instanţa de apel a pronunţat decizia recurată şi a avut în vedere probe care nu au fost legal administrate.

În rejudecarea apelului, s-a dispus efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, care a comunicat că plângerea formulată de reclamant împotriva soluţiei de clasare pentru fapta din 12.09.2017 nu a fost soluţionată.

Cu toate acestea, instanţa de apel a motivat în sensul că şi-a format convingerea pe baza actelor de urmărire penală, făcând referire şi la declaraţii date în etapa urmăririi penale, or acestea nu pot constitui probe în procesul civil, nefiind administrate nemijlocit de către instanţa de judecată.

Mai susţine că instanţa de apel a ignorat probe administrate în faţa primei instanţe, cum ar fi răspunsurile la interogatorii date de pârâţi şi nota de şedinţă depusă de aceştia la dosar, motivând că acestea nu sunt convingătoare.

Opinează că probele legal administrate în cauză sunt reprezentate exclusiv de înscrisurile depuse la dosar de reclamant şi încuviinţate de prima instanţă în probaţiune, interogatoriul pârâţilor încuviinţat de prima instanţă, proba cu expertiza evaluatorie efectuată în cauză şi nota de şedinţă depusă la dosar de pârâţi pentru termenul din 25.05.2018 la judecata în primă instanţă, ce poate fi calificată o mărturisire extrajudiciară, conform art. 350 C. proc. civ.

Arată că, prin pronunţarea unei hotărâri pe baza unor probe nelegal administrate i s-a produs o vătămare şi, fiind în prezenţa sancţiunii decăderii pârâţilor din dreptul de a propune probe, care conduce la nulitatea actelor de procedură ulterioare, aceasta se prezumă.

În acest caz, actul de procedură îl constituie chiar decizia recurată, iar potrivit art. 405 C. proc. civ., nulitatea acesteia poate fi cerută prin căile de atac prevăzute de lege, respectiv recursul întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Prin motivul de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine că instanţa de apel a reţinut că reclamantul, în calitate de donator, a fost lovit de pârâtul C., în calitate de donatar, la data de 12 septembrie 2017 şi a necesitat îngrijiri medicale de 7-8 zile, reţinând aspecte pe care le-a încadrat într-o aşa-zisă provocare exercitată de reclamant faţă de pârâtul C..

Arată că fapta de lovire comisă de donatarul C. constituie delict şi faptă penală, din perspectiva fostului C. civ. şi este incriminată ca infracţiune (art. 193 alin. (2) C. pen.), reprezentând o faptă penală şi din perspectiva noului C. civ.

Consideră că instanţa de apel, în rejudecare, a realizat o aplicare greşită a prevederilor art. 831 alin. (1) pct. 2 C. civ. de la 1864, respectiv art. 1023 alin. (1) lit. b) C. civ., atunci când nu a aplicat sancţiunea revocării celor trei contracte de donaţie, în speţă fiind îndeplinite toate cerinţele pentru aplicarea acesteia.

Or, cu toate că donatorul a fost lovit de pârâtul-donatar, iar instanţa de apel a constatat această stare de fapt, aceasta nu a aplicat sancţiunea revocării donaţiilor, prezentând argumente pe care şi-a fundamentat soluţia contrară neprevăzută de lege. Din această perspectivă, consideră că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele juridice de drept material referitoare la revocarea donaţiei pentru ingratitudine.

Eşafodajul plângerilor penale formulate de membrii familiei Mititelu şi soluţiile date de organele de urmărire penala date asupra acestora nu au valoare juridică asupra contractelor de donaţie. Acestea conduc la o vinovăţie/nevinovăţie penală, din perspectiva răspunderii penale.

Or, în speţă, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe conţinutul unor declaraţii date în fata organelor de poliţie, în cursul unui dosar penal şi dincolo de faptul că acestea nu constituie probe în procesul civil, nu sunt de natură a conduce la dezlegarea obiectului acestui proces.

Consideră că ingratitudinea faţă de donator s-a realizat prin lovire de către donatar, aceasta constituie delict/faptă penală, iar argumentele instanţei de apel sunt contrare prevederilor legale de drept material aplicabile.

În opinia reclamantului, loviturile donatarului nu pot fi scuzate, în sensul înlăturării obligatiei acestuia de gratitudine faţă de donator, prin simplul fapt al unor certuri familiale.

Consideră că soluţia dată asupra plângerilor penale nu prezintă relevanţă asupra obiectului principal al acestui proces.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

7. Apărările formulate în recurs.

Recursul a fost comunicat intimaţilor B. şi C. la data de 25 martie 2024, conform dovezilor de la dosar recurs. Intimaţii nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

8. Procedura în filtru.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 februarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, fiind întocmit raportul de admisibilitate faţă de data iniţială a dosarului, 25 octombrie 2017.

Prin încheierea din 14 mai 2024 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul A., fiind dispusă reducerea taxei judiciare de timbru la suma de 2.903,79 RON precum şi eşalonarea acesteia în 10 tranşe lunare egale, plătibile până în data de 25 a fiecărei luni, începând cu 25 mai 2024.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac, este depus în termen, recurentul-reclamant a achitat o parte din taxa judiciară de timbru, respectiv 100 RON, iar prin încheierea de şedinţă din 14 mai 2024, diferenţa de 5807,59 RON a fost redusă la suma de 2.903,79 RON şi eşalonată în 10 tranşe lunare egale, plătibile până la data de 25 a fiecărei luni, începând cu 25 mai 2024. S-a reţinut că motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la datele de 23 şi 24 iulie 2024, conform dovezilor de la dosar recurs, care nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din data de 15 octombrie 2024, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă. A fost fixat termen de judecată la data de 04 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 09 ianuarie 2025, recurentul reclamant A. a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsa părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. are caracter nefondat, pentru argumentele ce succed.

Printr-un prim motiv de recurs, recurentul a susţinut că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea pe probe administrate nelegal.

Luând în analiză motivul de recurs astfel expus, se reţine caracterul nefondat al acestuia.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar recurentul reclamant a invocat încălcarea dispoziţiilor imperative de procedură care reglementează încuviiţarea şi administrarea probelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) C. proc. civ., părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.

Dispoziţiile alin. (6) ale aceluiaşi articol statuează că instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Această regulă de drept fundamentală trebuie respectată în toate etapele judecăţii, constituind o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor cerute procedurii de judecată de către art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Art. 13 C. proc. civ. reglementează dreptul fundamental la apărare în procesul civil:

"(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. (3) Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. (4) Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate".

Aplicând aceste considerente teoretice în cauză, se constată că, prin decizia nr. 2152 din 08 noiembrie 2022 pronunţată în primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 456Ap din 22 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel, reţinând că "se constată că ansamblul textelor procesuale sus-menţionate au fost nesocotite de instanţa de apel, întrucât aceasta s-a folosit de proba cu înscrisuri neîncuviinţate în faza de apel, nepuse în discuţia contradictorie a părţilor, fără respectarea dreptului la apărare al apelantului reclamant A., după ce, în prealabil, în şedinţă publică, la termenul de judecată din data de 25.03.2021, luase act de faptul că părţile nu au solicitat administrarea de probe noi în apel.

Aceasta în condiţiile în care în apel s-au depus acte dintr-un dosar penal, ordonanţa de clasare din 26 mai 2020 şi referatul cu propunere de clasare din 06 noiembrie 2019, emis de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov, la filele x şi următoarele din dosarul de apel. Deşi grefierul a menţionat că s-a depus la dosar un înscris, instanţa de apel nu s-a pronunţat pe aceste probe, nu le-a încuviinţat, însă prin decizia recurată, le-a dezbătut şi şi-a întemeiat soluţia inclusiv pe acestea: «De altfel, prin ordonanţa de clasare din data de 26.05.2020 şi prin referatul cu propunerea de clasare din data de 6.11.2019, organele de poliţie au reţinut că a existat o cauză justificativă a violenţelor săvârşite de intimatul pârât C. împotriva tatălui său» (pagina 7 a deciziei recurate).

[...] În rejudecare, instanţa de apel va pune în discuţia contradictorie a părţilor probele depuse la data de 25 martie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ. şi cu respectarea dreptului la apărare, conform dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ.

Instanţa se va pronunţa ulterior asupra apelului cu luarea în considerare exclusiv a probatoriului administrat în condiţiile procedurale legale în proces."

Astfel, se reţine că modul în care instanţa de apel a procedat în privinţa încuviinţării şi administrării probatoriului a fost criticat şi în recursul formulat în primul ciclu procesual, iar instanţa l-a tranşat în sensul admiterii căii de atac, casării deciziei recurate şi trimiterii spre rejudecare instanţei de apel.

Se constată că ansamblul textelor procesuale sus-menţionate au fost respectate de instanţa de apel în decizia pronunţată după casarea cu trimitere.

Astfel, în rejudecare, la termenul de judecată din 25 octombrie 2023 în faţa Curţii de Apel Braşov, reclamantul A. a fost prezent personal, lipsind intimaţii-pârâţi B. şi C..

Instanţa de apel, faţă de dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată prin hotărârea de casare, a pus în discuţie administrarea probatoriului, constând în adresa emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov trimisă numitului C. în dosarul nr. x/2017, ordonanţa de clasare din data de 26 mai 2020 emisă în respectiva cauză penală şi referatul cu propunerea de clasare din data de 06 noiembrie 2019 emis în dosarul nr. x/2019.

Reclamantul A. a solicitat respingerea probelor puse în discuţie, invocând lipsa legăturii dintre dosarul penal şi soluţionarea cauzei pendinte.

În urma deliberării, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile constând în adresa emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov trimisă numitului C. în dosarul nr. x/2017, ordonanţa de clasare din data de 26 mai 2020 emisă în respectiva cauză penală şi referatul cu propunerea de clasare din data de 06 noiembrie 2019 emis în dosarul nr. x/2019 şi, în temeiul dispoziţiilor art. 260 C. proc. civ., a constatat că înscrisurile încuviinţate în probaţiune au fost administrate.

Instanţa a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, cu menţiunea de a comunica dacă în cauza penală nr. 8146/P/2017 s-a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare, iar dacă s-a formulat să se menţioneze care este stadiul acestei plângeri.

La termenul de judecată din 22 noiembrie 2023, la care părţile au fost reprezentate de apărători aleşi, s-a luat act de faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a depus la dosarul cauzei răspuns la adresa instanţei şi, după ce părţile au pus concluzii, instanţa a rămas în pronunţare asupra cauzei.

Aşadar, în pofida susţinerilor reclamantului, Înalta Curte constată că instanţa de apel s-a folosit de probe încuviinţate în faza judecăţii apelului, puse în discuţia contradictorie a părţilor, cu respectarea dreptului la apărare al apelantului reclamant A., potrivit celor reţinute prin încheierea din 25 octombrie 2023, termen la care reclamantul a fost prezent şi a pus concluzii asupra respectivelor probe.

Mai mult decât atât, privitor la dispunerea de către instanţă a unei adrese la parchet în vederea aflării stadiului dosarului penal, instanţa de judecată era îndreptăţită a ordona din oficiu proba respectivă, potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (5) C. proc. civ.

Suplimentar, se poate observa din considerentele deciziei recurate că instanţa de apel nu s-a raportat la actele procurorului pentru a stabili situaţia de fapt din ziua conflictului, ci la probele administrate în cauză, şi anume, proba cu interogatoriul, proba cu înscrisuri constând în plângerile penale formulate de părţi şi actele medicale.

Astfel, din răspunsurile la interogatoriu ale apelantului reclamant şi ale intimatului pârât, instanţa a reţinut circumstanţele altercaţiei între cei doi, faptul că reclamantul A. a fost cel care s-a deplasat la domiciliul fiului său, C., pentru a discuta cu privire la nerespectarea înţelegerii din aceştia, aspect necontestat în cauză. De asemenea, instanţa a evaluat situaţia de fapt rezultată din formularea plângerilor penale reciproce ale părţilor şi din solicitarea emiterii ordinului de protecţie şi a făcut aprecieri cu privire la recunoaşterea pârâţilor din nota de şedinţă din 25.05.2018 referitoare la altercaţia dintre părţi de la data de 12.09.2017 şi la răspunsurile la interogatorii ale pârâţilor, din care rezultă că pârâta B. a părăsit domiciliul conjugal şi s-a mutat împreună cu pârâtul C. chiar din data de 04.09.2017, însă a concluzionat că acestea nu pot constitui dovezi convingătoare pentru ingratitudine.

Din analiza coroborată a probelor administrate, instanţa a reţinut că în anul 2017 a existat o relaţie tensionată dintre reclamantul donator şi pârâţi şi a apreciat că starea de tensiune a fost provocată de atitudinea reclamantului care s-a manifestat prin injurii, ameninţări şi violenţă la adresa pârâţilor.

Instanţa a concluzionat că a fost dovedită fapta de lovire din partea pârâtului donatar C., dar acesta a fost provocat de conduita agresivă a reclamantului, şi a precizat că provocarea este dovedită prin probele administrate: declaraţiile de la poliţie şi parchet, certificatele medico-legale, răspunsurile la interogatorii şi chiar din afirmaţiile reclamantului.

Din contextul expus rezultă că nu a fost încălcat principiul nemijlocirii, astfel cum a considerat recurentul reclamant, precum şi absenţa oricărei vătămări care ar putea fi invocată de recurent în acest context. Nulitatea pe care o invocă, rezultată din încălcarea normelor de procedură privitoare la încuviinţarea şi administrarea probelor, este una virtuală, neprevăzută expres de lege, deci potrivit art. 175 alin. (2) C. proc. civ. era necesar a se face dovada vătămării.

În cazul în care pârâţii nu au formulat apărări în apel, sancţiunea este cea indicată de recurentul reclamant, în sensul că, potrivit art. 208 alin. (2) din C. proc. civ., aceştia sunt decăzuţi din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, însă această situaţie este lipsită de relevanţă în contextul procesual expus, în care instanţa de apel a încuviinţat, astfel cum îi permitea art. 479 alin. (2) din C. proc. civ., probe noi în apel, cu respectarea indicaţiilor deciziei de casare. În acest sens, instanţa de recurs a stabilit că, în rejudecare, instanţa de apel va pune în discuţia contradictorie a părţilor probele depuse la data de 25 martie 2021, obligaţie respectată de instanţă, reclamantul apărându-se prin invocarea caracterului neutil al probelor.

Întrucât nu se evidenţiază aspecte de nelegalitate circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile expuse de recurentul-reclamant neindicând o încălcare de către instanţa de apel a normelor legale în privinţa modului de administrare a probelor, acest motiv de recurs este neîntemeiat.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul A. arată că instanţa de apel a realizat o aplicare greşită a prevederilor art. 831 alin. (1) pct. 2 C. civ. de la 1864, respectiv art. 1023 alin. (1) lit. b) noul C. civ., atunci când nu a aplicat sancţiunea revocării celor trei contracte de donaţie, în speţă fiind îndeplinite toate cerinţele pentru aplicarea acesteia.

A detaliat în expunerea respectivului motiv de recurs că ingratitudinea faţă de donator s-a realizat prin lovire de către donatar, aceasta constituie faptă penală, iar argumentele instanţei de apel sunt contrare prevederilor legale de drept material aplicabile. Loviturile donatarului nu pot fi scuzate, în sensul înlăturării obligaţiei acestuia de gratitudine faţă de donator, prin simplul fapt al unor certuri familiale.

Luând în analiză aceste critici de recurs, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestora.

Art. 1023 alin. (1) lit. b) din C. civ. prevede că: "Donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri: [...] b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator."

Art. 831 din C. civ. de la 1864, aplicabil contractului de donaţie din 2010, prevede că:

"Donaţiunea între vii se revocă pentru ingratitudine în cazurile următoare: 1. Dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului; 2. Dacă este culpabil în privinţă-i de delicte, cruzimi sau injurii grave; 3. Dacă fără cuvânt îi refuză alimente."

Prin decizia recurată, instanţa de apel a analizat, din perspectiva art. 1023 lit. b) C. civ., gravitatea faptei în funcţie şi de comportamentul donatorului raportat la donatar, relevând că doctrina şi jurisprudenţa consideră că, în cazul în care se constată că acesta l-a provocat pe donatar să-l insulte sau să exercite acte de violenţă asupra sa, cererea acestuia de revocare a donaţiei pentru ingratitudine poate fi respinsă.

A reţinut Curtea de Apel Braşov că "Este adevărat că în urma altercaţiei dintre părţi, apelantul reclamant a suferit leziuni traumatice mai grave decât cele suferite de intimatul pârât, însă din punctul de vedere al 1023 lit. b) C. civ., provocarea donatarului de către donator cu scopul de a obţine revocarea donaţiei, înlătură aplicabilitatea prevederilor legale privitoare la revocarea donaţiei pentru ingratitudine."

A mai expus instanţa de apel că aceeaşi era şi interpretarea dată art. 831 pct. 2 C. civ. de la 1864, întrucât se impunea să existe un delict, o cruzime sau o injurie gravă la adresa donatorului săvârşită cu vinovăţie de către donatar, iar acesta să nu fi fost provocat să o săvârşească de către donator.

A conchis că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că faptele donatarului de lovire, ameninţări şi injurii nu pot fi considerate grave, în condiţiile în care au fost provocate de conduita donatorului prin injurii, ameninţări, violenţe la adresa donatarului, susţinerile reclamantului în sensul îndeplinirii condiţiilor de revocare a donaţiilor potrivit art. 1023 lit. b) C. civ., respectiv ale art. 831 pct. 2 C. civ. de la 1864 nefiind, din această perspectivă, întemeiate.

Se constată că, în raport cu dispoziţiile legale indicate, în mod corect instanţa a analizat şi comportamentul donatorului faţă de donatar, acesta prezentând relevanţă întrucât, în cazul în care se constată că acesta l-a provocat pe donatar să-l insulte sau să exercite acte de violenţă asupra sa, instanţa este îndreptăţită ca, în urma aprecierii realizate cu privire la contextul concret al speţei şi la gravitatea faptelor, să considere că nu este incident cazul de revocare a donaţiei pentru ingratitudine.

Înalta Curte constată că, din dezvoltarea argumentelor invocate în susţinerea acestui motiv de recurs, rezultă că reclamantul A. nu critică aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, atunci când a confirmat soluţia pronunţată la fond, ci aprecierea concretă asupra caracterului grav al faptelor pârâtului C., precum şi evaluarea situaţiei de fapt pentru a reţine provocarea din partea reclamantului.

Astfel, în concret, recurentul nu a criticat ignorarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material care instituie cazurile de revocare ale donaţiei, ci a adus în discuţie modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate, precum şi aspecte subsumate situaţiei de fapt, care însă nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite de lege pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În cazul invocării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este necesar ca recurentul să demonstreze modul în care instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi să arate care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport de circumstanţele cauzei şi să explice, totodată, modul în care, în aprecierea sa, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii.

Cum în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc astfel de critici, Înalta Curte constată că nu poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea indicând doar formal acest temei de drept şi solicitând, în realitate, reevaluarea materialului probator pentru a se reţine îndeplinirea condiţiilor legale pentru revocarea donaţiei, în concret, cea privind gravitatea faptei pârâtului, şi contestând concluzia instanţei de apel care a reţinut provocarea din partea reclamantului. Or, în examinarea acestor chestiuni, instanţa s-a raportat la circumstanţele cauzei, dispunând de o marjă de apreciere în analiza realizată, fiind vorba de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. În aceste condiţii, gravitatea faptei pârâţilor şi reţinerea circumstanţei provocării reprezintă chestiuni de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ele nu pot fi analizate pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1927/Ap din 07 decembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2025.