Demolition suspension upheld; appeal dismissed as untimely for filing one day after 15-day deadline expired

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la 9.07.2024, revizuenta A. a solicitat suspendarea efectelor deciziei civile nr. 134/6.02.2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2012, până la termenul de judecată din 16.10.2024, acordat în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, având ca obiect revizuire.

În motivarea cererii, a arătat că prin cererea de revizuire, întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 332 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, a solicitat anularea deciziei civile nr. 134 din data de 6.02.2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2012, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 441 din data de 25.02.2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, definitivă prin decizia civilă nr. 319 din data de 16.02.2012 a Curţii de Apel Constanţa, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2010.

În dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Constanţa, având ca obiect revizuire, a fost stabilit termen de judecată la 16.10.2024.

De asemenea, a mai susţinut că reclamantul B. a solicitat, în ambele dosare, obligarea A. la repararea pagubei/prejudiciului care a pretins că i-ar fi fost cauzat. Astfel, în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Constanţa, în calitate de reclamant a solicitat, pe lângă anularea autorizaţiei de construire nr. x din 10.11.2009, şi obligarea pârâtei A. la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Constanţa, în rejudecare, urmare a precizării la cererea de chemare în judecată, a solicitat demolarea construcţiei proprietatea A., ca formă de reparare în natură a prejudiciului cauzat. Din motivarea deciziei civile nr. 134 din 6.02.2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa, rezultă că demolarea construcţiei s-a dispus ca măsură de reparare în natură a prejudiciului/pagubei.

În continuare, a mai arătat că prin sentinţa civilă nr. 441 din 25.02.2011. Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantului care a format obiectul dosarului nr. x/2010, curtea de apel schimbând, în parte, soluţia menţinând soluţia de respingere a capătului de cerere privind obligarea A. la repararea pagubei. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti prin care a fost respins capătul de cerere privind obligarea la repararea pagubei se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin decizia civilă nr. 134 din data de 06.02.2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2012, s-a dispus obligarea A. la repararea în natură a pagubei prin demolarea construcţiei, soluţie care contrazice soluţia anterioară prin care a fost respinsă în mod definitiv şi irevocabil solicitarea reclamantului B. de obligare la repararea pagubei.

Împotriva deciziei civile nr. 134/6.02.2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a declarat în termenul legal recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 121 din data de 26.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, iar intimatul a solicitat legalizarea acesteia pentru a fi pusă în executare.

În drept, s-au invocat prevederile art. 325 C. proc. civ.

Prin notele depuse la 29.07.2024, intimatul B. a invocat excepţia netimbrării cererii de suspendare, cu motivarea că pe dovada plăţii taxei judiciare de timbru prin aplicaţia Ghişeul.ro la rubrica "plătitor" nu apare revizuenta, ci un anume C. şi că nu există o procură din partea A., prin care aceasta să îl mandateze să achite taxa în numele şi pe seama ei.

Prin încheierea din 30 iulie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 134/6.02.2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2012, formulată de revizuenta A., şi în temeiul art. 325 C. proc. civ., a suspendat executarea deciziei civile nr. 134/06.02.2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2012, până la soluţionarea cererii de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2024

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia de netimbrare, a apreciat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că la dosar se află dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru cererea de suspendare, unde este menţionat atât numărul de dosar corect, cât şi contribuabilul, care este A., menţiuni suficiente pentru a considera legal achitată taxa judiciară de timbru, în raport de prevederile Legii nr. 146/1997 incidente cauzei.

A mai reţinut că revizuenta a precizat la termenul de judecată din 30.07.2024 că a înţeles să formuleze o cerere de suspendare întemeiată pe dispoziţiile. art. 325 C. proc. civ. 1865 până la soluţionarea cererii de revizuire, şi nu o cerere de suspendare provizorie, cum greşit a indicat. Pe fondul cererii, a reţinut că intimatul este creditorul obligaţiei de demolare a construcţiei, care a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens după un timp îndelungat de la investirea instanţelor, astfel că urgenţa nu se prefigurează în cauză. De asemenea, există posibilitatea dezdăunării sale cu privire la paguba eventual produsă prin întârzierea demolării construcţiei.

Pe de altă parte, întoarcerea executării nu apare ca fiind posibilă, fiind vorba de o obligaţie de demolare a unei construcţii, măsură care este definitivă, astfel că vătămarea debitorului, revizuenta din prezenta cauză, ar fi gravă şi iremediabilă.

Împotriva încheierii din 30 iulie 2024 a declarat recurs intimatul B., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 403 din C. proc. civ. şi a art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 202/2002, din perspectiva în care imobilul în litigiu se află în zona de protecţie iar potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 41/2010 aceasta este desfiinţată de drept.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 301 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Conform dispoziţiilor art. 301 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

În considerarea art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac (…), în termenul legal, atrage decăderea, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Conform dispoziţiilor art. 325 din C. proc. civ. "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător."

Art. 403 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ. dispun în sensul că "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) şi (2) instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat. În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane RON pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."

Din conţinutul alin. (3) al art. 403 din C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a recurs la dispoziţiile de drept comun în ceea ce priveşte termenul pentru exercitarea căii de atac împotriva soluţiei pronunţate cu privire la cererea de suspendare a executării unei hotărâri, până la soluţionarea cererii de revizuire, statuând în sensul că "încheierea poate fi atacată, în mod separat, cu recurs", fără a distinge aşadar în privinţa unui termen special pentru formularea acestei căi de atac.

Or, normele de drept comun care reglementează termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului se regăsesc în cuprinsul art. 301 din C. proc. civ., anterior citate.

În speţă, încheierea ce face obiectul prezentului recurs, din 30 iulie 2024, a fost comunicată recurentului B. la 08 august 2024, astfel cum rezultă din dovezile de primire şi procesul-verbal de predare - dosar curţii de apel, care a procedat la afişarea actului pe uşa principală a locuinţei destinatarului faţă de împrejurarea că nicio persoană dintre cele menţionate, nu a fost găsită la adresă.

Potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal întocmit de agentul procedural însărcinat cu înmânarea actelor de procedură face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de acesta.

Menţiunea referitoare la afişarea dovezii de comunicare, întrucât nicio persoană căreia putea să i se înmâneze actul procedural nu a fost găsită, este rezultatul constatării personale a agentului şi, ca atare, face dovada până la înscrierea în fals.

Câtă vreme nu a fost urmată procedura falsului, nu se poate pretinde contrariul celor consemnate de agentul procedural în legătură cu data de comunicare a hotărârii.

În consecinţă, fiind vorba de un act procedural valabil întocmit, cu respectarea art. 100 pct. 7 cu referire la art. 92 C. proc. civ., data înscrisă pe acesta 08 august 2024 marchează momentul comunicării hotărârii şi al începerii curgerii termenului de 15 zile pentru exercitarea recursului.

Raportat la data comunicării încheierii atacate şi la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început şi nici ziua când s-a sfârşit termenul), urmează a se reţine că, pentru recurent, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 24 august 2024, respectiv într-o zi nelucrătoare (sâmbăta), astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. acesta s-a prelungit până la sfârşitul primei zile lucrătoare următoare, respectiv luni, 26 august 2024.

Recurentul a declarat, însă, recurs la 27 august 2024, dată care rezultă din ştampila de înregistrare a recursului la Curtea de Apel Constanţa, aplicată pe cererea de recurs .

Se reţine, deci, că data declarării recursului se situează peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Aşadar, recurentul a declarat recursul la 27 august 2024, (luându-se în considerare data certă aplicată de curtea de apel pe cererea de recurs cu ocazia înregistrării acesteia pe rolul instanţei, care coincide cu data poştei electronice prin care recurentul a comunicat cererea de recurs la adresa de email a instanţei - fila x), cu depăşirea termenului legal, imperativ, de decădere, reglementat de art. 301 alin. (1) C. proc. civ., fără să invoce circumstanţe excepţionale si insurmontabile, de natură să îl împiedice să exercite calea de atac, conform legii.

Constatând încălcarea normelor legale imperative care reglementează termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, pentru exercitarea căii de atac a recursului, dar si împrejurarea că nu există motive de ordine publică, care să poată fi invocate, din oficiu, de instanţa de recurs, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de intimatul B. împotriva încheierii de şedinţă din 30 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de intimatul B. împotriva încheierii de şedinţă din 30 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2024.