Inadmissibility of cassation against definitive appellate judgment in veterinary service contract compensation dispute governed by public procurement statute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the national veterinary and food safety authority against the Court of Appeal’s judgment, rendering the lower court’s decision, which ordered the authority to pay monthly compensation to various veterinary service providers, final and binding. The dispute concerned claims for monthly payments of 10,000 RON under Law 236/2019, arising from concession and service contracts for sanitary-veterinary activities, which the applicants argued were administrative contracts falling under the special regime of public procurement legislation. The Court held that the appeal was inadmissible because, under Article 53(1)¹ and Article 55(3)¹ of Law 101/2016 on public procurement remedies, disputes concerning the execution of such administrative contracts are subject only to a 10-day appeal against the first-instance judgment, making the Court of Appeal’s decision definitive under Article 634(1) point 4 of the Civil Procedure Code; the intermediate appellate decision canceling the first-instance ruling for re-adjudication was deemed non-appealable in isolation, following the legal regime of the final substantive decision, and the appellant was ordered to pay litigation costs to the successful parties.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 27 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation against definitive appellate judgment in veterinary service contract compensation dispute governed by public procurement statute: Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024
asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la 28 decembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamantele, societăţi comerciale, au solicitat obligarea pârâţilor Guvernul României şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), în solidar, la plata sumei de 10.000 RON/lună pentru fiecare contract pentru perioada decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii 236/2019) până în luna iulie, inclusiv, 2020 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020).
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin încheierea din 24 septembrie 2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a, contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu. De asemenea, s-a dispus trimiterea cauzei către Secţiile civile din cadrul Tribunalului Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat la secţia a IV-a civilă.
2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 1090 din 14 iulie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi, ca nefondată, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
3. Deciziile pronunţate de instanţa de apel
Prin decizia civilă nr. 1482A din 20 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei civile nr. 1090 din 14 iulie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a anulat sentinţa şi a reţinut cauza, spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 34 A din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. V. S.R.L., W. - Cabinet Medical Veterinar Individual, S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Medical Veterinară S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. CI FF. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. HH. S.R.L., S.C. II. S.R.L. şi S.C. JJ. S.R.L..
A obligat pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la plata următoarelor sume:280.000 RON către DD. S.R.L., 210.000 RON către A. S.R.L., 140.000 RON către B. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., J. S.R.L., N. S.R.L., P. S.R.L., M. S.R.L., V. S.R.L., JJ. S.R.L., 120.000 RON către T. S.R.L., U. S.R.L. şi 70.000 RON către C. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., O. S.R.L., Q., R., S., W. - Cabinet Medical Veterinar Individual, X. S.R.L., Y. S.R.L., Medical Veterinară S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., CC. S.R.L., EE. S.R.L., CI FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea formulată în contradictoriu cu Guvernul României, ca neîntemeiată.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 34 A din 22 ianuarie 2024 şi deciziei nr. 1482 A din 20 noiembrie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziilor atacate şi schimbarea în tot a hotărârilor atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa criticilor de nelegalitate.
6. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din 11 aprilie 2024, a fost fixat termen de judecată la 19 septembrie 2024, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiul legalităţii consfinţit prin art. 457 menţionat anterior şi art. 129 din Constituţie, care stabileşte că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform tezei finale a alin. (2) al aceluiaşi articol, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prevede că sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
De asemenea, Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
În speţă, prin cererea iniţială, reclamantele, societăţi comerciale au solicitat plata unor sume de bani, pretinse în temeiul art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, potrivit căruia "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."
Prin urmare, prezentul litigiu face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, pretenţiile intimatelor-reclamante decurgând din executarea unui contract administrativ.
Astfel, în ceea ce priveşte regimul juridic al căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă într-o atare pricină, art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016 (în forma aplicabilă speţei, în raport de data demarării litigiului - 28 decembrie 2020) prevede că:
"Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară."
Ca atare, fiind pronunţată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 alin. (1)1 din Legea 101/2016, demarat în luna decembrie 2020, decizia nr. 34 A din data de 22 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care nu este supusă recursului.
În ceea ce priveşte decizia civilă nr. 1482A din 20 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, se constată că, prin această hotărâre, instanţa de apel a anulat sentinţa civilă nr. 1090 din 14 iulie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinând cauza spre rejudecare.
Conform art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul".
Aceste dispoziţii legale au drept ipoteză situaţia (incidentă în speţa de faţă) în care instanţa de apel pronunţă, în cauză, o primă hotărâre, prin care, admiţând apelul, anulează în tot sau în parte hotărârea apelată, reţinând procesul spre judecare, dar şi o a doua hotărâre prin care soluţionează fondul cauzei.
Faţă de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reţine că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei.
Raportat la caracterul ei intermediar, decizia instanţei de apel nr. 1482A din 20 noiembrie 2023 nu are o existenţă autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii.
Din această perspectivă, decizia nr. 1482A/2023 nu este susceptibilă de recurs în mod autonom, ci urmează regimul juridic al hotărârii prin care a fost soluţionat fondul cauzei. Or, în speţă, hotărârea prin care Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat asupra fondului este decizia civilă nr. 34A din 22 ianuarie 2024 a aceleiaşi instanţe, care, astfel cum s-a arătat anterior, are caracter definitiv, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs.
Prin urmare, în acord cu caracterul său procesual, decizia nr. 1482A/2023, fiind o hotărâre intermediară pronunţată în cadrul aceleiaşi judecăţi, urmează regimul căii de atac al deciziei prin care s-a soluţionat fondul. Întrucât această din urmă hotărâre nu este susceptibilă de recurs, rezultă că nici decizia nr. 1482A/2023 nu poate fi atacată pe această cale.
Ca atare, în raport de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat, soluţie în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.
Totodată, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1.000 RON către fiecare dintre intimatele-reclamante S.C. B. S.R.L, S.C. Q. S.R.L, S.C. D.. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. V. S.R.L. şi S.C. P. S.R.L., suma de 500 RON către fiecare dintre intimatele-reclamante S.C. L. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. EE. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. Acum S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L. şi suma de 2.000 RON, către intimata-reclamantă S.C. JJ. S.R.L., cheltuieli dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva deciziei nr. 34 A din 22 ianuarie 2024 şi deciziei nr. 1482 A din 20 noiembrie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către fiecare dintre intimatele-reclamante S.C. B. S.R.L, S.C. Q. S.R.L, S.C. D.. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. V. S.R.L. şi S.C. P. S.R.L.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către fiecare dintre intimatele-reclamante S.C. L. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. EE. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. Acum S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. JJ. S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.