Forced execution jurisdiction: decisive role of debtor's domicile over temporary residence at enforcement initiation

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2025 pe rolul Judecătoriei Timişoara, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 15 aprilie 2021, la cererea creditorului B. S.A. împotriva debitorului C., în dosarul de executare silită nr. x/2025.

II. Hotărârea Judecătoriei Timişoara:

Prin încheierea civilă nr. 18606 din 24 iunie 2025, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, în speţă, din verificările efectuate în baza de date a evidenţei populaţiei a reieşit că la data sesizării executorului judecătoresc (5 iunie 2025) reşedinţa debitorului C. se afla în municipiul Oradea, judeţul Bihor.

Constatând că debitorul avea, la data sesizării executorului judecătoresc debitorul avea reşedinţa stabilită în conformitate cu dispoziţiile legale în raza teritorială a Judecătoriei Oradea, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

III. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat încheierea civilă nr. 5096 din 10 iulie 2025, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pentru stabilirea competenţei în cauză relevanţă prezintă domiciliul debitorului, nu reşedinţa acestuia - instituirea regulilor de competenţă în materia executării silite are în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a instanţei de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului, ca locuinţă principală.

Împrejurarea că debitorul are reşedinţa pe raza judeţului Bihor nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cauza, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., care fac referire la domiciliul debitorului.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 15 aprilie 2021, la solicitarea creditorului B..

Referitor la normele de competenţă teritorială, astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., ce instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă - "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În conformitate cu aceste dispoziţii, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului.

Instanţele aflate în conflict au aplicat, în mod diferit, prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând ca relevantă în stabilirea competenţei reşedinţa debitorului (Judecătoria Timişoara), respectiv apreciind că determinant este domiciliul debitorului (Judecătoria Oradea).

Din actele şi lucrările dosarului, reiese că, la data începerii executării silite (5 iunie 2025), domiciliul activ al debitorului C. era în judeţul Timiş, reşedinţa în municipiul Oradea, judeţul Bihor fiind stabilită exclusiv în perioada 12 aprilie 2024 - 12 aprilie 2025.

Aşadar, în considerarea primei ipoteze prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este Judecătoria Timişoara, în a cărei circumscripţie se afla domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Având în vedere cele constatate, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.