Appeal against suspension order nullified as grounds non-procedural; suspension stands.

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului formulat de recurenta A. în contradictoriu cu intimatul B., pentru lipsa părţilor.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 2 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 septembrie 2024 şi repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a susţinut că în speţă este pusă în discuţie exercitarea puterii cu vătămarea gravă a persoanelor fără capacitate de exerciţiu din România şi săvârşirea infracţiunilor de genocid, trafic de persoane şi lipsa de apărare a acestora de către puterea judecătorească prin denegare de dreptate.

Astfel, se precizează că instanţa a inventat motive suprarealiste de suspendare a judecăţii în procedura de instituire a tutelei speciale, în contestaţia la tergiversarea procesului şi în soluţionarea competentă a denunţurilor penale pentru infracţiuni grave: uzurparea suveranităţii naţionale, genocid, trafic de persoane şi denegare de dreptate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ., C. pen., C. proc. pen., Constituţia României.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

Pe parcursul judecăţii, intimata-reclamantă A. reprezentată de fiul său B. a invocat excepţia de nulitate a citaţiei, iar recurentul-contestator a invocat excepţia de nelegalitate internaţională a statului român şi a puterii judecătoreşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii citaţiei, precum şi excepţia de nelegalitate internaţională a statului român şi a puterii judecătoreşti, Înalta Curte reţine următoarele:

La data de 7 octombrie 2024, intimata A., reprezentată de fiul său B. a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepţia nulităţii citaţiei, iar recurentul B. a invocat excepţia de nelegalitate internaţională a statului român şi a puterii judecătoreşti.

În susţinerea acestor excepţii, părţile, într-o manieră neconvenţională, aduc acuze grave statului român, pe motiv că acesta încalcă dreptul internaţional şi săvârşeşte crime împotriva umanităţii, că se face vinovat de trafic de persoane cu dizabilităţi mintale şi că nu respectă dreptul justiţie (denegare de dreptate).

S-a mai susţinut că întârzierea înfiinţării instanţei de tutelă şi de familie ar fi permis aceste abuzuri timp de 13 ani.

Totodată, s-au invocat dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Constituţia României, care se referă la rolul armatei în garantarea democraţiei.

Analizând excepţiile invocate de părţi, Înalta Curte reţine, sub un prim aspect, că excepţiile procesuale, ca natură juridică, sunt apărări procedurale, adică apărări ce privesc încălcarea unor norme de organizare judecătorească, de competenţă sau de procedură.

Dispoziţiile art. 245-248 C. proc. civ. reglementează excepţiile procesuale, art. 245 C. proc. civ. definind excepţia procesuală ca fiind mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului de judecată sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune, urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

În situaţia în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute de legiuitor cu privire la actele de procedură civilă, devine aplicabilă sancţiunea nulităţii, aceasta lipsind total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale de fond sau de formă.

Având în vedere aceste aspecte teoretice, Înalta Curte urmează a constata că excepţiile invocate de părţi sunt neîntemeiate, urmând a le respinge pentru considerentele ce succed.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii citaţiei invocată de intimată, Înalta Curte reţine că citaţia este un act de procedură prin care se realizează citarea părţilor în faţa instanţei, act care se emite în formă scrisă şi care este compus din două părţi: citaţia propriu-zisă şi dovada de înmânare (procesul-verbal) a citaţiei.

Acest act de procedură trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 157 alin. (3) C. proc. civ., menţiuni referitoare la indicarea instanţei şi a sediului acesteia, a numărului dosarului, a anului, zilei şi orei de înfăţişare, a numelui de familie şi prenumelui sau a denumirii celui citat şi a locului unde acesta se citează, ştampila instanţei şi semnătura grefierului.

Or, în speţa pendinte, deşi a invocat excepţia nulităţii citaţiei, intimata nu a indicat elementele ce lipsesc din cuprinsul acesteia care să atragă sancţiunea nulităţii care să lipsească de efecte acest act de procedură.

Intimata s-a limitat doar la a depune la dosar o cerere prin care a susţinut că invocă excepţia de nulitate a citaţiei, argumentele aduse în dezvoltarea acesteia reprezentând în realitate nemulţumiri şi acuze grave la adresa statului român şi nicidecum neregularităţi privitoare la actul procedural reprezentat de citaţie.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate internaţională a statului român şi a puterii judecătoreşti, excepţie invocată de recurent, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este o veritabilă excepţie prin care să se critice încălcarea unor norme de organizare judecătorească, de competenţă sau de procedură în cauză.

Mai mult, nici din modul de argumentare al acestei excepţii nu se pot decela susţineri apte să determine instanţa ca, în baza rolului său activ reglementat de dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., să procedeze la o recalificare corectă a excepţiei, în sensul de a aprecia că voinţa reală a recurentului a fost aceea de a invoca o anumită excepţie de fond sau o anumită excepţie de procedură.

Totodată, Înalta Curte observă că recurentul a expus aceleaşi nemulţumiri şi acuzaţii grave la adresa statului român ca şi cele expuse de intimată în susţinerea excepţiei nulităţii citaţiei. Acestea reprezintă însă consideraţii personale ale părţilor, neprocedurale, care nu au legătură cu pricina dedusă judecăţii şi care drept urmare, nu vor fi analizate de către instanţă.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge excepţiile invocate de părţi ca neîntemeiate.

Procedând în continuare la analizarea excepţiei nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea formulată, recurentul arată că înţelege să declare recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, susţinând că motivul de suspendare este unul "suprarealist, inventat de instanţă".

A mai susţinut recurentul că în speţă "este pusă în discuţie exercitarea puterii cu vătămarea gravă a persoanelor fără capacitate de exerciţiu din România şi săvârşirea infracţiunilor de genocid, trafic de persoane şi lipsa de apărare a acestora de către puterea judecătorească prin denegare de dreptate".

Or, o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât toate aceste aserţiuni, prezentate drept motive de recurs, exced cadrului procesual al acestei căi extraordinare de atac, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalităţii încheierii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Or, pentru a fi incident vreunul din motivele de casare prevăzute de aceste dispoziţii legale, recurentul trebuie să se refere la un viciu de legalitate al încheierii recurate, să indice greşelile anume imputate instanţei care a suspendat pricina şi să indice încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susţinerile recurentului nu constituie o motivare a căii de atac exercitate, conformă exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii încheierii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă. Numai aşa instanţa de recurs poate să facă o verificare de ansamblu a încheierii atacate, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat încheierea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, urmând a admite această excepţie şi a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile invocate de părţi, ca neîntemeiate.

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator B. împotriva încheierii din 2 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2025.