Dismissal of damages claim for Tokyo 2021 exclusion upheld; appeal annulled for unpaid court fees, costs awarded to Paralympic Committee.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la data de 21.12.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Comitetul Naţional Paralimpic şi Ministerul Tineretului şi Sportului, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata, în solidar, a sumei de câte 500.000 EURO în favoarea fiecărui reclamant în parte, cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a neparticipării la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2021, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial şi taxe judiciare de timbru.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1/2023 din 05 ianuarie 2023, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sportului şi, în consecinţă:

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sportului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Comitetul Naţional Paralimpic.

A respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Comitetul Naţional Paralimpic.

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Naţional Paralimpic.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 21/A/2024 din 19 ianuarie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a anulat ca netimbrat, apelul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1 din 05.01.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţate în dosar nr. x/2021, pe care o menţine.

A obligat pe apelanţi să plătească intimatului Comitetul Naţional Paralimpic, în mod egal, suma de 14.905,68 RON, cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 21/A/2024 din 19 ianuarie 2024 şi a încheierilor de şedinţă din 22 noiembrie 2023, respectiv din 17 ianuarie 2024 ale Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă au formulat recurs reclamanţii B. şi A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurenţii au susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură, afectând astfel dreptul lor la un proces echitabil şi că hotărârea instanţei de apel a fost afectată de vicii de procedură şi de o aplicare greşită a legii, având ca efect anularea incorectă a apelului lor pentru pretinsa lipsă a timbrării.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că prin încheierea din 21.11.2023, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 157 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 233 C. proc. civ.. Recurenţii au argumentat că nerespectarea acestor dispoziţii a condus la anularea nelegală a apelului lor, fără ca instanţa să ia în considerare toate circumstanţele relevante.

Astfel, recurenţii au arătat că citaţia transmisă pentru termenul din 22.11.2023 indica desfăşurarea procesului în camera 135 a Curţii de Apel Cluj, în timp ce dezbaterile au fost susţinute în camera 38. În aceste condiţii, se impunea constatarea lipsei de procedură cu recurenţii şi dispunerea citării acestora conform prevederilor art. 157 lit. e) şi h) C. proc. civ.. Cu toate acestea, instanţa a omis această verificare şi a dispus amânarea cauzei pentru citarea recurenţilor cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru. Recurenţii au susţinut că această confuzie a instanţei le-a afectat posibilitatea de a participa la judecată în mod corespunzător şi a generat un viciu procedural semnificativ.

Totodată, instanţa a consemnat în încheierea de şedinţă din 22.11.2023 menţiuni sub forma unei "note", care nu se regăsesc între elementele obligatorii prevăzute de art. 233 C. proc. civ.. Mai mult, această "notă" nu a fost însuşită prin semnătură de completul de judecată, fiind inserată ulterior semnăturilor membrilor completului şi ale grefierului. De asemenea, nota respectivă viza aspecte care s-au petrecut ulterior stabilirii noului termen de judecată, astfel încât instanţa nu putea reveni asupra dispoziţiilor stabilite la termenul anterior printr-o simplă notă adăugată la încheierea de şedinţă. Recurenţii au arătat că încheierea de şedinţă din data de 22.11.2023 se impunea a fi constatată ca nulă de către instanţa de apel.

Un alt aspect criticat de către recurenţi este că instanţa a înţeles să le pună în vedere prin reprezentant, obligaţia de achita taxa judiciară de timbru şi că se impunea să le fie comunicată această încheiere la sediul ales, conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 pentru a li se acorda posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru. Totodată, susţin că nu au avut posibilitatea de a contesta modul de stabilire a taxei de timbru, atât timp cât această hotărâre nu le-a fost comunicată, iar potrivit RIL 7/2014, nu puteau formula critici privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în calea de atac a recursului.

În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 17.01.2024, recurenţii au susţinut că instanţa a reţinut în mod greşit că judecata s-ar fi desfăşurat la al doilea termen, fiind amânată timp de două luni. În realitate, pentru termenul din data de 22.11.2023, recurenţii nu au fost legal citaţi, aspect confirmat chiar prin încheierea de şedinţă, care a reţinut culpa grefierului în nerespectarea rezoluţiei completului de judecată din 28.08.2023. Această eroare procedurală a condus la o soluţie care le-a încălcat dreptul la apărare şi accesul efectiv la justiţie.

Referitor la decizia civilă nr. 21/A/2024, recurenţii au invocat încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi procesual, care atrag sancţiunea nulităţii. Instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, că prin rezoluţia din 09.01.2023 s-a stabilit obligaţia recurenţilor de a achita o taxă de timbru în cuantum de 50 de RON, deşi această rezoluţie nu se regăseşte la dosarul cauzei. Recurenţii au arătat că nu li s-a oferit posibilitatea reală de a contesta această obligaţie, încălcându-li-se drepturile procesuale.

De asemenea, hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, instanţa reţinând, fără un temei probator, că recurenţii nu au formulat o cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru. În realitate, această obligaţie nu a fost adusă la cunoştinţa recurenţilor, iar menţiunea privind facilităţile la plata taxei judiciare de timbru nu se regăseşte nici măcar în "nota" încheierii de şedinţă din 22.11.2023. Această lipsă de informare a condus la imposibilitatea recurenţilor de a-şi exercita drepturile în mod corespunzător şi de a beneficia de eventuale scutiri sau reduceri ale taxei de timbru.

Faţă de cele menţionate, recurenţii au apreciat că, aplicând greşit dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Comitetul Naţional Paralimpic a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat şi netimbrat, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, motivat de faptul că instanţa de apel a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, în conformitate cu prevederile aplicabile în speţă.

Pe fondul cauzei, intimatul-pârât a susţinut că instanţa de apel a analizat corect situaţia de fapt şi de drept şi a reţinut în mod just că nu au fost încălcate prevederile legale invocate de recurenţi.

În ceea ce priveşte criticile aduse încheierii de şedinţă din 22.11.2023, intimatul a arătat că susţinerile recurenţilor privind menţionarea eronată a camerei de judecată în citaţie nu au fundament juridic, întrucât reprezentantul convenţional al acestora s-a prezentat în faţa instanţei, la sala 38, la termenul respectiv, astfel încât orice eventual viciu de procedură a fost acoperit. Mai mult, instanţa de apel le-a adus la cunoştinţă recurenţilor obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru şi termenul până la care aceasta trebuia achitată, astfel încât susţinerea privind lipsa de procedură nu poate fi primită.

Referitor la criticile aduse încheierii de şedinţă din 17.01.2024, intimatul a susţinut că acestea sunt nefondate, întrucât consemnările instanţei corespund realităţii faptice, respectiv faptul că termenul respectiv a fost al doilea termen fixat în cauză, primul fiind cel din 22.11.2023.

În ceea ce priveşte criticile aduse deciziei nr. 21/A/2024, intimatul-pârât a arătat că rezoluţia prin care s-a stabilit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru există la dosarul instanţei de apel, fiind primul act regăsit în dosarul cauzei, iar lipsa unei comunicări iniţiale a fost acoperită prin înştiinţarea avocatului recurenţilor la termenul din 22.11.2023. În aceste condiţii, recurenţii nu pot susţine că nu au fost informaţi cu privire la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru şi că le-au fost încălcate drepturile procesuale.

Faţă de aceste aspecte, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat şi netimbrat, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că instanţa de apel a pronunţat o soluţie corectă şi legală.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Sport a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., menţinerea încheierilor de şedinţă din 22.11.2023 şi 17.01.2024, precum şi a deciziei civile nr. 21/A/2024 din 19.01.2024, ca fiind legale şi temeinice.

De asemenea, apreciază că instanţa de apel în mod legal şi temeinic a anulat apelul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., ca netimbrat.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 205-208 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Prin cererea de recurs dedusă judecăţii, recurenţii-reclamanţi critică decizia recurată pe motiv că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept procesual, respectiv art. 157 lit. e) şi h), art. 157 alin. (3), art. 233 C. proc. civ. şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Aşadar, criticile de nelegalitate sunt subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., însă ele au caracter nefondat şi ca atare, nu pot fi primite pentru argumentele ce urmează a fi înfăţişate.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin acţiunea cu care au învestit instanţa, reclamanţii B. şi A. au solicitat obligarea pârâţilor Comitetul Naţional Paralimpic şi Ministerul Tineretului şi Sportului la plata în solidar a sumei de 500.000 EURO pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune morale, ca urmare a neparticipării acestora la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2021. Totodată, reclamanţii au cerut şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat şi taxe judiciare de timbru .

Soluţionând apelul declarat de recurenţi împotriva sentinţei primei instanţe, prin decizia nr. 21A/2024, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a constatat că apelanţii nu au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON fiecare, deşi această obligaţie le fusese adusă la cunoştinţă la termenul de judecată din 22.11.2023, când instanţa a pus în vedere reprezentantului apelanţilor, avocatul ales, să achite taxa de timbru şi că nu au formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

În aceste condiţii, Curtea a dispus anularea apelului ca netimbrat şi obligarea apelanţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.905,68 RON.

În privinţa criticilor formulate, Înalta Curte reţine sub un prim aspect, că potrivit art. 157 alin. (1) lit. e) şi h) C. proc. civ., invocate de recurenţi a fi fost încălcate de către instanţa de apel, "(1) Citaţia va cuprinde: (...) e) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează; (...) h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat; (...) 3) Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte observă că în ce priveşte cerinţa privind indicarea taxei judiciare de timbru în cadrul citaţiei, legiuitorul nu a prevăzut în C. proc. civ. sancţiunea nulităţii.

Continuând, instanţa de judecată constată că potrivit art. 175 alin. (1) C. proc. civ., "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia".

Or, presupunând că afirmaţia recurenţilor privind desfăşurarea şedinţei de judecată de la termenul din 22.11.2023 într-o altă sală decât cea pentru care părţile au fost citate, ar fi reală (deşi din respectiva încheiere de şedinţă şi din celelalte acte procedurale ale dosarului de apel nu rezultă acest lucru), cu toate acestea Înalta Curte constată pentru această ipoteză de lucru, că potrivit notei de şedinţă a grefierului de şedinţă, notă realizată la finalul încheierii de şedinţă din acea dată, s-a prezentat totuşi în sala unde s-a desfăşurat judecata, după strigarea cauzei şi acordarea termenului de judecată, apărătorul ales al recurenţilor, avocat căruia instanţa de judecată i-a adus la cunoştinţă măsurile procesuale dispuse în cauză, inclusiv obligaţia achitării de către fiecare reclamant apelant a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 50 RON.

Aşadar, chiar şi prezumat pe ipoteza indicată de recurenţi, aceea a desfăşurării şedinţei de judecată în altă sală de judecată decât cea pentru care au fost citaţi reclamanţii, instanţa de recurs constată că eventuala vătămare care li s-ar fi produs astfel apelanţilor reclamanţi, a fost înlăturată prin prezentarea în cadrul şedinţei a reprezentantului convenţional al acestor reclamanţi, avocatul ales al acestora, şi luarea la cunoştinţă de toate măsurile procesuale dispuse.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu li s-a produs recurenţilor nici o vătămare procesuală prin eventuala indicare a numărului greşit al sălii de judecată, vătămare care, pe cale de consecinţă, să determine în cauză incidenţa sancţiunii nulităţii încheierii de şedinţă din 22.11.2023.

Recurenţii au mai arătat că încheierea de şedinţă respectivă ar fi nelegală şi din perspectiva notei cuprinse în finalul încheierii, deoarece art. 233 C. proc. civ. ilustrează elementele componente ale unei încheieri, care nu se regăsesc în notă şi deoarece acest text legal nu prevede posibilitatea completării încheierii cu o notă ce nu a fost semnată de completul de judecată.

Înalta Curte constată că nici din această perspectivă expusă, motivul de recurs invocat nu este incident cauzei. Concluzia se impune deoarece încheierea de şedinţă din 22.11.2023 cuprinde elementele reglementate de art. 233 C. proc. civ. şi este semnată de completul de judecată şi de grefierul de şedinţă.

În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că nota din final este semnată de grefierul de şedinţă. Or, potrivit art. 231 alin. (1), (3) C. proc. civ. şi art. 232 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului. (...) (3) Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor", respectiv "Redactarea încheierii de şedinţă Art. 232. - (1) Pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă".

Aşadar, C. proc. civ. permite grefierului să realizeze note de şedinţă şi să întocmească încheierea de şedinţă pe baza lor, fapt care s-a şi realizat în cauză. Întrucât îndrituirea grefierului de a realiza note de şedinţă în legătură cu desfăşurarea procesului este una legală, rezultă atunci că ale sale consemnări realizează dovada celor consemnate până la înscrierea în fals, date fiind prevederile art. 269, art. 270 C. proc. civ.

Or, se observă că în cauză, recurenţii nu doar că nu s-au înscris în fals împotriva notei de şedinţă respective, ci mai mult, se observă că în cadrul cererii de recurs, nici nu se face menţiune că respectivele constatări din cuprinsul notei realizate de grefierul de şedinţă ar fi unele false, cererea de recurs fiind realizată de acelaşi avocat ales al recurenţilor despre care se face menţiune în nota de şedinţă că s-ar fi prezentat după strigarea cauzei. Ba dimpotrivă, se arată în mod expres că ""nota" din încheierea de şedinţă vizează aspecte care s-au petrecut ulterior stabilirii noului termen de judecată" (pagina 2 a cererii de recurs).

Tot din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut şi că instanţa de apel nu a ţinut cont de împrejurarea că obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru nu le-a fost adusă la cunoştinţă, iar acest aspect a condus la imposibilitatea achitării în termenul legal, precum şi la imposibilitatea formulării unei cereri de ajutor public judiciar sau a unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Recurenţii au arătat că lipsa unei comunicări clare şi explicite a obligaţiei de plată le-a afectat astfel, dreptul la apărare, întrucât nu ar fi avut posibilitatea să remedieze această deficienţă procedurală.

Înalta Curte constată că nici aceste susţineri nu pot fi reţinute, întrucât potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării".

Conform art. 200 C. proc. civ., "(2) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii".

Inclusiv din perspectiva acestor prevederi legale, se observă că în cauză nu s-a produs recurenţilor vreo vătămare procesuală.

Astfel, ţinând cont că la data de 22.11.2023, după strigarea cauzei, avocatul ales al recurenţilor s-a prezentat şi i s-a adus la cunoştinţă de către instanţa de judecată obligaţia judiciară concretă de timbrare a sumei de 50 RON, în sarcina fiecăruia dintre cei doi recurenţi, până la termenul următor acordat în cauză, 17.01.2024 şi raportat totodată, la calitatea de specialist în drept a avocatului ales al recurenţilor reclamanţi, reprezentantul convenţional al acestor părţi procesuale, nu se poate prefigura în acest context particular vreo vătămare procesuală adusă recurenţilor, apelanţi reclamanţi la acel moment procesual, prin comunicarea verbală efectuată de instanţa de judecată şi nu în scris.

Astfel, atât timp cât reclamanţii au fost informaţi în timp util cu privire la obligaţiile lor procesuale în acest sens, prin intermediul avocatului ales, atunci nu se poate reţine existenţa vreunei vătămări procesuale care să le fi fost cauzată.

În acest context, raportat aşadar, la calitatea de specialist în drept a reprezentantului recurenţilor, avocat ales, precum şi la obligaţia generală a cunoaşterii legii, potrivit principiului juridic nemo censetur ignorare legem - nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii, Înalta Curte reţine că apelanţii-reclamanţi, prin intermediul avocatului lor, au putut formula, dacă ar fi dorit, o cerere de ajutor public judiciar sau o cerere de reexaminare a taxei de timbru până la următorul termen de judecată acordat în cauză, peste circa 2 luni. Aşadar, nu se poate reţine existenţa vreunei vătămări procedurale şi nici nelegalitatea deciziei astfel pronunţate.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului - Art. 10. - (1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Recurenţii, fiind informaţi în mod direct în şedinţa publică din 22.11.2023 despre necesitatea achitării taxei judiciare de timbru, despre cuantumul acesteia şi despre data când trebuie realizată această dovadă, rezultă că aceştia au avut posibilitatea efectivă de a întreprinde demersurile necesare pentru achitarea taxei sau formularea unei cereri de acordare a facilităţilor până la termenul de judecată acordat.

Prin urmare, necomunicarea în scris a încheierii nu poate fi calificată drept o vătămare procesuală, cât timp părţile erau deja informate prin intermediul reprezentantului lor convenţional şi acesta, ca specialist în drept, avea cunoştinţă de procedurile arondate obligaţiei judiciare de achitare a taxei de timbru.

De asemenea, contrar aserţiunilor recurenţilor reclamanţi din cererea de recurs, judecata în apel a avut două termene de judecată, respectiv 22.11.2023 şi 17.01.2024, la interval de circa 2 luni, cum în mod corect a surprins şi instanţa de apel.

În privinţa criticii recurenţilor privind existenţa unor motive străine de natura cauzei în cuprinsul deciziei recurate, Înalta Curte observă că trimiterea instanţei de apel din cuprinsul deciziei recurate, la data rezoluţiei de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca fiind 09.01.2023 în loc de 28.08.2023, cum era corect, reprezintă o evidentă eroare materială, rezoluţia respectivă de stabilire a taxei judiciare de timbru regăsindu-se la pagina întâi a dosarului de apel şi purtând data de 28.08.2023. Această evidentă omisiune materială nu este de natură aşadar, a atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. în referire la invocata existenţă a unor motive străine cauzei.

Înalta Curte constată totodată, că dispoziţiile art. 197 şi art. 470 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc clar că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru trebuie îndeplinită anterior primului termen de judecată la care partea este legal citată. Lipsa achitării taxei judiciare de timbru atrage anularea cererii de apel.

În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte a statuat că neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei de timbru nu poate fi justificată prin neglijenţa părţii în îndeplinirea obligaţiilor sale procesuale, iar instanţele naţionale au aplicat acest principiu legal în mod consecvent.

În speţă, recurenţii nu au dovedit că lipsa comunicării scrise a încheierii din 22.11.2023 i-ar fi împiedicat efectiv să solicite facilităţi de plată sau să conteste taxa în termenul legal, în condiţiile în care astfel cum s-a ilustrat supra, obligaţia judiciară le-a fost adusă la cunoştinţă prin intermediul avocatului lor ales.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în cauza "Pfeifer contra Austria" că sancţiunea procedurală aplicată trebuie să fie previzibilă şi proporţională cu scopul urmărit de legislaţia naţională.

În speţă, recurenţilor le-a fost pusă în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru cu suficient timp înainte de termenul următor, dar aceştia nu au întreprins nicio acţiune pentru îndeplinirea obligaţiei procesuale.

În consecinţă, sancţiunea aplicată de instanţa de apel prin decizia 21/A/2024 este conformă cu normele procedurale aplicabile şi nu poate fi considerată excesivă sau contrară principiului proporţionalităţii sancţiunilor procesuale.

Din perspectiva tuturor acestor elemente enunţate care se contrapun argumentelor invocate de recurenţii-reclamanţi în cererea de recurs, instanţa de recurs apreciază că în cauză nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 21/A din 19 ianuarie 2024 şi a încheierilor de şedinţă din 22 noiembrie 2023, respectiv din 17 ianuarie 2024 ale Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, reţinând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre judecătorească legală, criticile invocate nefiind fondate.

Pe cale de consecinţă, ca parte căzută în pretenţii, reclamanţii-pârâţi vor fi obligaţi, în baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., la plata sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât Comitetul Naţional Paralimpic, reprezentând onorariu avocaţial conform facturii fiscale nr. x/23.04.2024 şi dovezii de plată bancară, cuantum apreciat rezonabil în raport de activitatea concretă desfăşurată de apărătorul ales al acestui intimat şi de complexitatea concretă a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 21/A din 19 ianuarie 2024 şi a încheierilor de şedinţă din 22 noiembrie 2023, respectiv din 17 ianuarie 2024 ale Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comitetul Naţional Paralimpic şi Agenţia Naţională pentru Sport, continuator în drepturi şi obligaţii al Ministerului Tineretului şi Sportului.

Obligă recurenţii-reclamanţi B. şi A. la plata sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât Comitetul Naţional Paralimpic.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.