Negative conflict of jurisdiction in *ex officio* reexamination of judicial interdiction resolved by assigning competence to the successor court of the original tutelage instance.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Baia Mare Court, rejecting the competing claims of the Targu Lapus and Beius courts. The dispute centered on the *ex officio* reexamination of a judicial interdiction measure originally imposed in 2008, where the parties disagreed on whether competence lay with the court having territorial jurisdiction over the subject's current residence (a psychiatric facility in Bihor) or their legal domicile (with their legal guardian in Maramures). The court held that the decisive factor was the continuity of the guardianship file established under the original 2008 judgment, noting that the original court was abolished in 2011 and its territorial competence was transferred to the Baia Mare Court pursuant to Law No. 148/2011. Relying on Article 20 of Law No. 140/2022 and Article 105 of the Internal Regulations, the court determined that the instance of tutelage remains fixed to the successor of the court that initially ordered the protective measure, rather than shifting based on the protected person's actual residence or the guardian's address.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, art. 92 alin. (4) C. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, art. 135 C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in *ex officio* reexamination of judicial interdiction resolved by assigning competence to the successor court of the original tutelage instance: Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească nu este reprezentat de locuinţa sa în fapt (sediul unităţii medicale sau de îngrijire în care aceasta este internată), iar instanţa competentă teritorial să soluţioneze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie judecătorească în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022 este aceea în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana pusă sub interdicţie, domiciliu care coincide, ca regulă, cu domiciliul reprezentantului său legal, potrivit art. 92 alin. (4) C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuş s-a înregistrat în data de 25 octombrie 2023 sub dosar x/2023, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, din oficiu, cererea de reexaminare cu privirea la punerea sub interdicţie a intimatului A., măsură dispusă prin sentinţa civilă nr. 235 din 3 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria B. în dosarul nr. x/2008.
II. Hotărârea Judecătoriei Târgu Lăpuş:
Prin sentinţa civilă nr. 1202 din 23 iunie 2025, Judecătoria Târgu Lăpuş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că obiectul cererii este reexaminare punere sub interdicţie faţă de intimatul A., care este internat din anul 2014 Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei, judeţul Bihor.
Întrucât adresa la care locuieşte efectiv intimatul se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Beiuş, instanţa a apreciat că revine acestei judecătorii competenţa de a soluţiona cauza.
III. Hotărârea Judecătoriei Beiuş:
Învestită prin declinare, Judecătoria Beiuş a pronunţat încheierea civilă nr. 721 din 23 iulie 2025, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească nu este reprezentat de locuinţa sa în fapt (sediul unităţii medicale sau de îngrijire în care aceasta este internată), iar instanţa competentă teritorial să soluţioneze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie judecătorească în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022 este aceea în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana pusă sub interdicţie, domiciliu care coincide, ca regulă, cu domiciliul reprezentantului său legal, potrivit art. 92 alin. (4) C. civ.
Or, în cauză, la data sesizării instanţei din oficiu, domiciliul legal al intimatului A. era la domiciliul reprezentantului său legal, tutorele C., cu domiciliul în jud. Maramureş, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Târgu Lăpuş.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cauza în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă are ca obiect reexaminarea, din oficiu, a măsurii punerii sub interdicţie a numitului A., măsură dispusă de Judecătoria B. prin sentinţa civilă nr. 235 din 3 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. x/2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, " Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicţie judecătorească vor fi supuse, în ceea ce priveşte starea şi capacitatea lor şi măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege."
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, "În acest scop, instanţele judecătoreşti, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicţie judecătorească şi, după caz, vor dispune: a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare; b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pentru instituirea unei măsuri de ocrotire".
În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că "Pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuţiilor instanţei de tutelă se efectuează în acelaşi dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori şi de familie.(2) Cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepţia acţiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte şi se repartizează aleatoriu. După soluţionarea definitivă a acestor cauze, dosarele se ataşează la dosarul iniţial."
Drept urmare, având în vedere în cauză s-a dispus reexaminarea ex officio a măsurii de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei B., în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, se constată că instanţa de tutelă a fost deja stabilită prin sentinţa nr. 235 din 3 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria B..
Prin Legea nr. 148/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 510/19.07.2011, s-a dispus desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti, printre acestea fiind menţionată şi Judecătoria B., instanţa care a dispus măsura de ocrotire stabilită în cauză, astfel cum prevede art. 5 alin. (6) din lege: "Cauzele aflate pe rolul instanţelor/parchetelor prevăzute în anexă la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cele înregistrate după această dată se transmit pe cale administrativă, începând cu data de 1 octombrie 2011, instanţelor/parchetelor care preiau competenţa teritorială a instanţei şi, respectiv, parchetului desfiinţat. În cauzele înregistrate după data de 1 octombrie 2011, stabilirea termenelor şi efectuarea actelor de procedură urmează a fi realizate de instanţele/parchetele care preiau competenţa teritorială a instanţei şi, respectiv, parchetului desfiinţat."
Se constată că, urmare a desfiinţării judecătoriei, localitatea B. a fost arondată în raza teritorială a Judecătoriei Baia Mare, instanţa de tutelă competentă să supravegheze şi să analizeze măsura punerii sub interdicţie a numitului A..
Având în vedere cele constatate, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.