Revision request against cassation refusal inadmissible; merits not evoked.

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 1959 din 20 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 decembrie 2020 şi a deciziei civile nr. 133/A din 20 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27 decembrie 2023, revizuentul A. a solicitat, revizuirea deciziei nr. 1959 din 20 octombrie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul arată că nici instanţa de apel şi nici cea de recurs nu se puteau substitui reclamantei şi să-i facă în abstract sau să considere din oficiu capătul de cerere în sensul exigenţelor imperative prevăzute de pct. 113 din Decizia nr. 42/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care statuează că:

"113. În aceeaşi ordine de idei, este util a se menţiona şi că, pentru a se evita o conduită abuzivă din partea copermutantului pârât, ar trebui să se acorde copermutantului reclamant (dacă formulează un petit în acest sens), posibilitatea de a plăti el însuşi obligaţiile datorate la bugetul local de către cealaltă parte, simultan cu abilitarea de a cere, în cadrul aceluiaşi proces sau pe cale separată, obligarea acesteia din urmă la suportarea unor daune-interese egale cu cuantumul obligaţiilor achitate".

Asupra acestei chestiuni, instanţa de recurs a omis a se pronunţa sau s-a pronunţat deşi în cauză lipseşte cu desăvârşire un capăt de cerere în acest sens, astfel că instanţa de apel şi cea de recurs nu puteau considera că lipsa unei astfel de cereri exprese în care reclamanta să ceară a i se încuviinţa să achite datoriile fiscale în locul pârâtului poate fi considerată o "interpelare", în niciun caz nu poate substitui existenţa unei cererii cu care instanţa să fie învestită în mod legal. A condiera legal acest procedeu lipseşte de efecte pct. 113 din Decizia nr. 42/2017 care este obligatoriu de respectat.

În cauză este incident şi art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., obiectul pricinii nu este în fiinţă, întrucât casa în suprafaţă de peste 300 mp nu a făcut niciodată obiectul convenţiei sub semnătură privată din data de 20.12.2006, care a fost validată în dosarul nr. x/2016, care privea o cu totul altă construcţie ce a fost demolată.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, instanţa de revizuire va trece la verificarea celorlalte cerinţe de formă şi de fond ale ipotezelor de revizuire deduse judecăţii, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (1) s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (2) obiectul pricinii nu se află în fiinţă (...)". Alin. 2 al aceluiaşi articol statuează că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Concepută drept o cale extraordinară de atac având ca scop, în principiu, îndreptarea erorilor săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea executorie sau definitivă, textul legal evocat, ce dă sediul materiei revizuirii, stabileşte, în regulă generală, că sunt supuse revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi, prin excepţie, că pot fi supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11.

Cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, precum şi atunci când obiectul pricinii nu se află în fiinţă.

Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat (art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2) prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca prin hotărârea supusă revizuirii instanţa de judecată să se fi pronunţat asupra fondului ori să fi evocat fondul.

Atunci când în discuţie este hotărârea instanţei de recurs, condiţia evocării fondului presupune fie o statuare în drept diferită de cea dată în cauză prin hotărârile instanţelor de fond, fie - atunci când prin excepţie legea o permite - stabilirea altei situaţii de fapt decât cea reţinută în etapele procesuale anterioare (cu referire la conţinutul art. 497 C. proc. civ. interpretat prin Decizia nr. 79/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de fapt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), în ambele situaţii urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Hotărârea instanţei de recurs care evocă fondul este acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond asupra raporturilor juridice litigioase pe care o fac instanţele de control judiciar, atunci când statuează în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o primele instanţe, atunci când, în urma casării cu reţinere, reapreciază probele deja administrate de instanţele inferioare şi reţin o altă situaţie de fapt, pe baza căreia pronunţă o soluţie diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

Nu se înscrie în aceste ipoteze şi nu constituie o hotărâre asupra fondului sau care evocă fondul decizia instanţei de recurs, prin care se respinge recursul ca nefondat, întrucât atunci când pronunţă o atare soluţie, instanţa de judecată nu evocă fondul, ci se rezumă la analiza motivelor de casare care, prin ipoteză, reclamă aspecte de încălcare a legii, recursul fiind o cale extraordinară de atac ce urmăreşte remedierea erorilor de drept săvârşite de instanţele de fond.

În cauză, hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre dată în recurs, însă aceasta nu este o hotărâre care evocă fondul, întrucât instanţa supremă nu a stabilit o altă stare juridică decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, nu a aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite şi nici nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, ci doar a confirmat cu argumente sporite, ca fiind legală interpretarea şi aplicarea legii dată de instanţa de apel raportului juridic litigios. Prin urmare, ipoteza reglementată de textul de lege anterior amintită nu este respectată sub acest aspect, decizia atacată neîntrunind condiţia legală generală de admisibilitate în raport cu care să poată fi supusă revizuirii, întrucât, deşi este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul.

Faţă de cele arătate, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1959 din 20 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 (hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs care nu evocă fondul), apare ca inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1959 din 20 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.