Defamation damages: Scope of devolutive effect and sufficiency of reasoning for collective assessment of multiple insulting acts

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 30 septembrie 2021 sub numărul x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. S.R.L., D. S.R.L. a solicitat obligarea fiecărui pârât la plata sumei de câte 10.000 ron pentru fiecare dintre cele 88 de fapte exemplificate în cererea de chemare în judecată, cu titlu de daune morale constând în prejudiciu nepatrimonial, respectiv despăgubiri pentru atingerea adusă de pârâţi onoarei, reputaţiei şi demnităţii sale prin producerea de afirmaţii calomnioase, defăimătoare şi denigratoare făcute fără consimţământul reclamantului.

Obligarea pârâţilor să publice o dată pe zi, timp de 30 de zile, după caz, pe profilul personal de E. de unde a făcut respectivele afirmaţii, pe adresa de web a ziarului în care a publicat materialele, cât şi în cadrul emisiunii de seară a televiziunii online F., dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Obligarea pârâţilor să publice prin aceleaşi mijloace prin care au făcut defăimarea că sunt eronate informaţiile publicate cu cele 88 de ocazii descrise în cererea de chemare în judecată, cât şi interzicerea acestor profile E. (B., F. şi D.) sau altele asociate aceloraşi persoane/entităţi să publice imagini cu înfăţişarea fizică a reclamantului, cât şi a bunurilor personale.

Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, în raport cu art. 453 C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 martie 2022, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la Tribunalul Olt, având în vedere că prin încheierea din 1 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2021 de la Tribunalul Gorj la Tribunalul Olt.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 71 din 9 februarie 2023, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis în parte cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. şi C. S.R.L.. A respins cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L.. A obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale. A obligat pârâta C. S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale. A obligat pârâtul B. să publice dispozitivul prezentei hotărâri, pe pagina sa de E., unde a făcut postările cu privire la reclamant. A obligat pârâţii B. şi C. S.R.L. la plata sumei de 100 de RON către reclamant reprezentând cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotărâri, atât reclamantul, cât şi pârâţii au formulat apel.

Prin încheierea nr. 24 din 6 decembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Alba Iulia, având în vedere că prin încheierea nr. 2377 din 28 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare şi a dispus strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021 la Curtea de Apel Alba Iulia.

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 1526 din 23 aprilie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis, ca fondat, apelul declarat de pârâţii S.C. C. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 71/2023 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă în dosar civil nr. x/2021; a schimbat, în parte, sentinţa atacată numai sub aspectul daunelor morale la care au fost obligaţi pârâţii, pe care le-a stabilit la suma de 4300 RON fiecare; a menţinut neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a respins apelul declarat de aceiaşi pârâţi împotriva încheierii din data de 13.01.2023 a Tribunalului Olt; a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a obligat intimatul-reclamant să plătească pârâţilor suma de 3444,19 RON cheltuieli de judecată parţiale.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1523 din 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, au formulat recurs pârâţii B. şi C. S.R.L..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 21 iunie 2024 şi a fost repartizată aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .

Prin cererea formulată, recurenţii-pârâţi au solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre soluţionare Tribunalului Olt. În subsidiar au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia, De asemenea, au solicitat obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

După prezentarea parcursului dosarului în fond şi apel, recurenţii-pârâţi au susţinut că hotărârea recurată încalcă regulile de procedură, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenţii-pârâţi au susţinut că instanţa de apel a reţinut faptul că pârâţii au formulat cererea de apel strict cu privire la cuantumul daunelor morale şi a invocat astfel efectul devolutiv al apelului.

Or, prin cererea de apel, pârâţii au solicitat în principal admiterea apelului, anularea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe, în aşa fel încât să nu fie privaţi de un grad de jurisdicţie şi, implicit, de exercitarea dreptului la apel, iar în subsidiar au solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii instanţei de fond şi rejudecând cauza să se respingă cererea principală formulată de reclamant.

Instanţa de apel însă a încălcat dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţii au susţinut că nu au achiesat niciun moment, direct sau indirect, la hotărârea instanţei de fond de publicare a dispozitivului hotărârii timp de 30 de zile pe pagina de E. a recurentului-pârât B., indicând în mod expres faptul că apelul formulat tinde la anularea hotărârii de fond în întregul său.

Au mai susţinut recurenţii-pârâţi că instanţa de apel nu a soluţionat criticile din apel privind dublarea termenilor catalogaţi drept insulte atât în sarcina pârâtului persoană fizică, cât şi a pârâtei persoană juridică, conform exigenţelor procedurale.

În acest sens, instanţa de apel a statuat în cuprinsul paginii 39 a hotărârii faptul că "În speţă, trebuie făcută o distincţie între difuzarea imaginilor şi a emisiunilor pe pagina de internet şi pe pagina personală de E., respectiv poza părinţilor şi articolele sau afirmaţiile din cadrul emisiunilor TV, reţinute de prima instanţă".

Cu toate acestea, în cadrul deliberării cu privire la daunele morale pe care pârâta persoană juridică a fost obligată să le achite, instanţa a reţinut că "Însă, faţă de nereţinerea ca fapte ilicite a sintagmelor ce îi vizau pe părinţi; "părinţii arată ca şi cum ar fi scăpat de la azil; părinţii sunt în ziua liberă de la azil", -"tac-su a fost ani în şir zeul justiţiei din Gorj care i-a ţinut în libertate pe toţi infractorii din conducerea G.; magistrat ilegal", respectiv afirmaţiile jigodie, hoţ, în echitate, Curtea apreciază că suma de 300 RON pentru fiecare faptă ilicită, cu excepţia faptei ilicite "malformaţie greţoasă a naturii umane", pentru care se vor acorda 1000 RON, este de natură a compensa suferinţele morale cauzate exclusiv de cuvintele injurioase reţinute mai sus, motiv pentru care pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L. vor fi obligaţi, fiecare, să plătească reclamantului suma de 4300 RON cu titlu de daune morale, sens în care se impune reformarea sentinţei".

Aşadar, unicul calcul efectuat de instanţa de apel a fost în sensul reducerii cuantumului daunelor morale pentru fiecare dintre recurenţii-pârâţi, fără însă a individualiza care sunt termenii luaţi în considerare (11x300 adiţional insultei de 1000 RON), ori modalitatea prin care cea de 1000 RON a fost de trei ori mai gravă decât celelalte.

În concluzie, recurenţii-pârâţi au susţinut că instanţa de apel, deşi a admis parţial criticile pârâţilor, nu a procedat la analiza individuală a fiecărei "fapte", încălcând dispoziţiile art. 477 C. proc. civ.

Au mai susţinut că deşi au adus la cunoştinţa instanţei de apel că reclamantul nu a sesizat instanţa de judecată şi cu o cerere pentru antrenarea răspunderii altuia pentru fapta prepusului, instanţa a uzitat în mod defectuos de dispoziţia ce statuează efectul devolutiv al apelului şi limitele învestirii, reţinând faptul că "Prin notele de şedinţă depuse în fata prezentei instanţe la termenul de judecată la care s-au dezbătut apelurile, s-au formulat critici şi cu privire la faptele ilicite reţinute de prima instanţă, scârbos, penibil, mincinos, sinistru mitoman, însă, faţă de dispoziţiile art. 467 C. proc. civ. coroborat cu art. 470 alin. (1) lit. c), ce statuează asupra termenului în care se depune cererea de apel şi cuprinsul acesteia, Curtea nu are posibilitatea legală de a analiza criticile noi formulate. În aceeaşi situaţie sunt şi criticile referitoare la depăşirea limitelor investirii cererii reclamantului cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei C. S.R.L. pentru fapta altei persoane şi nu pentru fapta proprie

Şi aceasta şi faţă de prevederile alin. (3) ale aceluiaşi articol care instituie sancţiunea aplicabilă în cazul neîndeplinirii cerinţelor de la lit. c) a alin. (1) art. 470 CPC".

Printr-un al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere aplicarea corectă a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv, au susţinut că, deşi în etapa apelului au învederat instanţei faptul că atât timp cât nu se va proceda la o diferenţiere (şi analiză individuală) a termenilor folosiţi de pârât în mediul on line, respectiv în calitate de moderator al pârâtei persoane juridice, instanţa va încălca în mod flagrant dispoziţiile art. 1373 C. civ., acest lucru s-a petrecut în mod automat, în contextul refuzului de a delibera cu privire la acest fapt.

Lipsa acestei analize de către instanţele de fond şi apel a condus la sancţionarea pârâtului persoană fizică pentru aceiaşi termeni atât pentru fapta proprie, cât şi în calitate de prepus.

În cuprinsul hotărârii atacate nu se regăseşte niciun argument prin care să se identifice raţiunile ce au condus, în lipsa enumerării exprese a termenilor folosiţi de către fiecare dintre recurenţi, la obligarea acestora la plata unor daune morale în cuantum identic (4300 RON), deşi sintagma ce a fost considerată că valorează 1000 RON nu a fost folosită niciodată de recurentul-pârât persoană fizică în calitate de moderator al emisiunilor din cadrul recurentei-pârâte persoane juridice, ci doar pe contul propriu de E..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., precum şi toate prevederile legale menţionate în cuprinsul cererii de recurs.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. şi intimata-pârâtă D. S.R.L. nu au formulat întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin demersul juridic iniţiat, reclamantul, invocând atingerea adusă onoarei, reputaţiei şi demnităţii sale, a solicitat tragerea la răspundere civilă delictuală a pârâţilor, în mod separat, pentru un număr de 88 de fapte imputate acestora, fiecare pârât urmând să răspundă pentru fapta proprie separat şi distinct în funcţie de prejudiciul produs.

Prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată, reţinând, în esenţă, că folosirea de către pârâtul ziarist în spaţiul public a apelativelor "jigodie, nesimţit şi mincinos, ciolanar, impostor, scârbos, hoţ, penibil, dictator tembel, "luati-vă din timp cele necesare, să nu vă prindă iarna ca pe A., în slapi şi ciorapi care-au fost odată albi", umblă îmbrăcat cu ciorapi nespălaţi, A. minte cum respiră, ciolanar mitoman, malformaţie greţoasă a naturii umane, a păcălit, sinistru mitoman, mitoman ciolanar, Ciolanar mitoman greţos, tac-su a fost, ani în şir, zeul justiţiei din Gorj, care i-a ţinut în libertate pe toţi infractorii din conducerea G.; magistrat ilegal; părinţii arată ca şi cum ar fi scăpat de la azil; părinţii sunt în ziua liberă de la azil", sunt fapte ilicite sub protecţia art. 8 CEDO.

În ceea ce o priveşte pe pârâta persoană juridică, prima instanţă a reţinut că aceasta administrează postul de televiziune prin intermediul căruia au fost date publicităţii informaţiile pe care reclamantul le consideră prejudiciabile, iar informaţiile şi imaginile au fost oferite opiniei publice în mod nejustificat, şi toate faptele (jigodie, nesimţit şi mincinos, ciolanar, impostor, scârbos, hoţ, penibil, dictator tembel, "luati-vă din timp cele necesare, să nu vă prindă iarna ca pe A., în slapi şi ciorapi care-au fost odată albi", umblă îmbrăcat cu ciorapi nespălaţi, A. minte cum respiră, ciolanar mitoman, malformaţie greţoasă a naturii umane, a păcălit, sinistru mitoman, mitoman ciolanar, Ciolanar mitoman greţos, tac-su a fost, ani în şir, zeul justiţiei din Gorj, care i-a ţinut în libertate pe toţi infractorii din conducerea G.; magistrat ilegal; părinţii arată ca şi cum ar fi scăpat de la azil; părinţii sunt în ziua liberă de la azil) reprezintă o încălcare a dreptului la viaţă privată a reclamantului, dată fiind funcţia publică a acestuia şi interesul social extrem de ridicat pentru persoana sa în acea perioadă.

Soluţia primei instanţe a fost atacată cu apel atât de reclamant, cât şi de pârâţi, instanţa de apel admiţând apelul pârâţilor şi respingând apelul reclamantului.

Instanţa de apel a constatat îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, dar spre deosebire de prima instanţă, a reţinut 12 fapte ilicite, respectiv afirmaţiile jignitoare "nesimţit şi mincinos, ciolanar impostor, scârbos, penibil, dictator tembel, luaţi-vă din timp cele necesare să nu vă prindă iarna ca A. în şlapi şi ciorapi care-au fost odată albi, umblă îmbrăcaţi cu ciorapi nespălaţi, A. minte cum respiră, ciolanar mitoman, sinistru mitoman, malformaţie greţoasă a naturii umane, ciolanar mitoman greţos", procedând la substituirea considerentelor sentinţei apelate sub aspectul faptelor ilicite reţinute în sarcina pârâţilor şi reducând cuantumul daunelor morale la suma de 4300 RON pentru fiecare pârât.

Împotriva soluţiei instanţei de apel, pârâţii au formulat recurs, invocând drept motiv de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivat de faptul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceasta a invocat efectul devolutiv al apelului, reţinând că apelanţii au formulat cererea de apel strict cu privire la cuantumul daunelor morale, deşi nu au achiesat la hotărârea primei instanţe referitoare la publicarea dispozitivului hotărârii timp de 30 de zile pe pagina de E. a recurentului persoană fizică, ci au indicat în mod expres faptul că apelul formulat tinde la anularea hotărârii de fond în întregul său.

În evaluarea acestui motiv de recurs dezvoltat, Înalta Curte reţine că devoluţiunea ce poate fi realizată în cadrul căii de atac de reformare a apelului nu este una absolută, ea fiind limitată de două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum, ce stabileşte că pricina se transmite către instanţa superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanţei inferioare a fost criticată şi tantum devolutum quantum judicatum, care statuează că nu se devoluează decât ceea ce s-a dedus judecăţii, ceea ce reprezintă o particularizare a principiului disponibilităţii edictat de art. 22 raportat la art. 9 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. dau valoare normativă primei reguli, tantum devolutum quantum apellatum, instanţa de apel fiind ţinută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt şi de drept invocate în faţa primei instanţe, ci doar cu privire la acelea care au fost criticate de partea apelantă.

Limitele efectului devolutiv, date de ceea ce s-a apelat, presupun ca instanţa de apel să se raporteze la criticile apelantului, cu luarea în considerare, în acelaşi timp, şi a apărărilor invocate de intimat, pentru a se putea reţine că aceea ce s-a apelat se rejudecă în fond.

În cauza dedusă judecăţii, se observă că instanţa de apel a respectat întocmai aceste prevederi legale, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe din perspectiva modului stabilirii stării de fapt de către instanţa fondului, ca urmare a legalei sale învestiri, prin cererile de apel formulate de pârâţi, precum şi din perspectiva cuantumului daunelor morale acordate şi soluţia dată faţă de pârâta www.x.ro, critici formulate prin cererea de apel a reclamantului.

Astfel, procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite de părţi, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre ce a fost atacată, instanţa de apel, procedând la o analiză a criteriilor jurisprudenţei CEDO relevante pentru punerea în balanţă a celor două drepturi (dreptul la reputaţie şi la propria imagine şi dreptul la liberă exprimare) - calitatea şi funcţia persoanei criticate, forma/stilul şi contextul mesajului critic, contextul în care este redactat articolul, interesul public pentru tema dezbătută, buna-credinţă a jurnalistului, raportul dintre judecăţile de valoare şi situaţiile faptice, doza de exagerare a limbajului artistic, proporţionalitatea sancţiunii cu fapta imputată, contribuţia pe care a avut-o la o dezbatere de interes general publicarea articolelor de presă de către jurnalişti sau, în general, publicarea unor informaţii de asemenea natură, precum şi motivarea hotărârii, respectiv motivele pertinente şi suficiente pe care autorităţile le invocă pentru a justifica ingerinţa în dreptul la libertatea de exprimare - a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâţilor.

În condiţiile în care prima instanţă a admis pretenţiile solicitate prin cererea de chemare în judecată, iar instanţa de prim control judiciar a admis apelul declarat de pârâţi şi a schimbat hotărârea atacată numai sub aspectul reţinerii unui număr mai mic de fapte ilicite şi sub aspectul daunelor morale la care aceştia au fost obligaţi, în sensul că a micşorat cuantumul acordat de prima instanţă, considerentele reţinute de curtea de apel în analiza fapelor ilicite stabilite concret în sarcina pârâţilor, substituind considerentele primei instanţe cu privire la acest aspect, nu se poate invoca în mod fondat că aceste elemente sunt de natură a influenţa în vreun fel soluţia adoptată în evocarea fondului de către prima instanţă, soluţia de admitere parţială a acţiunii menţinându-se, împrejurare în raport de care Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reţine un viciu de nelegalitate a hotărârii atacate din perspectiva motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De altfel, Înalta Curte mai notează că din cadrul paragrafului redat de recurenţii pârâţi din decizia civilă de apel, la punctul 24 din motivele de recurs, rezultă că menţiunea privitoare la atacarea sentinţei doar sub aspectul cuantumului daunelor morale a fost atribuită de curtea de apel exclusiv reclamantului şi nu pârâţilor, cum în mod nefondat au invocat recurenţii prin motivele de recurs.

Nefondată este şi susţinerea recurenţilor-pârâţi potrivit căreia nu au achiesat la hotărârea instanţei de fond de publicare a dispozitivului hotărârii timp de 30 de zile pe pagina de E. a recurentului-pârât B., indicând în mod expres faptul că apelul formulat tinde la anularea hotărârii de fond în întregul său.

Înalta Curte constată, în urma examinării cererii de apel, că acestei măsuri dispuse de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel nu i s-au adus critici de către pârâţi, în apel aceştia fiind nemulţumiţi în esenţă, de faptul că instanţa de fond nu a inserat în hotărârea pronunţată situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi că nu a intrat în judecata fondului, stabilind un cuantum foarte mare în ceea ce priveşte daunele morale, respectiv 40.000 RON pentru ambii pârâţi.

Aşadar, nefiind legal învestită cu o critică vizând măsura de publicare a dispozitivului hotărârii timp de 30 de zile pe pagina de E. a recurentului-pârât B., instanţa de apel în mod corect şi cu respectarea dispoziţiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., nu a examinat această măsură.

Mai mult, această măsură a publicării dispozitivului hotărârii reprezintă un caz particular de reparare a prejudiciului nepatrimonial, dispoziţiile art. 253 C. civ. punând la dispoziţia instanţei mai multe forme de sancţiuni civile pentru repararea prejudiciului moral, pe care le poate aplica alternativ sau cumulativ. Textul de lege anterior menţionat prevede posibilitatea instanţei de a dispune, la cererea celui vătămat, măsuri restrictive împotriva autorului faptei, fiind precizată, cu caracter exemplificativ, obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare (art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ.).

În acest context, instanţa de apel, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâţilor şi obligându-i pe aceştia la repararea prejudiciului cauzat reclamantului, a apreciat totodată, că nu se impune modificarea adiţionării sancţiunii pecuniare permise de lege (aceea a publicării dispozitivului hotărârii instanţei), remediul dispus la judecata în primă instanţă fiind menţinut în apel, instanţa considerându-l în mod implicit util.

Sunt, prin urmare, nefondate ambele critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Lipsite de temei sunt şi susţinerile ce vizează nesoluţionarea criticilor din apel privind dublarea termenilor catalogaţi drept insulte atât în sarcina pârâtului persoană fizică, cât şi în sarcina pârâtei persoană juridică.

În dezvoltarea acestei critici, recurenţii-pârâţi au susţinut că unicul calcul efectuat de instanţa de apel a fost în sensul reducerii cuantumului daunelor morale pentru fiecare pârât, fără a individualiza care sunt termenii luaţi în considerare ori modalitatea prin care fapta pentru care s-a apreciat suma de 1000 RON daune morale este de trei ori mai gravă decât celelalte.

Au mai susţinut că instanţa de apel nu a procedat la o analiză individuală a fiecărei fapte.

Înalta Curte constată că, în esenţă, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi susţin că hotărârea atacată nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu răspunde tuturor cererilor şi criticilor formulate în apel şi nu cuprinde o analiză detaliată a calculului daunelor morale, precum şi o analiză individuală a fiecărei fapte în raport de fiecare pârât.

Cu referire la aceste critici, Înalta Curte reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin urmare, viciile motivării unei hotărâri, în sensul acestui text legal, se referă la lipsa motivării, la motivarea inexactă ori motivarea insuficientă, hotărârea fiind supusă casării, prin prisma acestui motiv de recurs, dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară, când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora şi, în consecinţă, se exclud reciproc, când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.

În aceste coordonate, procedând la verificarea hotărârii recurate, din perspectiva respectării cerinţelor legale de indicare a motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, Înalta Curte constată că aceasta corespunde standardelor de motivare stabilite prin dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa de apel, în limitele devoluţiunii stabilite prin motivele de apel - determinate de ceea ce s-a apelat, precum şi de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă - a răspuns criticilor invocate atât de reclamant, cât şi de pârâţi prin motivele de apel, verificând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

Instanţa de apel a analizat legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe prin prisma condiţiilor specifice acţiunii în răspundere civilă delictuală, reglementate de art. 1349 şi art. 1357 C. civ., precum şi prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează dreptul la imagine şi reputaţie, precum şi dreptul la libertatea de exprimare, reducând cuantumul daunelor morale stabilit de instanţa de fond după ce a verificat ea însăşi, raportat la criticile formulate de părţi, întrunirea în cauză a condiţiilor pentru antrenarea acesteia şi a constatat că faptele ce se impută pârâţilor, concretizate în expresiile "nesimţit şi mincinos, ciolănar impostor, scârbos, penibil, dictator tembel, luaţi-vă din timp cele necesare să nu vă prindă iarna ca A. în şlapi şi ciorapi care-au fost odată albi, umblă îmbrăcaţi cu ciorapi nespălaţi, A. minte cum respiră, ciolănar mitoman, sinistru mitoman, malformaţie greţoasă a naturii umane, ciolănar mitoman greţos" au caracter ilicit câtă vreme acestea au fost făcute cu intenţia de a-l vătăma pe reclamant, de a-l denigra sau umili.

De asemenea, se observă că instanţa de apel a reţinut următoarele "Apelanţii la punctul 3 din declaraţia de apel fac referire la statuările instanţei faţă de pârâta societate S.C. C. S.R.L. arătând că nu au fost analizate o serie de afirmaţii de interes public.

Or apelanţii omit a observa că reţinerile primei instanţe în ceea ce o priveşte pe apelanta societate sunt strâns legate doar de faptele ilicite reţinute în sarcina pârâtului ziarist, care cu evidenţă, în măsură covârşitoare nu sunt informaţii de interes public ci cuvinte injurioase care aduc atingere demnităţii umane".

Examinarea considerentelor anterior evocate relevă faptul că instanţa de apel a apreciat cu aspectele reţinute de instanţa de fond cu privire la pârâta persoană juridică (respectiv că aceasta administrează postul de televiziune prin intermediul căruia au fost date publicităţii informaţiile pe care reclamantul le consideră prejudiciabile, iar informaţiile şi imaginile au fost oferite opiniei publice în mod nejustificat) sunt strâns legate doar de faptele ilicite reţinute în sarcina pârâtului jurnalist (acesta fiind realizator de emisiune în cadrul postului de televiziune deţinut de pârâta persoană juridică, astfel cum a reţinut instanţa de fond). Prin urmare, contrar susţinerilor recurenţilor-pârâţi, instanţa de apel a răspuns criticilor acestora cu privire la reţinerea atât în sarcina jurnalistului, cât şi în sarcina societăţii comerciale a termenilor catalogaţi drept cuvinte injurioase care aduc atingere demnităţii umane.

În ceea ce priveşte cuantificarea prejudiciului moral şi obligarea pârâţilor la achitarea acestuia, considerentele relevante ale instanţei de apel în acest sens sunt următoarele:

"Însă, faţă de nereţinerea ca fapte ilicite a sintagmelor ce îi vizau pe părinţi; "părinţii arată ca şi cum ar fi scăpat de la azil; părinţii sunt în ziua liberă de la azil", -"tac-su a fost ani în şir zeul justiţiei din Gorj care i-a ţinut în libertate pe toţi infractorii din conducerea G.; magistrat ilegal", respectiv afirmaţiile jigodie, hoţ, în echitate, Curtea apreciază că suma de 300 RON pentru fiecare faptă ilicită, cu excepţia faptei ilicite "malformaţie greţoasă a naturii umane", pentru care se vor acorda 1000 RON, este de natură a compensa suferinţele morale cauzate exclusiv de cuvintele injurioase reţinute mai sus, motiv pentru care pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L. vor fi obligaţi, fiecare, să plătească reclamantului suma de 4300 RON cu titlu de daune morale, sens în care se impune reformarea sentinţei (paragraful ultim, pagina 43 din decizia recurată).

Aşa cum reiese din considerentele ce preced, Curtea a constatat 12 afirmaţii pur jignitoare, deci 12 fapte ilicite (paragraful 1, pagina 44 din decizia recurată)."

Din conţinutul acestor considerente, se observă fără putinţă de tăgadă că motivarea soluţiei referitoare la acordarea daunelor morale, este clară, fiind inutil ca instanţa de apel să individualizeze încă o dată faptele ilicite reţinute în sarcina pârâţilor, cu privire la care a apreciat că suma de 300 RON pentru fiecare este suficientă pentru repararea prejudiciului produs, atât timp cât acestea sunt menţionate anterior în cadrul paragrafului 7, pagina 41 din hotărârea atacată cu recurs ("nesimţit şi mincinos, ciolănar impostor, scârbos, penibil, dictator tembel, luaţi-vă din timp cele necesare să nu vă prindă iarna ca A. în şlapi şi ciorapi care-au fost odată albi, umblă îmbrăcaţi cu ciorapi nespălaţi, A. minte cum respiră, ciolănar mitoman, sinistru mitoman, ciolănar mitoman greţos").

Aprecierea ca fiind mai gravă afirmaţia "malformaţie greţoasă a naturii umane" decât celelalte afirmaţii jignitoare, este un element al aprecierii subiective a instanţei de apel a circumstanţelor particulare ale cauzei, astfel cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză. Aşadar, instanţa de recurs nu poate tranşa cu privire la acest aspect în această cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se realizează exclusiv un control de legalitate asupra hotărârii atacate, date fiind prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la susţinerea potrivit căreia instanţa de apel nu a procedat la analiza individuală a fiecărei fapte, Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat grupat expresiile imputate pârâţilor ca fiind cuvinte jignitoare, aşa cum acestea au fost utilizate în mediul online (pagina de E. a pârâtului jurnalist), precum şi în emisiunile de televiziune.

Astfel, la paragraful 8, pagina 40 a hotărârii recurate, a reţinut că apelanţii nu au contestat sintagmele "jigodie, hoţ, malformaţie greţoasă a naturii umane, ciolănar mitoman greţos", ci au susţinut greşita reţinere a tribunalului în sensul folosirii acestora de către pârâţi în cadrul celor trei emisiuni TV şi care în realitate nu se regăsesc în cuprinsul emisiunilor.

Procedând la verificarea acestor susţineri, instanţa de apel a analizat fiecare afirmaţie, reţinând că expresia "ciolănar impostor" a fost folosită de pârâtul ziarist în emisiunea din 24 noiembrie 2020, la minutul 8, precum şi în celelalte două emisiuni din data de 16 septembrie 2020 şi 2 decembrie 2020.

De asemenea, a reţinut că expresia "ciolănar mitoman greţos, malformaţie greţoasă a naturii umane" a fost menţionată în cuprinsul articolelor publicate pe pagina de E. a pârâtului ziarist, în data de 29 august 2020, ora 16:22.

În ceea ce priveşte afirmaţiile "jigodie" şi "hoţ", instanţa de apel a constatat că acestea nu au fost folosite de pârâtul ziarist, precum şi că expresiile "nesimţit şi mincinos, ciolănar impostor, scârbos, penibil, dictator tembel, luaţi-vă din timp cele necesare să nu vă prindă iarna ca A. în şlapi şi ciorapi care-au fost odată albi, umblă îmbrăcaţi cu ciorapi nespălaţi, A. minte cum respiră, ciolănar mitoman, sinistru mitoman", nu au fost contestate de apelanţi în declaraţia de apel.

În consecinţă, Înalta Curte nu poate reţine o incidenţă a cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea atacată respectând standardele de motivare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care au în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

De asemenea, obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil reglementat de art. 21 din Constituţie şi, respectiv, art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Obligaţia pe care art. 6 din Convenţia Europeană o impune instanţelor naţionale de a-şi motiva decizia nu presupune însă existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument. Aşa cum a arătat instanţa europeană, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă naţională, chiar dacă a motivat pe scurt hotărârea, să examineze, totuşi, în mod real problemele care i-au fost supuse dezbaterii (cauza Albina împotriva României).

Cerinţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., însă, nu impun ca judecătorul să răspundă fiecăruia dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de parte în actele procedurale întocmite, acesta are posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept expuse, putând să răspundă prin considerente comune.

De aceea, chiar dacă motivarea instanţei de apel cu privire la obligarea pârâţilor la plata daunelor morale este succintă, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din moment ce cuprinde considerentele esenţiale pentru care au fost acordate daunele morale în respectivul cuantum.

În consecinţă, ţinând cont şi de împrejurarea că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, iar considerentele deciziei de apel referitoare la cuantificarea prejudiciului moral, redate anterior, nu relevă omisiunea nejustificată a instanţei de control judiciar de a analiza efectiv una sau mai multe dintre criticile invocate de pârâţi, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor deduse judecăţii recursului, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nu poate fi primită nici critica recurenţilor-pârâţi potrivit căreia, deşi au învederat instanţei de control judiciar faptul că reclamantul nu a sesizat instanţa şi cu o cerere privind antrenarea răspunderii altuia pentru fapta prepusului, instanţa de apel a încălcat limitele învestirii când a aplicat sancţiunea decăderii.

Înalta Curte constată, asemenea instanţei de apel, că invocarea criticii ce vizează antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane a pârâtei persoane juridice prin notele de şedinţă depuse la dosar la data de 25 martie 2024 a fost făcută cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 467 C. proc. civ., în care părţile aveau posibilitatea de a invoca toate criticile cu privire la hotărârea atacată.

Chiar dacă calea de atac a apelului evocă fondul, criticile aduse hotărârii atacate nu pot fi invocate oricând pe parcursul procesului, ci acestea trebuie în mod obligatoriu invocate prin cererea de apel depusă în termenul legal de motivare, depăşirea acestuia atrăgând, potrivit art. 470 alin. (3) C. proc. civ., sancţiunea decăderii. Aşadar, depunerea peste termen a unor motive de apel nu poate fi luată în considerare.

În aceste coordonate, în mod corect instanţa de apel nu a procedat la analizarea criticii vizând antrenarea răspunderii civile delictuale a recurentei-pârâte C. S.R.L. pentru fapta altei persoane, iar nu pentru fapta proprie, având în vedere că pârâţii nu au respectat dispoziţiile art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., respectiv obligaţia de a indica toate motivele de fapt şi de drept în termenul de motivare a apelului.

Aşadar, instanţa de apel nu a încălcat limitele învestirii, cum în mod greşit susţin recurenţii-pârâti, întrucât nu a fost legal învestită cu respectiva critică.

Printr-o altă critică dedusă judecăţii instanţei de recurs, recurenţii-pârâţi susţin incidenţa cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere aplicarea corectă a normelor de drept material reprezentate de prevederile art. 1373 C. civ.

În dezvoltarea acestei critici, recurenţii-pârâţi au arătat că nu s-a făcut o diferenţiere şi o analiză individuală a termenilor folosiţi de pârâtul ziarist în mediul online, respectiv în calitatea sa de moderator al pârâtei persoane juridice, iar lipsa acestei analize a condus la sancţionarea sa atât pentru fapta proprie, cât şi în calitate de prepus şi obligarea sa la plata unor daune morale în cuantum identic cu cel pus în sarcina pârâtei persoane juridice.

Înalta Curte constată că, deşi recurenţii-pârâţi s-au prevalat de incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din dezvoltarea criticii reiese că se critică de fapt o nemotivare a obligării pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum identic.

În această situaţie, se impune ca această critică să fie analizată din perspectiva cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a cărui incidenţă prezenta instanţă de recurs nu o reţine, întrucât, aşa cum s-a arătat, supra, instanţa de apel a făcut o analiză atât a termenilor folosiţi în mediul online, cât şi a celor folosiţi în cadrul celor trei emisiuni TV de pârâtul persoană fizică, în calitate de moderator al pârâtei persoane juridice.

De asemenea, contrar susţinerilor recurenţilor-pârâţi, se observă că instanţa de apel a răspuns criticilor apelanţilor-pârâţi cu privire la reţinerea atât în sarcina jurnalistului, cât şi în sarcina societăţii comerciale a termenilor catalogaţi drept insulte, astfel cum s-a reţinut supra, nemaimpunându-se a se relua considerentele deja expuse.

Însă în ceea ce priveşte aprecierea instanţei de apel cu privire la întinderea concretă a daunelor morale, acest aspect scapă controlului prezentei instanţe de recurs, întrucât, aşa cum rezultă cu caracter de principiu din jurisprudenţă, aceasta constituie o chestiune de fapt, cu un pronunţat caracter cazuistic, fiind în sine o chestiune lăsată la aprecierea motivată a instanţelor de fond, iar nu o veritabilă chestiune de nelegalitate, cenzurabilă din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cuantumul despăgubirilor stabilite în cadrul elementului răspunderii civile delictuale reprezentat de prejudiciu, reprezintă un element ce nu poate fi evaluat în faza procesuală a recursului, întrucât el rezultă dintr-o analizare a situaţiei de fapt a cauzei, prin prisma elementelor de probatoriu administrate, implicând astfel, aprecieri de fapt, rezervate instanţelor de fond (prima instanţă şi cea de apel), împrejurare ce excedează însă, limitelor analizei permise în calea extraordinară de atac a recursului (date fiind limitele acestei căi de atac configurate de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) C. proc. civ.), ultima instanţă a fondului, respectiv instanţa de apel, fiind suverană în ceea ce priveşte interpretarea şi aprecierea probelor administrate.

În realitate, prin această critică, recurenţii-pârâţi urmăresc doar o reevaluare a cuantumului daunelor morale acordate, critica neprivind în sine legalitatea, ci exclusiv temeinicia hotărârii recurate.

Cum recurenţii-pârâţi nu invocă în realitate o aplicare greşită sau o încălcare a normelor de drept material, critica formulată cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 1373 C. civ. are un caracter pur formal, din moment ce nu au fost dezvoltate argumente concrete care să o susţină şi care ar fi putut atrage o analiza din perspectiva vreunuia dintre motivele de casare reglementate de lege.

În consecinţă, reţinând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1526 din 23 aprilie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimata-pârâtă D. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2025.