Negative conflict of jurisdiction between execution court and general court following bifurcation of claims

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra sesizării privind conflictul negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 9 decembrie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea executării silite desfăşurate în dosarul execuţional nr. x/2024 al BEJ B..

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 3945 din 20 mai 2025, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că prin încheierea din 12 septembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Braşov a încuviinţat executarea silită, astfel că a devenit instanţă de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată împotriva acestei executări.

III. Hotărârea Judecătoriei Braşov:

Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a disjuns contestaţia la executare de celelalte petite ale cererii de chemare în judecată şi a dispus formarea uni nou dosar având ca obiect "contestaţie la executare", pe care l-a înregistrat ca dosar separat, cu repartizarea manuală a acestuia aceluiaşi complet de judecată.

În dosarul nou format având ca obiect "contestaţie la executare", verificându-şi din oficiu competenţa, instanţa a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului, astfel încât a reţinut dosarul în pronunţare.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată având ca obiect "pretenţii", instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, reţinând că, astfel cum a fost formulată, acţiunea reclamantului nu are ca unic obiect o contestaţie la executare, ci cuprinde mai multe capete principale de cerere, întemeiate parţial pe fapte şi cauze distincte, ce nu pot fi subsumate exclusiv competenţei instanţei de executare.

Indicând dispoziţiile art. 99 C. proc. civ., având în vedere regula generală privind determinarea competenţei în cazul mai multor capete de cerere principale, Judecătoria Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 7503 din 14 august 2025, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă cu privire la soluţionarea cauzei civile nr. 26094/303/2024 având ca obiect "pretenţii" şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Învestită în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată inexistenţa unui conflict negativ de competenţă pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict de competenţă "când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente."

Pentru a se reţine existenţa conflictului negativ de competenţă este necesară, aşadar, întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: prima teză a normei citate impune ca două sau mai multe instanţe să se fi dezînvestit de soluţionarea unei cauze şi dezînvestirea să fie reciprocă, iar cea de-a doua teză impune existenţa unei dezînvestiri succesive, ultima dintre instanţele învestite ca urmare a declinării de competenţă să îşi decline competenţa, la rândul său, în favoarea uneia dintre celelalte instanţe care s-au declarat necompetente.

În cauză, nu se identifică niciuna dintre premisele necesare naşterii conflictului negativ de competenţă, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ.

Astfel, se constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţa iniţial învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2024 având ca obiect "contestaţie la executare", a declinat competenţa de soluţionare a acestui dosar în favoarea Judecătoriei Braşov, în considerarea faptului că, prin încheierea din 12 septembrie 2024, această instanţă a încuviinţat executarea silită.

Învestită prin declinare, apreciind asupra obiectului acţiunii introductive în întregul său, Judecătoria Braşov a constatat că în cauză există două capete de cerere deduse judecăţii (contestaţie la executare şi pretenţii), pe care le-a disjuns astfel: a format un nou dosar având ca obiect "contestaţie la executare" (pe care l-a reţinut în pronunţare) şi, calificând cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind "pretenţii", a păstrat numărul de dosar venit prin declinare de la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (dosarul nr. x/2024 - a cărui obiect a fost schimbat, din contestaţie la executare, în pretenţii), arătând că, în considerarea dispoziţiilor art. 99 C. proc. civ. (referitoare la determinarea competenţei materiale după valoarea obiectului cererii introductive), competenţa de soluţionare a celui de-al doilea petit ar aparţine Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În raport cu aceste aspecte, este evident că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia existenţei declinării reciproce impuse de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., deoarece, prin sentinţa civilă sentinţa civilă nr. 7503 din 14 august 2025, Judecătoria Braşov s-a dezînvestit în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti de soluţionarea capătului de cerere având ca obiect "pretenţii", iar nu de soluţionarea contestaţiei la executare, astfel încât declinările să fie reciproce şi să vizeze acelaşi obiect al procesului.

Cum în cauză nu există declinări reciproce care să vizeze obiectul cererii disjunse, nu se poate reţine existenţa unui conflict negativ de competenţă asupra căruia Înalta Curte să se poată pronunţa în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge sesizarea privind pronunţarea regulatorului de competenţă, dosarul urmând a fi restituit, spre soluţionare, instanţei care a transmis sesizarea, respectiv Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea, constatând inexistenţa conflictului negativ de competenţă şi restituie dosarul Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.