Revision petition jurisdiction: specialized administrative section competence over civil section for res judicata violations

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 8 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului, proprietatea reclamantului, situat în Bucureşti, str. x, loturile x şi 13, începând cu 17 septembrie 2016 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 8724 din data de 19 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 105.809 RON reprezentând lipsă de folosinţă aferentă perioadei 17 septembrie 2016 - 22 septembrie 2020 pentru imobilul teren situat în Bucureşti, str. x, loturile x şi 13, şi în continuare până la data rămânerii definitive a hotărârii, la o valoare a lipsei de folosinţă determinabilă în raport de chiria netă obtenabilă pe piaţa liberă pentru terenuri similare, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.352,75 RON cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru şi onorariu expert judiciar.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin decizia civilă nr. 2990 din 9 octombrie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia perimării, a constatat perimată cererea de apel formulată de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva sentinţei civile nr. 8724 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., având ca obiect pretenţii şi a obligat apelantul să plătească intimatului suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată, onorariu avocat redus.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia nr. 183 din data de 24 martie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A admis excepţia nulităţii recursului formulat de reclamantul A..

A constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2990A din data de 9 octombrie 2024 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general.

A respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 2990A din data de 9 octombrie 2024 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamantul A..

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea cererii de revizuire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 183 din 24 martie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a deciziei civile nr. 2990 din 9 octombrie 2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi a sentinţei civile nr. 8724 din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a formulat cerere de revizuire pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 24 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

II.2. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, revizuentul a susţinut încălcarea de către hotărârile atacate a autorităţii de lucru judecat a dezlegărilor date prin decizia nr. 3071 din 29 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

II.3. Apărările formulate în cauză

Intimatul nu a depus întâmpinare.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din data de 28 aprilie 2025, a fost fixat termen de judecată la data de 14 octombrie 2025, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei necompetenţei materiale procesuale, invocate din oficiu.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casare şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din acelaşi cod, "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Raportând textele legale evocate la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetenţa este de ordine publică: în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile imperative ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.", instanţa supremă constată că dispoziţiile citate anterior atribuie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri în favoarea instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată.

Competenţa instanţei mai mare în grad la care se referă dispoziţiile anterior citate impune atât o delimitare pe verticală între instanţe de grad diferit după felul atribuţiilor jurisdicţionale, cât o delimitare pe orizontală între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe.

Or, pretinsa nerespectare a autorităţii de lucru judecat, invocată în cadrul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune a fi examinată de o secţie a instanţei mai mare în grad având aceeaşi specializare cu secţia instanţei care a pronunţat prima hotărâre.

Aceasta deoarece pretinsa încălcare a autorităţii primei hotărâri pronunţate de o secţie specializată nu ar putea fi tranşată de o altă secţie a instanţei mai mare în grad decât cu încălcarea principiului specializării şi, în mod implicit, a competenţei materiale procesuale.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că revizuentul invocă în cadrul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. încălcarea dezlegărilor date cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 3071 din 29 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Cum hotărârea pretins încălcată a fost pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, verificarea respectării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşat acestei hotărâri se impune a fi efectuată de secţia corespunzătoare din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 raportat la art. 510 alin. (2) C. proc. civ., secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei secţii şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale procesuale.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.