Competence to resolve joinder exception in revision proceedings: earlier-invested tribunal authority under Art. 164(3) old CPC

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea nr. 19/R din 25 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2015 (strămutat de la Tribunalul Covasna), Tribunalul Alba a admis excepţia conexităţii, invocată de revizuentele R.N.P. Romsilva-Direcţia Silvică Bacău, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău şi R.N.P. Romsilva, a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Sibiu şi a trimis dosarul nr. x/2015 instanţei mai întâi învestite, respectiv Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Sibiu a respins excepţia conexării dosarului nr. x/2015 şi a restituit acest dosar la Tribunalul Alba.

Prin adresa din 27 septembrie 2024, Tribunalul Alba a restituit, pe cale administrativă, dosarul nr. x/2015 la Tribunalul Sibiu, argumentând că s-a dezînvestit prin încheierea nr. 19/R din 25 iunie 2024.

Prin adresa din 1 octombrie 2024, Tribunalul Sibiu a înaintat dosarul nr. x/2015 la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea soluţionării conflictului de competenţă privind competenţa de soluţionare a excepţiei de conexitate.

2. Obiectul recursului

Prin decizia civilă nr. 9214 din 9 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, a fost stabilită în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2015, având ca obiect revizuire, pentru următoarele considerente: dosarul trebuie trimis instanţei mai întâi învestite, în vederea soluţionării excepţiei de conexitate, competentă să se pronunţe asupra cererii de conexare fiind instanţa mai întâi învestită, în speţă Tribunalul Sibiu; cum, prin încheierea din 12.09.2024, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă excepţia conexării dosarului nr. x/2015, înaintat de Tribunalul Alba spre conexare, şi s-a dispus restituirea acestui dosar către Tribunalul Alba, şi ţinând cont de faptul că instanţa competentă să se pronunţe cu privire la conexitate era Tribunalul Sibiu, rezultă că, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2015, având ca obiect revizuire, aparţine Tribunalului Alba.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei decizii civile, la 25 octombrie 2024, au declarat recurs revizuentele Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi Comisia Judeţeană Bacău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.

Deşi cererile de recurs au fost declarate separat, acestea sunt identice sub aspectul criticilor invocate, astfel că vor fi prezentate şi analizate împreună.

Recurentele-revizuente au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. 1865, susţinând că instanţa a dat ceea ce nu s-a cerut, în condiţiile în care Curtea de Apel Alba Iulia, deşi a fost învestită cu soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă ivit între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Alba cu privire la excepţia conexităţii dosarului nr. x/2015 la dosarul nr. x/2013, totuşi s-a pronunţat asupra unui conflict negativ de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, ce face obiectul dosarului nr. x/2015

Recurentele-revizuente au mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. 1865, susţinând că motivele pe care Curtea de Apel Alba Iulia şi-a întemeiat soluţia sunt contradictorii, în condiţiile iniţial Curtea de Apel Alba Iulia reţine că a fost învestită de Tribunalul Sibiu cu soluţionarea conflictului pozitiv cu privire la instanţa competentă să soluţioneze excepţia conexităţii, raportat la art. 164 alin. (3) din vechiul C. proc. civ..", pentru ca ulterior să stabilească competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2015, având ca obiect revizuire, în favoarea Tribunalului Alba.

Au invocat recurentele-revizuente şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. 1865, susţinând că instanţa a schimbat natura vădit neîndoielnică a actului de sesizare, întrucât, în loc să se pronunţe asupra conflictului pozitiv de competenţă, s-a pronunţat asupra unui conflict negativ.

Recurentele-revizuente au mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. 1865, învederând că, în ceea ce priveşte conflictul pozitiv de competenţă, instanţa competentă să se pronunţe asupra conexării este Tribunalul Alba, iar nu Tribunalul Sibiu, întrucât doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime, în sensul că cererea de conexare trebuie soluţionată de instanţa ulterior învestită, care, după soluţionare, trimite dosarul instanţei mai întâi învestită. Acest fapt este confirmat şi de noul C. proc. civ. care, pentru a înlătura orice dubiu, la art. 139 alin. (2) prevede expres că excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând ambele recursuri, prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte le va respinge, ca nefondate, pentru următoarele considerente de drept:

Invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. de la 1865, recurentele-revizuente au susţinut că instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă a dat ceea ce nu s-a cerut, în condiţiile în care, deşi a fost învestită cu soluţionarea unui conflictul pozitiv de competenţă, ivit între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Alba cu privire la excepţia conexităţii, totuşi s-a pronunţat asupra unui conflict negativ de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, ce face obiectul dosarului nr. x/2015

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat.

Se constată că, prin regulatorul de competenţă, s-a reţinut că cele două instanţe aflate în conflict s-au declarat deopotrivă competente să soluţioneze excepţia conexităţii, fiind vorba despre un conflict pozitiv de competenţă, în sensul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, precum şi că, în raport cu prevederile art. 164 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, instanţa competentă să se pronunţe asupra excepţiei conexităţii este Tribunalul Sibiu, ca instanţă mai întâi învestită, iar nu Tribunalul Alba. În continuarea acestui raţionament juridic, având în vedere că, prin încheierea din 12 septembrie 2024, instanţa mai întâi învestită (Tribunalul Sibiu) a respins excepţia conexităţii, prin regulatorul de competenţă s-a stabilit instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire, ce face obiectul dosarului nr. x/2015, context în care nu se poate reţine principiul disponibilităţii, sub forma extra petita

Recurentele-revizuente au mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, învederând că sunt contradictorii unele considerente ale regulatorului de competenţă, în condiţiile în care instanţa reţine iniţial că a fost învestită cu soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă cu privire la excepţia conexităţii, raportat la art. 164 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, pentru ca ulterior să stabilească competenţa de soluţionare a cererii de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2015

Înalta Curte constată că şi acest motiv de recurs este nefondat.

Contrar susţinerilor recurentelor-revizuente, decizia recurată nu cuprinde considerente contradictorii, instanţa examinând conflictul pozitiv de competenţă, prin prisma textelor legale incidente, şi prezentând argumentele relevante într-o manieră clară şi concisă. Faptul că regulatorul de competenţă a stabilit şi care este instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2015 nu conduce la concluzia contradictorialităţii considerentelor, instanţa având posibilitatea legală de a dispune o atare măsură procedurală, din moment ce ambele instanţe aflate în conflict s-au declarat deopotrivă competente să se pronunţe asupra excepţiei conexităţii, iar cursul judecăţii s-a întrerupt.

Au invocat recurentele-revizuente şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. de la 1865, susţinând că instanţa a schimbat natura vădit neîndoielnică a actului de sesizare, întrucât, în loc să se pronunţe asupra conflictului pozitiv de competenţă, s-a pronunţat asupra unui conflict negativ.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident în cauză.

Art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. de la 1865 reglementează ipoteza în care instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Prin urmare, acest motiv de nelegalitate are în vedere interpretarea greşită a actului juridic pe care se întemeiază pretenţia dedusă judecăţii, ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât prin decizia recurată s-a soluţionat un conflict de competenţă.

Recurentele-revizuente au mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, învederând că, atunci când a soluţionat conflictul pozitiv de competenţă, instanţa a aplicat, în mod greşit, art. 163 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, din economia cărora rezultă că instanţa competentă să se pronunţe asupra excepţiei de conexitate este instanţa ulterior învestită (Tribunalul Alba), iar nu instanţa mai întâi învestită (Tribunalul Sibiu).

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat.

Potrivit art. 164 din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură. (2) Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o. (3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe. (4) Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă."

Contrar susţinerilor recurentelor-revizuente, decizia recurată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a acestor dispoziţii legale, din economia cărora rezultă că excepţia de conexitate se soluţionează de către instanţa mai întâi învestită, căreia instanţa ulterior învestită îi trimite dosarul în vederea rezolvării acestui incident procedural. Dacă sub reglementarea C. proc. civ. de la 1865, excepţia de conexitate putea fi invocată fie în faţa primei instanţe sesizate, fie în faţa instanţei sesizate ulterior, actualul C. proc. civ. prevede, la art. 139 alin. (2), că excepţia conexităţii poate fi invocată, de părţi sau din oficiu, înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Însă, în ce priveşte prevederile art. 164 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, acestea au fost interpretate şi aplicate în mod unitar, în sensul că excepţia de conexitate se soluţionează de instanţa mai întâi învestită, aceasta având libertatea de a aprecia dacă se impune sau nu conexarea cauzelor.

În contextul celor expuse, se reţine că, prin regulatorul de competenţă, s-a stabilit, în mod legal, că instanţa competentă să se pronunţe asupra excepţiei de conexitate este instanţa mai întâi învestită (Tribunalul Sibiu), care s-a şi pronunţat asupra acestei excepţii, respingând-o prin încheierea din 12 septembrie 2024.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 din C. proc. civ. 1865 şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de către revizuentele Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi Comisia Judeţeană Bacău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva deciziei civile nr. 214 din 9 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2025.