Compensation for exploited timber: limitation to average per-cubic-meter prices based on the principle of availability and the specific plea in the initial complaint

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 16.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Harghita a solicitat, în contradictoriu cu A., B., C., D., obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a contravalorii actualizate a masei lemnoase exploatate de pe suprafeţele de teren forestier din cele două titluri de proprietate anulate, valoare estimată la suma de 596960 RON, pentru perioada 18.06.2002 la zi pentru TP nr. 8788/11.11.2002, respectiv 19.06.2007 pentru TP nr. 99412/21.02.2008; obligarea pârâţilor la plată să se facă proporţional cu cotele părţi din dreptul de proprietate dobândit pe cale de moştenire legală asupra suprafeţei din titlurile de proprietate anulate, potrivit art. 1114 C. civ., cote părţi stabilite prin Certificatul de moştenitor nr. x/25.04.2014.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Mureş, în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 999 din 25 noiembrie 2020, Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Harghita şi a respins acţiunea formulată de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 173/A din data de 22 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul formulat împotriva sentinţei anterior menţionate, pe care a anulat-o şi a dispus trimiterea cauzei în vederea soluţionării fondului.

4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Mureş, în al doilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. dosar x/2020 iar, prin sentinţa nr. 802 pronunţată în data de 23 iunie 2023, prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei Romsilva contravaloarea materialului lemnos exploatat în temeiul celor două titluri de proprietate, proporţional cu cota parte din dreptul de proprietate aferent.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 44/A din 26 ianuarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâţii A., B., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 802 din data de 23 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2020.

A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că:

A obligat pârâţii să plătească reclamantei următoarele sume: pârâtul A. va fi obligat să plătească suma de 11.241,57 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/11.11.2002; pârâta B. va fi obligată să plătească suma de 11.241,57 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/11.11.2002; pârâta C. va fi obligată să plătească suma de 22.483,15 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/11.11.2002.

A obligat pârâţii să plătească reclamantei următoarele sume: pârâta C. va fi obligată să plătească suma de 52.883,3 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/21.02.2008; pârâtul D. va fi obligat să plătească suma de 52.883,3 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/21.02.2008; pârâţii A. şi B. vor fi obligaţi să plătească suma de 52.883,3 RON aferentă materialului lemnos exploatat în temeiul Titlului de proprietate nr. x/21.02.2008.

A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.990 RON, cheltuieli de judecată aferente primului ciclu procesual.

A obligat intimata reclamantă să achite apelantului pârât A. suma de 3408 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 44/A din 26 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş a formulat recurs reclamantă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Harghita, ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs formulată, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Astfel, arată recurenta că, analizând apelul formulat de către aceasta, instanţa de apel l-a admis şi, prin decizia civilă nr. 44/A/26.01.2024, a constatat, în mod greşit, faptul că valoarea masei lemnoase exploatate şi solicitată la plată trebuie calculată la valoarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, aşa cum acesta a fost stabilit prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 416/13.06.2006, în vigoare în perioada 20.06.2006 -11.12.2007 (69 RON/m3), Ordinul nr. 933/2007 (74 RON/m3), Ordinul nr. 715/04.12.2008, în vigoare în perioada 03.01.2009 - 30.09.2010 (86 RON/m3) şi Ordinul nr. 1343/2010, în vigoare în perioada 01.01.2010 - 25.11.2011, care prevedea că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este de 74 RON/m3.

Consideră recurenta că, în mod greşit, a apreciat instanţa de apel faptul că nu este corectă raportarea la preţul de referinţă, stabilit anual prin raportare la valoarea de circulaţie a materialelor lemnoase, pe baza preţului pieţei, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că apelanţii-pârâţi au valorificat întregul materialul lemnos la respectivul preţ.

Chiar în ipoteza în care nu s-au depus la dosar toate contractele de vânzare cu preţul clar menţionat, aceasta nu înseamnă că valorificarea nu a fost făcută la preţul pieţei şi, oricum, un alt preţ, sub preţul pieţei, nu i-ar putea fi imputat, întrucât dacă aceasta ar fi exercitat atribuţiile legale de administrator al acelui teren forestier, ar fi realizat o valorificare a masei lemnoase în condiţii legale, de eficacitate şi eficienţă economică, valorificarea realizându-se potrivit Regulamentul de valorificare a masei lemnoase aprobat prin H.G. nr. 85/2004, respectiv prin Ordinul nr. 1898/2010.

Susţine recurenta că acest mod de reparaţie nu se poate realiza de manieră echitabilă pentru ambele părţi decât în modalitatea stabilită de instanţa de fond, care nu a încălcat principiul neretroactivităţii legii, întrucât preţurile de referinţă avute în vedere la stabilirea contravalorii masei lemnoase exploatate la zi în completarea raportului de expertiză silvică sunt preţurile în vigoare de la momentul valorificării, reglementate de Ordinul nr. 976/2007 şi Ordinul nr. 6/2009 pentru masa lemnoasă exploatată în anul 2007 şi anul 2009 şi Ordinul nr. 883/2011 pentru masa lemnoasă exploatată în anul 2011.

Chiar dacă iniţial a solicitat obligarea pârâţilor la plata contravalorii actualizate a masei lemnoase exploatate, valoare stabilită prin raportare la un preţ mediu al unui m3 de masă lemnoasă pe picior, reglementat prin Legea nr. 265/2017, tot aceasta a arătat că valoarea reală a sumelor datorate se vor stabili în cursul judecării cauzei printr-o expertiză tehnică judiciară de specialitate, prin cererea de chemare în judecată realizându-se doar o estimare a obiectului acţiunii în considerarea determinării competenţei instanţei de judecată şi a timbrajului aferent.

Concluzionând, arată recurenta că, prin aplicarea greşită a normelor de drept material privind modul de calcul al contravalorii productelor solicitate, aplicând ordinele de ministru ce stabilesc preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior în detrimentul odinelor de ministru care stabilesc preţul de referinţă al masei lemnoase valorificate de administratorii fondului forestier proprietate publică a statului, preţ care ar asigura o despăgubire echitabilă a acesteia, în lipsa unor preţuri concrete de valorificare stabilite prin contractele de vânzare cumpărare şi care ar putea fi actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, i se produce un prejudiciu de 117.428.88 RON, prejudiciu care rezultă din sumele stabilite la plată prin decizia instanţei de apel.

Mai mult, aplicarea normelor privind modul de calcul în hotărârea atacată este nelegală şi neechitabilă prin raportare, prin similitudine, şi la dispoziţiile art. 128 alin. (1) din Codul Silvic - Legea nr. 46/2008 potrivit cărora: "până la punerea în posesie a terenurilor forestiere în temeiul legilor funciare, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are obligaţia să execute lucrările tehnice silvice conform amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective".

Acest profit de care pot beneficia proprietarii după data validării nu se calculează la valoarea unui preţ mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ci pentru o despăgubire echitabilă şi serioasă se stabileşte prin raportare la preţul de valorificare realizat în condiţiile legii.

Cum, însă, în cauza de faţă valorificarea nu s-a realizat de către aceasta, nu poate face dovada preţului de valorificare al volumului de 3640 m3 de masă lemnoasă, însă nici nu i se poate imputa lipsa acestui preţ.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat, şi constatarea faptului că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind modul de calcul a contravalorii masei lemnoase exploatate în baza actelor anulate.

7. Apărările formulate în cauză

Recursul declarat în cauză a fost comunicat intimaţilor în datele de 16 şi 24 aprilie 2024, astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la dosar.

La data de 15 mai 2024, a fost formulată întâmpinare de către intimaţii D., A., C. şi B., prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 24 mai 2024, nefiind formulat răspuns la aceasta.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Harghita, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea introductivă de instanţă, astfel cum a fost precizată, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Harghita, a solicitat obligarea pârâţilor D., A., C. şi B. la plata contravalorii actualizate a masei lemnoase exploatate de pe suprafeţele de teren forestier menţionate în titlurile de proprietate nr. x/21.02.2008 şi nr. y/11.11.2002 emise de Comisia Judeţeană Harghita, şi anulate ulterior prin hotărâri judecătoreşti.

Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă a acţionat din postura proprietarului care a suferit un prejudiciu, produs în perioada în care persoanele fizice pârâte deţineau un titlu de proprietate, prejudiciu pe care l-a reclamat în baza sentinţei civile nr. 428/2018 a Judecătoriei Topliţa, prin care s-a constatat nulitatea titlurilor de proprietate ale autoarei pârâţilor.

Astfel, formulând cererea de chemare în judecată împotriva celor patru pârâţi, reclamanta a pretins dezdăunarea sa pentru prejudiciul ce i-a fost creat prin exploatarea masei lemnoase de pe terenul în suprafaţă 10 şi, respectiv 35,26 ha, proprietate publică a statului.

Temeiul juridic invocat de reclamantă a fost reprezentat de dispoziţiile art. 1254 alin. (3) C. civ., care reglementează efectele nulităţii, manieră în care speţa a şi fost analizată de către instanţele de fond.

Cât priveşte valoarea obiectului cererii, această a fost estimată la suma de 596.960 RON, pornind de la volumul de masă lemnoasă pus în valoare de Ocolul Silvic Topliţa, la solicitarea foştilor proprietari şi care a fost ulterior valorificat de aceştia, raportat la preţul mediu al unui m3 de masă lemnoasă pe picior, respectiv de 164 RON/m3, astfel cum este reglementat prin Legea nr. 265/2017.

În primă instanţă, în primul ciclu procesual, Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi a respins acţiunea introductivă de instanţă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 173/A din 22 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş a anulat hotărârea tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic şi art. 4 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia, reclamantei i-a fost recunoscut dreptul de administrare al fondului forestier proprietate publică a statului.

Rejudecând cauza pe fond, în cel de-al doilea ciclu procesual, Tribunalul Mureş a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei contravaloarea masei materialului lemnos exploatat în baza celor două titluri de proprietate, respectiv suma de 321.045,12 RON (contravaloarea masei lemnoase de 406.274,89 RON, din care s-au scăzut 85.229,77 RON, reprezentând cheltuielile pârâţilor efectuate pentru fondul forestier).

În cuantificarea prejudiciului, prima instanţa a apreciat că nu se poate raporta nici la preţul mediu al unui m3 de masă lemnoasă pe picior, astfel cum a pretins reclamanta, şi nici la prevederile Ordinului nr. 715/2008, propus de expert, ci a apreciat că modalitatea corectă de determinare a prejudiciului este cea prevăzută de art. 22 alin. (7) din Legea nr. 171/2010, potrivit căreia "calculul contravalorii materialelor lemnoase prevăzute la alin. (6) se face la preţuri de referinţă, pe specii şi sortimente, stabilite anual în raport cu valoarea de circulaţie a materialelor lemnoase, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pe baza preţului pieţei, rezultat prin calcularea mediei ultimelor preţuri de vânzare, comunicate de administratorii fondului forestier proprietate publică, care au vândut sortimentul respectiv în ultimele 6 luni".

Împotriva sentinţei civile nr. 208/2023 a Tribunalului Mureş au formulat apel doar pârâţii, care au solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate.

Învestită cu analiza apelului pârâţilor, prin decizia civilă nr. 44/A/2024, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat în cauză, schimbând hotărârea atacată, în sensul micşorării sumelor la a căror plată au fost obligaţi pârâţii, acestea totalizând 203.616,19 RON.

Pentru a ajunge la aceast cuantum al despăgubirilor, curtea de apel a avut în vedere volumul de masă lemnoasă exploatat de pârâţi, de 1.099 m3 şi, respectiv 2.541 m3, astfel cum a reieşit în urma expertizei tehnice efectuate în cauză, care a fost înmulţit cu preţul mediu al unui m3 de masă lemnoasă pe picior, astfel cum a fost reglementat prin Ordinul MAPDR nr. 416/13.06.2006, Ordinul nr. 933/2007, Ordinul nr. 715/04.12.2008 şi Ordinul nr. 1343/2010, în vigoare în perioada de referinţă.

Recursul reclamantei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Harghita a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticându-se, în esenţă, cuantumul despăgubirilor acordate acesteia de către instanţa de apel, aspect generat de încălcarea prevederilor Ordinului nr. 976/2007, a Ordinului nr. 6/2009 şi a Ordinului nr. 883/2011.

Sub un prim aspect, se impune a se sublinia faptul că prin motivele de recurs a fost criticată hotărârea curţii de apel doar din perspectiva soluţiei pronunţate în privinţa modului de cuantificare a prejudiciului rezultat din exploatarea masei lemnoase de pe suprafeţele de teren forestier în baza celor două titluri de proprietate anulate, nefiind formulate critici în legătură cu cantitatea materialului lemnos exploatat ori cu dispoziţia instanţei de deducere a cheltuielilor din suma reţinută ca fiind contravaloarea masei lemnoase exploatate de pârâţi, sens în care controlul de legalitate nu va viza argumentele primei instanţe de control judiciar ce ţin de aceaste din urmă aspecte.

Aşadar, analizând legalitatea deciziei atacate din perspectiva solicitărilor deduse judecăţii prin cererea de recurs, prin care se tinde la repararea integrală a prejudiciului suferit pentru lipsa exploatării masei lemnoase de către insăşi reclamanta din prezenta cauză, în situaţia în care nu s-ar fi reconstituit pe nedrept dreptul de proprietate în favoarea autoarei pârâţilor, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că pârâţii nu au valorificat materialul lemnos la preţul pieţei, sens în care nu pot fi obligaţi la restituirea acestei valori.

Cum instanţele fondului, în urma probatoriului administrat, şi care nu mai poate fi reevaluat în calea extraordinară de atac a recursului, au concluzionat în sensul că, la dosarul cauzei, nu se regăseşte dovada că pârâţii ar fi valorificat întregul metrial lemnos la un preţ superior celui stabilit prin Ordinul nr. 715/2008, evaluarea prejudiciului nu se poate face raportat la o situaţie ipotetică, aceea a încasării preţului de piaţă dacă exploatarea s-ar fi realizat de către reclamantă.

Aceasta întrucât restituirea contravalorii fructelor sau a productelor unui bun se referă la obligaţia de a rambursa valoarea fructelor şi productelor unui bun, care au fost percepute sau produse de o persoană care nu era proprietar al acelui bun.

Atunci când productele au fost consumate, în speţă copacii fiind tăiaţi şi exploataţi, obligaţia de rambursare către adevăratul proprietar, neputând fi realizată în natură, se transformă în valoarea percepută de cel care a realizat exploatarea bunului, valoare care este echivalentă cu îmbogăţirea acestuia din urmă.

Drept urmare, cum în cauză, reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., nu a făcut dovada certă a sumelor ce au fost încasate de pârâţi, în mod corect curtea de apel s-a raportat la valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pe baza căruia se calculează valoarea despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier.

Cum variaţiunile preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ce se stabilesc prin ordin al ministrului de resort şi se actualizează, de regulă, anual, în mod corect curtea de apel a avut în vedere, în mod distinct, pentru fiecare an de exploatare următoarele preţuri pe m3, şi anume: 69 RON/m3 pentru perioada 20.06.2006 - 11.12.2007, conform Ordinului M.A.P.D.R. nr. 416/13.06.2006,74 RON/m3 pentru perioada 11.12.2007-04.12.2008, conform Ordinului nr. 933/2007,86 RON/m3 pentru perioada 04.12.2008 - 24.08.2010, conform Ordinului nr. 715/04.12.2008 şi 74 RON/m3 pentru perioada 24.08.2010-25.11.2011.

Mai mult decât atât, curtea de apel s-a pronunţat asupra pretenţiilor deduse judecăţii cu respectarea atât a principiului tantum devolutum quantum appellatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat), cât şi principiul tantum devolutum quantum judicatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat), respectând dispoziţiile art. 477-479 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

De asemenea, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În considerarea principiului evocat, al disponibilităţii, instanţa de judecată nu putea schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici cauza juridică a acesteia, stabilite de reclamant, acestea reprezentând coordonatele procesuale ale judecăţii sale.

În egală măsură, prevederile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces", impun în mod expres, cerinţa respectării prevederilor normative enunţate.

Aplicând aceste considerente de ordine teoretic cauzei prezente, instanţa de recurs observă că prin cererea de chemare în judecată, aşa cum corect a observat şi curtea de apel, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 596.960 RON, reprezentând contravaloarea masei lemnoasă exploatate de aceştia în perioada 2009-2011, raportat la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, urmând ca valoarea exactă să fie stabilită printr-o expertiză.

Împotriva sentinţei civile nr. 802 din 23 iunie 2023, pronunţate de prima instanţă a fondului, prin care a fost acordată reclamantei o altă valoare a despăgubirilor, calculată în raport cu preţul mediu pe piaţă al materialului lemnos, au declarat apel pârâţii, arătând că respectivele despăgubiri au fost acordate de Tribunalul Mureş cu încălcarea principiului disponibilităţii.

Constatând fondată această critică a apelanţilor-pârâţi, instanţa de apel, la pagina 5, a reţinut că, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata contravalorii actualizate a masei lemnoase exploatate, valoare stabilită prin raportare la un preţ mediu al unui m3 de masă lemnoasă pe picior.

În respectarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, faţă de aceste menţiuni din cuprinsul cererii de chemare în judecată, văzând şi criticile din cererea de apel, instanţele de fond, în situaţia în care apreciau întemeiate pretenţiile deduse judecăţii, aveau obligaţia de a acorda reclamantei suma rezultând din înmulţirea cantităţii de material lemnos exploatat cu preţul pe m3 de masă lemnoasă pe picior, pentru perioada 2007-2011 (perioadă în care a avut loc efectiv exploatarea).

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a admis calea de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită de pârâţi, obligându-i pe aceştia la plata contravaloarii despăgubirilor calculate raportat la valoarea pe m3 de masă lemnoasă pe picior, astfel cum s-a solicitat prin cererea dedusă judecăţii, cu respectarea principiului disponibilităţii şi al limitelor efectului devolutiv al apelului.

Curtea de apel nu putea dispune acordarea prejudiciului calculat în funcţie de preţul de piaţă a m3 masă lemnoasă, în conformitate cu Ordinul nr. 976/2007, Ordinul nr. 6/2009 şi Ordinul nr. 883/2011 întrucât, pe de-o parte, nu a fost astfel solicitat prin acţiune şi, pe de altă parte întrucât prejudiciul astfel calculat nu ar fi fost unul justificat în raport cu câştigul efectiv realizat de către pârâţi prin exploatarea bunurilor.

Totodată, nu poate fi primit argumentul recurentei în sensul că suma menţionată prin acţiunea introductivă de instanţă a fost una estimativă, precizată doar în vederea stabilirii competenţei şi a timbrării acţiunii, în condiţiile în care, pe de-o parte, chiar reclamanta, în cuprinsul cererii, a subliniat că aceasta este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru iar, pe de altă parte, doar valoarea despăgubirilor puţea fi estimată (de altfel, această nefiind preluată ca atare de instanţele fondului), iar nu şi criteriul în raport cu care se doreşte evaluarea despăgubirilor.

Faţă de aceste considerente, constatând că instanţa de apel a acordat reclamantei despăgubiri calculate în conformitate cu reperele menţionate prin cererea de chemare în judecată, cu respectarea principiului disponibilităţii, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Harghita împotriva deciziei civile nr. 44/A din 26 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Cu privire la cererea formulată de intimaţii-pârâţi de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de cuantum de 2000 RON, dovedite cu factura nr. x/14.05.2024 şi a extrasului de cont din 15.05.2024, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata sumei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Harghita împotriva deciziei civile nr. 44/A din 26 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Harghita la plata către intimaţii-pârâţi D., A., C. şi B. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.