Co-authorship in robbery: sufficiency of intent to facilitate escape and retain stolen goods without direct participation in the taking

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 894 din 29 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat inculpații A.M.N.N. și P.A. la câte 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen.

A luat act că partea vătămată R.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

În baza art. 118 C. pen., a confiscat de la inculpatul A.M.N.N. un cuțit tip „fluture”.

S-a reținut că, în data de 28 ianuarie 2004, în jurul orei 13,15, inculpatul A.M.N.N., având asupra sa un cuțit, a deposedat-o pe partea vătămată R.E. de geantă, prin smulgere. În realizarea activității infracționale, inculpatul menționat a fost ajutat de inculpatul P.A., care i-a asigurat scăparea și păstrarea bunurilor găsite în geanta părții vătămate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 753/ A din 19 octombrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva hotărârii primei instanțe, a desființat în parte sentința atacată, numai cu privire la inculpatul P.A., în sensul aplicării acestuia a măsurii de siguranță, prevăzută de art. 116 C. pen., a interzicerii de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Apelul declarat de inculpatul A.M.N.N. împotriva aceleași sentințe a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpații au declarat recurs.

Inculpatul A.M.N.N., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. În subsidiar, acesta a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., inculpatul P.A. a solicitat înlăturarea măsurii de siguranță, aplicarea acesteia nefiind justificată.

Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă că inculpatul P.A. a asigurat scăparea inculpatului A.M.N. și păstrarea bunurilor găsite în geanta sustrasă prin violență părții vătămate, bunuri pe care ulterior le-au împărțit. Astfel, acesta a pretins că o ajută pe partea vătămată să îl prindă pe făptuitor și chiar a plecat în urmărirea acestuia.

Este adevărat că acest inculpat nu a participat direct la sustragerea genții părții vătămate, dar s-a probat că l-a ajutat pe inculpatul A.M.N., în modul descris.

Or, în cazul coautoratului, intenția fiecărui autor se caracterizează prin conștiința că acțiunea constitutivă a infracțiunii se realizează prin activitatea sa, unită cu a celorlalți coautori, ceea ce în cauză s-a dovedit.

Așadar nu este necesar ca fiecare coautor să aibă intenția de autor unic, în sensul de a îndeplini singur toate actele de executare, suficientă fiind intenția de coautor, adică știința și voința ca activitatea sa să se completeze cu a altuia, constituind astfel cauza din care rezultă efectul dorit de el.

În cauză s-a dovedit că cei doi inculpați au acționat împreună, prin desfășurarea de activități concordante. Așadar, este dovedită existența acelei unități indivizibile a acțiunilor celor doi inculpați, ce caracterizează participația penală în forma coautoratului.

Drept urmare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt susceptibile de critică, sub acest aspect, atâta timp cât datele exterioare ale cauzei, relevă neechivoc intenția celor doi inculpați de a deposeda partea vătămată de bunuri și de a păstra bunurile sustrase prin violență, prin acțiuni conjugate.

Așadar, încadrarea juridică dată faptei este cea legală, hotărârile pronunțate în cauză nefiind supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.M.N.N.

Instanța de fond a dat eficiență circumstanței personale prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., și a stabilit o pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de norma incriminatoare.

În raport de pericolul social concret al faptei, față de care pedeapsa trebuie proporționalizată, se constată că aceasta a fost judicios stabilită și că nu sunt motive care să justifice reindividualizarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului.

Drept urmare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse nici cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de același inculpat.

Cu referire la inculpatul P.A., săvârșind infracțiunea de tâlhărie, acesta se află în ipoteza legală prevăzută de art. 116 lit. d) C. pen., prezența acestuia în București, mare aglomerare umană unde acesta nu-și justifică prezența, creând o stare de pericol, cu referire la posibilitatea reală de a săvârși noi infracțiuni.

Prin urmare, măsura de siguranță a fost dispusă întemeiat, în condițiile legii, așa încât recursul declarat de acest inculpat se constată a fi, de asemenea, nefondat.

În fine, cu referire la ambii inculpați, nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului A.M.N.N. de la 28 ianuarie 2004, la 31 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M.N.N. și P.A. împotriva deciziei penale nr. 753/ A din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului A.M.N.N. de la 28 ianuarie 2004, la 31 ianuarie 2005.

Obligă pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: inculpatul A.M.N.N. la 1.200.000 lei, iar inculpatul P.A. la 1.600.000 lei, din care 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2005.