Property boundary dispute: start date of the one-month deadline for a revizuire petition against an irrevocable appellate judgment

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 7 iulie 2008 sub nr. x/2008, pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanţii A. şi A. au chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând obligarea acestuia de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul pe care acesta îl ocupă.

Prin sentinţa civilă nr. 225 din 31 ianuarie 2022, Judecătoria Botoşani a respins excepţia tardivităţii cererii de modificare a acţiunii formulată la termenul din 24 martie 2009, invocată de pârâţi.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E..

A stabilit că linia de hotar dintre proprietăţile părţilor este data de linia conturată de punctele 2, 3, 4, 5, 6 din Anexa nr. 1 la Completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, depusă pentru termenul din 8 iulie 2020, efectuată în cauză de expert F.. A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect revendicare şi ridicare construcţii.

A obligat reclamanţii să achite către expert F. suma de 1000 de RON cu titlu de onorariu definitiv. A respins, ca neîntemeiată, solicitarea pârâţilor de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi A..

Prin decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 225 din 31 ianuarie 2022 a Judecătoriei Botoşani. A obligat reclamanţii să plătească intimaţilor suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Împotriva acestei decizii reclamanţii A. şi A. au formulat cerere de revizuire.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin decizia civilă nr. 123 din 22 mai 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de revizuire formulată de reclamanţii A. şi A., ca fiind tardivă.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii A. şi A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., revizuenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de revizuire.

Prin primul motiv de recurs dezvoltat, revizuenţii au învederat că instanţa de revizuire a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire, făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 248 alin. (1) Cod de procedură, în condiţiile în care aplicabile în cauză sunt dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, respectiv prevederile art. 137 alin. (1) din cod.

Prin cea de-a doua critică formulată, au imputat instanţei de apel aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., prin reţinerea că termenul de 1 lună pentru formularea cererii de revizuire curge de la momentul pronunţării deciziei nr. 10 R din 6 martie 2024, şi nu de la comunicarea acestei hotărâri.

Au susţinut că greşeala instanţei constă în faptul că nu a observat inaplicabilitatea, în speţă, a tezei a II-a a art. 324 alin. (1) C. proc. civ., întrucât decizia nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoşani pretinde doar o reevocare a fondului - păstrând soluţia primei instanţe, iar prima hotărâre definitivă, nu este o decizie de recurs după evocarea fondului.

Drept urmare, au considerat că cererea de revizuire a fost formulată în termen.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii D., E., C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Deşi subsumate de recurenţi motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, criticile efectiv formulate se circumscriu ipotezei de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 din acelaşi cod şi vizează aplicarea greşită a normelor de procedură, respectiv aplicarea greşită a art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ. şi ale art. 324 alin. (1), teza a II-a din vechiul C. proc. civ.

Criticile astfel dezvoltate sunt nefondate, având în vedere cele ce succed.

În cadrul primei critici, recurenţii au invocat nelegalitatea deciziei recurate, solicitând casarea acesteia pe motiv că instanţa de revizuire a aplicat greşit dispoziţiile art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ.. Aceştia au susţinut că, în mod eronat, s-a apreciat că excepţia tardivităţii cererii de revizuire trebuie analizată cu prioritate potrivit acestor dispoziţii, deşi cauza era guvernată de prevederile C. proc. civ. din 1865, respectiv art. 137 alin. (1).

Cu titlu preliminar, se impune menţionat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, întrucât recursul este exercitat împotriva unei hotărâri pronunţate într-o cerere de revizuire vizând decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, într-un proces început anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.. În consecinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Este adevărat că, la pagina 5 a deciziei atacate, instanţa de revizuire a făcut referire la analizarea cu prioritate a excepţiei tardivităţii în temeiul art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ.. Totuşi, această menţiune nu are aptitudinea de a atrage incidenţa unui motiv de casare, întrucât nu reflectă o problemă de legalitate propriu-zisă, ci doar o eroare de redactare cu caracter material, lipsită de consecinţe asupra soluţiei adoptate. Prin urmare, nu se poate susţine că această împrejurare ar afecta validitatea hotărârii atacate în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ.

Aceasta întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care înlătură necesitatea administrării probatoriului sau, după caz, a cercetării fondului cauzei, în tot sau în parte. Reglementarea echivalentă din C. proc. civ. din 1865 se regăseşte în art. 137 alin. (1), care prevede, în termeni similari, că instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond ce fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului pricinii.

Simpla menţionare a unui text procedural dintr-un alt cod nu echivalează cu o veritabilă încălcare a normelor de procedură, întrucât prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi cele ale art. 137 alin. (1) din vechiul cod au un conţinut substanţial identic, reglementând obligativitatea instanţei de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care pot face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Aşadar, eroarea strecurată de instanţa de revizuire, constând în indicarea unui articol din noul cod, reprezintă o simplă eroare materială care nu atrage incidenţa vreunui caz de casare, în lipsa oricărei vătămări procesuale suferite de parte.

În ceea ce priveşte critica de nelegalitate formulată de recurenţi, în sensul că instanţa de revizuire ar fi respins în mod nelegal cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, apreciind greşit momentul de la care începe să curgă termenul legal de o lună, deşi încadrabilă în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine că analiza instanţei de recurs presupune examinare conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar soluţia pronunţată de instanţa de revizuire, prin decizia recurată, este aceea de respingere, ca tardiv formulată, a cererii de revizuire, neprocedându-se la o judecată pe fond a căii de atac.

Astfel, instanţa de recurs constată că, prin hotărârea recurată, curtea de apel a reţinut că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865 a început să curgă la 6 martie 2024, când a fost pronunţată decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2010. Totodată, a reţinut că termenul legal pentru declararea căii de atac s-a împlinit la 6 aprilie 2024. Cererea de revizuire a fost depusă la Curtea de Apel Suceava la 19 aprilie 2024 (data depunerii la poştă, dosar Curte de Apel), după împlinirea termenului de revizuire prevăzut de lege.

Prin cererea de recurs, recurenţii au criticat soluţia dată de curtea de apel, susţinând că, în speţă, nu se aplică dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., întrucât prima hotărâre nu este o decizie pronunţată în recurs, iar cea de-a doua hotărâre nu este o decizie pronunţată de instanţa de recurs care evocă fondul. Drept urmare, recurenţii au apreciat că termenul de 1 lună curge de la comunicarea hotărârii definitive, respectiv de la comunicarea deciziei civile nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.

Ca atare, ceea ce contestă recurenţii este aplicarea greşită a normelor procedurale ce reglementează termenul de declarare a cererii de revizuire, prin raportare la data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.

Totodată, trebuie menţionat că termenul de o lună se calculează, pentru ipoteza prevăzută la pct. 7 al art. 322, raportat la ultima hotărâre dintre cele pretins contradictorii, întrucât numai această ultimă hotărâre poate fi atacată cu revizuire, fiind hotărârea care, prin caracterul său definitiv sau irevocabil, a creat efecte juridice irevocabile care contrazic o hotărâre anterioară cu autoritate de lucru judecat.

În speţă, ultima hotărâre pretins contradictorie este decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă în soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 225 din 31 ianuarie 2022 a Judecătoriei Botoşani.

Potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil ratione temporis, hotărârile pronunţate în recurs sunt irevocabile, inclusiv în ipoteza în care instanţa de recurs evocă fondul cauzei.

Drept urmare, decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă este o hotărâre irevocabilă. Or, conform normelor de procedură anterioare, respectiv art. 261 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu se comunicau părţilor, întrucât acestea nu mai puteau fi atacate pe cale ordinară sau cu recurs. Comunicarea era instituită ca obligaţie procedurală doar în privinţa hotărârilor susceptibile de apel sau recurs, tocmai pentru a permite exercitarea căilor ordinare de atac şi cea extraordinară a recursului, care exclude însă recursul la recurs faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel interpretarea recurenţilor, conform căreia termenul ar începe să curgă de la o comunicare care, în mod obiectiv, nu are loc, conduce la o concluzie inadmisibilă: aceea că termenul procedural nu ar începe niciodată să curgă. O asemenea abordare nu doar că încalcă dispoziţiile legale aplicabile, dar contravine şi intenţiei legiuitorului, generând, totodată, o stare de incertitudine juridică, golind de conţinut regimul termenelor procedurale, care reprezintă o garanţie esenţială pentru stabilitatea şi previzibilitatea raporturilor juridice.

De asemenea, împrejurarea că decizia dată în recurs, prin care nu se evocă fondul cauzei, trebuie asimilată ipotezei din art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a, în ceea ce priveşte termenul de exercitare a cererii de revizuire, în sensul că acesta curge de la pronunţarea ultimei hotărâri, rezidă şi din argumentul potrivit căruia niciodată nu poate fi atacată prima hotărâre, în raport cu care s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, şi care, fiind definitivă, ar putea fi susceptibilă de recurs, întrucât, prin ipoteză, prima hotărâre, anterioară fiind celei de-a doua, ar presupune comunicarea anterioară pronunţării hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac de retractare.

Recurenţii au susţinut, totodată, că instanţa de revizuire a calificat, în mod greşit, hotărârea atacată drept una prin care s-a procedat la evocarea fondului, deşi, în realitate, prin decizia civilă nr. 10 R din 6 martie 2024 a Tribunalului Botoşani, a fost respins recursul declarat de aceştia împotriva sentinţei civile nr. 225/2022 a Judecătoriei Botoşani, fără ca instanţa de control judiciar să fi soluţionat cauza în fond.

Această critică este întemeiată, întrucât hotărârea în discuţie nu este o hotărâre prin care s-a evocat fondul. Cu toate acestea, această eroare de calificare juridică, reţinută de instanţa de revizuire, nu influenţează soluţia pronunţată în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, întrucât, astfel cum s-a menţionat anterior, decizia atacată este irevocabilă şi nu se comunică, iar termenul legal de o lună pentru introducerea cererii de revizuire se calculează de la data pronunţării hotărârii, respectiv de la 6 martie 2024.

Prin urmare, chiar în ipoteza în care instanţa de revizuire ar fi calificat în mod corect natura juridică a hotărârii atacate, acest aspect nu ar fi condus la o altă soluţie în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, care s-ar fi impus oricum. În consecinţă, nu poate fi reţinută existenţa vreunei vătămări procesuale aduse recurenţilor, de natură să justifice casarea hotărârii pronunţate.

În ceea ce priveşte momentul formulării cererii de revizuire, se reţine că aceasta a fost transmisă prin poştă la 19 aprilie 2024, cu depăşirea termenului legal, care s-a împlinit la 8 aprilie 2024, conform art. 101 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ.

Ca atare, cum din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluţia curţii de apel - de admitere a excepţiei tardivităţii căii de atac şi de respingere a cererii de revizuire, ca tardivă, - este una corectă, neputându-se reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi A. împotriva deciziei civile nr. 123 din 22 mai 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.