Standing of a public property administrator to file revindication action and inapplicability of forced intervention for distinct proprietary interests

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 28.11.2019, reclamantul Institutul de Fizică Atomică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Măgurele, prin primar, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună obligarea pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Măgurele, prin primar, să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul situat în oraşul Măgurele, B-dul. x, nr. 407, jud. Ilfov, în suprafaţă totală de 2.576,18 m.p., din care teren liber în suprafaţă de 1.847,07 m.p. şi teren ocupat cu construcţii în suprafaţă de 729,11 m.p., precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 563 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2318/09.09.2020 pronunţată de Judecătoria Cornetu s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Ilfov, unde cauza a fost înregistrată la data de 08.10.2020 sub nr. x/2019.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa nr. 3742/14.12.2020 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a fost respinsă acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

La data de 15.02.2021, respectiv 04.03.2022 au formulat apeluri împotriva sentinţei apelantul - reclamant Institutul de Fizică Atomică şi apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, cauza fiind înregistrată la data de 23.04.2021, sub nr. acelaşi număr, pe rolul Curţii de Apel, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 11.11.2021, Curtea de Apel, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţie civilă, cauza fiind înregistrată la data de 29.12.2021 pe rolul secţiei a IV-a civilă, sub nr. x/2021.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia nr. 653A/20.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-au admis apelurile formulate de reclamant şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, împotriva sentinţei civile atacate, aceasta a fost anulată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

5. Hotărârea pronunţată în apel în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 1006/07.06.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Măgurele, prin Primar, împotriva deciziei nr. 653A/20.04. 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, aceasta a fost casată decizia şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

6. Hotărârea pronunţată în apel în al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 1596A/27.11.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi de reclamantul Institutul de Fizică Atomică împotriva sentinţei civile nr. 3742/14.12.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Ilfov, secţia civilă.

7. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii, la 02.02.2024, a formulat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Recurentul a invocat motivul prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., învederând, în esenţă, următoarele argumente:

Consideră că soluţia Curţii de Apel a fost pronunţată fără a analiza criticile dezvoltate în cadrul apelului formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

Astfel, instanţa de apel, în al doilea ciclu procesual, a reţinut faptul că reclamantul, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a invocat prevederile art. 68 din C. proc. civ., care reglementează o formă de intervenţie forţată a unei terţe persoane într-un litigiu, respectiv chemarea în judecată a altei persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

De asemenea, instanţa a reţinut faptul că admisibilitatea acestei cereri de intervenţie forţată nu a fost discutată în faza de fond a litigiului, astfel cum prevede art. 65 din C. proc. civ.

Cu toate acestea, instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, în considerentele deciziei recurate, faptul că instanţa de recurs, prin decizia de casare ar fi constatat că în cauză nu este incidenţa instituţia chemării în judecată a altei persoane, prin urmare, nu mai este necesară analiza motivelor de apel formulate în cauză.

Or, instanţa supremă se raportează, în decizia sus-menţionată, la noţiunea de intervenient forţat sui generis, folosită de instanţa de apel din primul ciclu procesual, noţiune cu privire la care constată că este o "instituţie nouă, construită de instanţa de apel" ca o calitate dobândită automat de intervenient prin simpla sa indicare în cuprinsul cererii de chemare în judecată, aspect care contravine dispoziţiilor procedurale ce reglementează participarea altor persoane la judecată.

Or, în mod evident, instanţa de recurs nu abordează aspectul expus anterior, în sensul că admisibilitatea cererii de intervenţie forţată nu a fost discutată în faza de fond a litigiului, astfel cum prevăd dispoziţiile C. proc. civ., chiar dacă în cererea de chemare în judecată a fost indicat în mod expres temeiul de drept procesual al cererii de chemare în judecată a altor persoane.

Prin urmare, instanţa de apel s-a limitat la a face trimitere la considerentele deciziei de casare, fără a mai analiza motivele propriu-zise ale apelului pârâtului Statul Român.

5. Apărările formulate de către părţi

Intimatul-reclamant Institutul de Fizică Atomică a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Măgurele a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

La termenul de judecată de astăzi, 25.09.2024, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare şi a rămas în pronunţare asupra fondului recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul de faţă, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

Recurentul-pârât Statul Român reproşează instanţei de apel neanalizarea apelului său, ca urmare a interpretării greşite a dezlegărilor obligatorii date de instanţa de recurs în primul ciclul procesual, criticile formulate putând fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., din perspectiva susţinerilor privind nesocotirea dezlegărilor obligatorii din decizia de casare şi astfel a prevederilor art. 501 C. proc. civ.

Aceste critici sunt nefondate.

Conform dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul."

Raportat la acest text de lege, instanţa de rejudecare a fondului după casare trebuie să soluţioneze cauza în cadrul celor stabilite în decizia de casare, în sensul că modul în care instanţa de recurs a rezolvat, în cauză, problemele de drept puse în discuţie este obligatoriu.

Regula de drept stabilită de art. 501 alin. (1) din C. proc. civ., cu privire la obligativitatea problemelor de drept dezlegate, decurge atât din natura controlului judiciar, cât şi din principiul ierarhiei intanţelor judecătoreşti. În măsura în care, la situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, norma legală aplicabilă rămâne aceeaşi şi instanţa de casare a dat o anumită interpretare normei de drept respective, care se presupune a fi cea corectă, această interpretare se impune judecătorilor fondului.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte reţine că prin decizia de casare s-a reţinut, pe de o parte, că reclamantul Institutul de Fizică Atomică, titular al dreptului de administrare asupra terenului proprietatea publică a statului în suprafaţă totală de 2.576,18 mp, situat în oraşul Măgurele, B-dul. x nr. 407, jud. Ilfov, a învestit instanţele cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare a acestuia de la pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Măgurele, prin primar, despre care a arătat că realizează lucrări de construcţie în beneficiul propriu, fără a avea acordul administratorului/proprietarului terenului. S-a reţinut că prin aceeaşi cerere de învestire a instanţelor, reclamantul a arătat şi pe titularul dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, cel de la care deţine dreptul de administrare, şi a cărui atragere în proces a solicitat-o pe calea unei cereri de intervenţie forţată, în temeiul art. 68 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, prin decizia de casare s-a statuat că, din moment ce, în cauză, cadrul procesual a fost stabilit de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanţa de apel era chemată ca, în urma analizării raportului juridic dedus judecăţii, dar şi reţinerii corecte a lipsei incidenţei instituţiei chemării în judecată a altei persoane, conform art. 68 C. proc. civ., să stabilească dacă Statul Român justifică sau nu legitimare procesuală în cauză în calitate de pârât, singura calitate care îi poate fi atribuită în acord cu dispoziţiile procedurale.

În raport cu aceste statuări ale instanţei de trimitere, curtea de apel a procedat la a analiza apelul formulat de reclamant, reţinând că reclamantul Institutul de Fizică Atomică, titularul unui drept de administrare asupra bunului proprietate publică nu poate formula o acţiune în revendicare cu privire la bunul pe care îl administrează, întrucât dreptul pe care el îl exercită nu este unul de proprietate, iar dispoziţiile art. 865 alin. (2) şi (3) din C. civ., invocate de către apelantul-reclamant în susţinerea demersului său procesual, nu pot fi avute în vedere drept temei pentru a justifica în cauză legitimarea sa procesuală activă, având în vedere că acestea sunt aplicabile în ipoteza în care titularul dreptului de administrare ar fi fost chemat în judecată în calitate de pârât într-un litigiu ce priveşte un bun proprietatea publică a Statului, doar într-o astfel de ipoteză devenind active obligaţiile acestuia de a informa pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică şi de a îl introduce în proces pe titularul acestui drept, în condiţiile prevăzute de C. proc. civ.

Contrar susţinerilor din recurs, instanţa de apel a analizat şi criticile din apelul pârâtului Statul Român, ce vizau în esenţă, modalitatea în care a fost soluţionată cererea de introducere a acestuia în cauză.

Astfel, a reţinut că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a motivat chemarea în judecată în calitate de pârât a Statului Român, invocând dispoziţiile art. 68 C. proc. civ., care reglementează o formă de intervenţie forţată a unei terţe persoane într-un litigiu, respectiv chemarea în judecată a altei persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul şi că nu a fost discutată admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri, de către prima instanţă, conform art. 65 din acelaşi cod.

Cu toate acestea, instanţa de apel a reţinut că omisiunea discutării admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie forţată de către prima instanţă nu are niciun efect asupra soluţiei date în fond, nefiind de natură astfel să aducă vreo vătămare procesuală în acest sens apelantului-pârât, întrucât prin decizia de casare s-a stabilit, în mod obligatoriu, conform art. 501 C. proc. civ., faptul că instituţia chemării în judecată a altei persoane, formulată în baza art. 68 C. proc. civ. nu este incidentă în cauză.

Această concluzie a instanţei de apel este una corectă, în concordanţă cu cadrul procesual configurat de reclamant şi stabilit, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia de casare, nefiind interpretate eronat dezlegările date de instanţa de recurs, din moment ce aceasta din urmă a statuat că nu sunt aplicabile într-o ipoteză ca cea din prezenta cauză prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. pentru că drepturile exercitate de către reclamant şi cel introdus în cauză sunt diferite, reţinându-se că prevederile anterior menţionate sunt incidente doar în ipoteza în care titularul dreptului de administrare este acţionat în judecată în calitate de pârât într-un litigiu care vizează un bun proprietate publică, ipoteză ce nu se regăseşte în cauza de faţă.

Recurentul nu poate pretinde o recalificare a aceloraşi apărări formulate în sensul analizării acestora sub aspectul incidenţei prevederilor art. 68 C. proc. civ. şi pretinsei calităţi de reclamant, avându-se în vedere calificarea şi dezlegările date asupra acestora de către instanţa supremă, care se impuneau cauzei, în temeiul art. 501 din C. proc. civ., împrejurare faţă de care se constată că nu este fondat motivul de recurs invocat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 1596A din 27 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.