Validity of appeal annulled for non-payment of stamp duty despite prisoner’s claim of procedural impediment

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a, la data de 02.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Statul Roman, reprezentat legal prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L., obligarea pârâţilor la repararea integrală a prejudiciului produs bugetului de stat, în cuantum de 384.319 RON şi obligarea pârâţilor şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente sumei de 384.319 RON, calculate de la data scadenţei şi până în ziua efectuării plăţii inclusiv, conform prevederilor Codului de procedură fiscală.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1666 din 29 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul Statul Roman, reprezentat legal prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L. şi cu chematul în garanţie C. şi a obligat pârâţii la plata, în solidar, a sumei de 384.319 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente, calculate de la data scadenţei debitului principal (în cuantum de 384.319lei) până la data plăţii efective.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1514A din 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia de netimbrare şi a anulat apelul formulat de apelantul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 1666/29.11.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca netimbrat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1514A din 16 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul A., prin care, prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arată că acesta se afla în executarea măsurii arestului preventiv, fapt ce l-a pus în imposibilitate de a obţine suma necesară achitării taxei judiciare de timbru şi de a transmite la dosar dovada plăţii acesteia.

Consideră recurentul că se afla în ipoteza unui caz temeinic justificat care l-a împiedicat să îşi îndeplinească obligaţia procesuală şi că legea prevede posibilitatea de a complini această lipsă în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, sens în care solicită repunerea în termenul de apel.

Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de acesta.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 19 februarie 2024 intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în reprezentarea reclamantului Statul Român, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti, 02 martie 2022, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 16 octombrie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a şi rămas în pronunţare pe fondul recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin memoriul de recurs, pârâtul critică decizia recurată, susţinând că greşit a fost anulat ca netimbrat apelul său, câtă vreme acesta se află încarcerat, fiind dispusă împotriva acestuia măsura arestului preventiv situaţie care, pe de-o parte, nu îi permite să producă venituri şi, pe de altă parte, îl pune în imposibilitatea de a transmite dovada plăţii către instanţă.

Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul.

Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că, prin decizia atacată, curtea de apel a respins apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1666/29.11.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca netimbrat.

Astfel, la termenul de judecată din 16 noiembrie 2023, curtea de apel a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării căii de atac, întrucât apelantul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat. Cât priveşte cererea de amânare transmisă pentru respectivul termen de către reprezentantul convenţional al pârâtului, prin care se învedera faptul că apelantul A. se află în stare de arest preventiv, instanţa a respins-o, reţinând că aceasta nu a fost însoţită de înscrisuri doveditoare iar obligaţia de plată a taxei de timbru trebuia complinită până la respectivul moment.

Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie să fie ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., cerinţa de la alin. (2) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

De asemenea, dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Din conţinutul dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanţă partea nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, cererea părţii se anulează ca netimbrată.

Înalta Curte reţine că la data de 17 ianuarie 2023 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1666/29.11.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Prin adresa comunicată în data de 20 martie 2023, pârâtului i s-a comunicat că îi revine sarcina de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel, în cuantum de 3339,5 RON, şi de a depune dovada acesteia la dosarul cauzei în termen de 10 zile de la primirea adresei, precum şi sancţiunea ce intervine în caz de neplată.

Primind înştiinţarea instanţei, la 28 martie 2023, pârâtul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma eşalonării şi, în subsidiar, sub forma reducerii cuantumului taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27.04.2023 şi care a fost comunicată petentului în data de 08 mai 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosar apel. Pârâtul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva acesteia, în condiţiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În aceste condiţii, obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a rămas definitiv stabilită în sarcina apelantului-pârât, care avea obligaţia de a o achita cel târziu până la primul termen de judecată stabilit în faza procesuală a apelului.

La şedinţa de judecată din 16 noiembrie 2023, în examinarea legalei învestiri a instanţei de apel, Curtea de Apel Bucureşti a verificat, cu prioritate, respectarea dispoziţiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepţia de netimbrare a apelului, având în vedere că apelantul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, aceea de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Într-o atare situaţie, în mod legal a apreciat instanţa de apel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, raportat la art. 197 C. proc. civ. şi a procedat la anularea apelului ca netimbrat.

Apărarea pârâtului în sensul că acesta se afla în arest preventiv la acea dată, fiind în imposibilitate de a obţine veniturile necesare şi a depune şi dovada plăţii la dosar, nu poate fi reţinută în cauză. Aceasta întrucât nici la momentul la care s-a formulat cererea de amânare pentru termenul de judecată din 16 noiembrie 2023, şi nici în recurs, o atare dovadă a stării de arest nu a fost realizată.

Mai mult, aşa cum reiese din actele dosarului, recurentul a fost reprezentat pe tot parcursul procesului de acelaşi reprezentant convenţional, care a şi formulat cererea de amânare a judecăţii pentru termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2023, şi care avea posibilitatea de a transmite acesta, în numele părţii pe care o reprezintă, dovada plăţii (dacă aceasta ar fi existat).

Nici argumentarea recurentului în sensul că dispoziţiile art. 186 din C. proc. civ. prevăd posibilitatea îndeplinirii actelor de procedură în termen de 15 zile de la data la care împiedicarea a încetat nu poate fi avută în vedere, pe de-o parte întrucât în cauză nu este în discuţie exercitarea tardivă a unui act procesual, ci neîndeplinirea unei obligaţii puse în vedere de către instanţa de apel iar, pe de altă parte, prin chiar exercitarea căii de atac a recursului recurentul a făcut dovada că a luat cunoştinţă despre actele de la dosar şi a avut posibilitatea transmiterii la dosar de acte procesuale/înscrisuri.

Cât priveşte pretinsa lipsă de venituri cauzată de starea de detenţie în care s-ar fi aflat partea (care, aşa cum s-a arătat, nici nu a fost dovedită), aceasta nu poate fi valorificată în calea de atac a recursului, legiuitorul prevăzând, prin O.U.G. nr. 51/2008, o cale specifică în care aceste aspecte puteau fi învederate, de care recurentul din prezenta cauză a şi uzat. Faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă, ca tardiv formulată, nu îndreptăţeşte partea să formuleze apărări în sensul imposibilităţii de plată într-o cale extraordinară de atac cum este recursul, împotriva încheierii pronunţate în condiţiile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 fiind recunoscută doar posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare, cerere pe care pârâtul a ales să nu o formuleze.

Drept urmare, cum obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată pârâtului iar acesta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, în mod corect curtea de apel a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de pârâtul A..

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile din recurs, neputând fi decelată vreo încălcare a dispoziţiilor legale de către instanţa de apel, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 1514 A din 16 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.