Divorce jurisdiction conflict resolved in favor of plaintiff's domicile court due to unknown defendant residence

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Haţeg, sub nr. x/2023, din data de 25.05.2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, la data de 04 martie 1997, iar pârâta să reia numele avut înainte de căsătorie acela de C..

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 402 din data de 06 noiembrie 2024, Judecătoria Haţeg a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Instanţa a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în fostul domiciliu comun iar pârâta locuieşte şi în prezent în municipiul Târgu Jiu.

Prin urmare, reclamantul nu are un drept de opţiune între instanţele menţionate în art. 915 C. proc. civ., fiind obligat să aleagă instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută în text şi coroborând dispoziţiile art. 129 cu art. 126 alin. (1) C. proc. civ., ultimul interpretat per a contrario, din care rezultă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale în materia divorţului, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

2.2. Prin sentinţa nr. 4359 din data de 20 iunie 2025, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că locuinţa comună a soţilor nu se află în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu, părţile fiind despărţite în fapt de aproximativ 22 de ani.

Or, întrucât niciuna dintre părţi nu locuieşte efectiv în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, instanţa a reţinut că, în cauză, devine aplicabilă cea de-a doua teză stabilită de art. 915 C. proc. civ., care stabileşte competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtei.

A reţinut instanţa că din înscrisurile aflate la dosar şi demersurile efectuate a rezultat că pârâta nu locuieşte efectiv în comuna Roşia de Amaradia şi nici în municipiul Târgu Jiu, localităţi ce s-ar afla în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu.

În lipsa oricăror dovezi privind domiciliul efectiv şi actual pârâtei, instanţa nu poate reţine că acesta ar mai locui în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu, astfel cum a susţinut reclamantul.

Instanţa a apreciat că în măsura în care pârâtul are domiciliul necunoscut, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 108 C. proc. civ., în cauză instanţa competentă fiind cea de la domiciliul reclamantului (din oraşul Haţeg).

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg, pentru considerentele expuse în continuare:

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor procedurale în materia competenţei teritoriale în litigiile având ca obiect "divorţ".

În speţă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, la data de 04 martie 1997 iar pârâta să reia numele avut înainte de căsătorie, acela de C..

Dat fiind obiectul litigiului pendinte, în cauză îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Acest text de lege stabileşte atât competenţa materială în soluţionarea acţiunii în desfacerea căsătoriei, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât şi competenţa teritorială în soluţionarea acesteia.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative şi de strictă interpretare şi instituie o competenţă exclusivă, de la care părţile nu pot deroga.

Faptul că textul de lege are în vedere mai multe situaţii, nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de legiuitor în cuprinsul dispoziţiei legale.

Astfel, în mod prioritar, este stabilită competenţa de soluţionare a cererii de divorţ în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află, în ţară, cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă această competenţă operează numai dacă cei doi soţi au avut locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte acolo.

În cauză, cea din urmă locuinţa comună a soţilor a fost în comuna Roşia de Amaradia, judeţul Gorj, însă, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că la data introducerii cererii de chemare în judecată (25.05.2023) niciuna dintre părţi nu mai locuia la adresa respectivă.

Acest aspect a fost susţinut probatoriu atât prin menţiunea "destinatar necunoscut" aplicată pe dovada de comunicare a citaţiei transmisă pârâtei coroborată cu datele furnizate de DEPABD şi prin procesul-verbal din 22.05.2025, cât şi prin copia cărţii de identitate a reclamantului .

Această împrejurare determină verificarea ipotezei subsidiare celei anterior evocate, care se referă la situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună în România sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, caz în care competenţa ar reveni judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

În ceea ce priveşte domiciliul pârâtei, Înalta Curte reţine că, potrivit informaţiilor DEPABD aflate la dosarul Judecătoriei Târgu Jiu, aceasta avea, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 25.05.2023, domiciliul în Târgu Jiu, judeţul Gorj, iar prin adresa nr. x/27.05.2025, Serviciul Protecţie Socială şi Autoritate Tutelară a comunicat că la respectiva adresă se află o pepinieră din plante ornamentale.

Dovada de comunicare a sentinţei nr. 402/6.11.2024 poartă menţiunea "destinatarul nu mai locuieşte la adresă", aceeaşi menţiune fiind aplicată şi pe dovada de comunicare (a citaţiei şi a cererii de chemare în judecată) transmisă de către Judecătoria Târgu Jiu .

Aşadar, din actele şi lucrările dosarului reiese că la adresa din Târgu Jiu, judeţul Gorj se află un imobil ce are o destinaţie incompatibilă cu noţiunea de "locuinţă" (pepinieră din plante ornamentale), nefiind îndeplinită procedura de comunicare a citaţiei şi a acţiunii la respectiva adresă, astfel că, în plan procesual, nu corespunde domiciliului părţii pârâte.

Aşa fiind, în cauză este incidentă situaţia în care locuinţa pârâtului este necunoscută, fiind aplicabile prevederile art. 108 C. proc. civ. potrivit cărora atunci când şi domiciliul şi reşedinţa pârâtului (locuinţa, în formularea art. 915) sunt necunoscute, cererea se va introduce la instanţa în circumscripţia căreia reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa (în litigiul pendinte, Oraşul Hateg, jud. Hunedoara).

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Haţeg.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.