Scope of Incidental Counterclaim Jurisdiction in Severed Damages Claims Exceeding Principal Threshold

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la restituirea, prin echivalent, a prestaţiilor efectuate în baza contractului nr. x din 17 noiembrie 2016, respectiv a sumei de 124.813,5 RON, inclusiv TVA, şi, în continuare 2% din suma lunară de 1.120,43 euro, în RON la cursul BNR din ziua plăţii.

La data de 7 mai 2024, pârâta B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, pârâta a solicitat despăgubiri constând în daune directe, în valoare de 11.511 RON şi 69.081,74 euro, daune indirecte în valoare de 55.0763,64 euro, daune morale în valoare de 22.450 euro şi alte daune.

La data de 30 septembrie 2024, în baza dispoziţiilor art. 204 din C. proc. civ., reclamanta a formulat o cerere completatoare a acţiunii invocând motive noi de drept şi de fapt.

Pârâta a formulat întâmpinare, la data de 18 noiembrie 2024, prin care şi-a menţinut apărările din întâmpinarea iniţială şi şi-a precizat pretenţiile proprii. În acest sens, a arătat că prejudiciul suferit se ridică la valoarea de 295.037,74 euro şi 8.219 RON, reprezentând contravaloarea daunelor directe, succesului nerealizat, dobânzii legale, daunelor de tergiversare, prejudiciilor intenţionate şi a altor daune prezente şi viitoare, pe care le-a defalcat într-o anexă.

La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2024, instanţa a calificat pretenţiile de la pct. 3 şi din partea finală a întâmpinării la cererea introductivă, precizate şi din cuprinsul întâmpinării la cererea modificatoare, privind solicitarea de despăgubiri în valoare totală de 295.037,74 euro şi 8.219 RON, drept cerere reconvenţională, reţinând că pârâta - reclamantă reconvenţional este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi formarea unui nou dosar, având ca obiect pretenţii şi ca părţi pe reclamanta B. şi pe pârâta A., cu repartizare manuală la acelaşi complet, cu acelaşi termen de judecată, ulterior discutării dosarului iniţial. Astfel, a fost format prezentul dosar, cu nr. x/2024

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 23 din 8 ianuarie 2025, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii (cererii reconvenţionale disjunse din dosarul nr. x/2024) formulate de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că se solicită repararea unui prejudiciu în cuantum de 295.037,74 euro şi 8.219 RON, care depăşeşte pragul valoric de 200.000 RON prevăzut de dispoziţiile art. 94 din C. proc. civ.. Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii, care are ca obiect o pretenţie proprie, independentă de dezlegarea acţiunii iniţiale, aparţine tribunalului. Faţă de sediul pârâtei, Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cererea.

În consecinţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 514 din 28 aprilie 2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei, şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 123 din C. proc. civ. potrivit cu care, "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120" şi ale prevederilor art. 210 din acelaşi act normativ, care stipulează că "cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală".

Cererea reconvenţională este o cerere incidentală, care se soluţionează de către instanţa competentă să judece cererea principală. Prin urmare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin acţiunea principală, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata unor sume de bani în considerarea raportului juridic contractual care a existat între părţi.

La rândul său, pârâta a solicitat obligarea reclamantei să suporte prejudiciul suferit, pe care l-a apreciat ca fiind în cuantum de 295.037,74 euro şi 8.219 RON. Această cerere reconvenţională a fost disjunsă şi face obiect al prezentului litigiu.

Instanţele aflate în conflict au statuat, în mod diferit, asupra competenţei privind această din urmă solicitare realizată prin intermediul cererii reconvenţionale, apreciind fie că este vorba de o cerere cu o valoare ce depăşeşte 200.000 RON, ce revine spre soluţionare tribunalului, fie că natura incidentală a cererii reconvenţionale impune judecarea acesteia de către instanţa învestită cu acţiunea principală.

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă este aceea dacă solicitarea formulată pe cale reconvenţională, constând în acordarea de despăgubiri în sumă de 295.037,74 euro şi 8.219 RON, este sau nu de competenţa judecătoriei, având în vedere cuantumul unei astfel de pretenţii.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 123 din C. proc. civ., "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat. (3) Când instanţa este exclusiv competentă pentru una din părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile."

Coroborând aceste dispoziţii cu cele ale art. 30 alin. (6) din acelaşi act normativ, care definesc cererile incidentale, rezultă că legiuitorul a reglementat un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială ori teritorială.

Cererea reconvenţională reprezintă o varietate a cererii de chemare în judecată prin care pârâtul dintr-un proces pendinte formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului. Sub aspect procesual, cererea reconvenţională este una incidentală, ea nu exprimă apărarea pe care o face pârâtul faţă de pretenţiile reclamantului, ci constituie mijlocul procesual prin intermediul căruia pârâtul indică pretenţii proprii faţă de reclamant. Pârâtul devine astfel şi el reclamant, iar demersul său procedural întruneşte caracteristicile unei adevărate cereri de chemare în judecată.

Caracterul incidental al cererii reconvenţionale nu înlătură valoarea şi efectele sale juridice similare unei acţiuni introductive de instanţă, însă presupune o competenţă specifică, şi anume aceea pe care o are acţiunea principală, fiind incidente, aşa cum s-a arătat, dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., anterior menţionate.

Aceste prevederi legale speciale, ce reglementează o prorogare legală de competenţă, în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale, în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, au caracter imperativ şi se aplică prin derogare de la normele generale de competenţă materială sau teritorială exclusivă.

Prorogarea legală de competenţă produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cea reconvenţională se soluţionează concomitent ori se procedează la disjungerea celei incidentale şi formarea unui nou dosar.

Prin urmare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, învestită cu soluţionarea cererii principale, a devenit competentă să analizeze şi cererea incidentală, disjunsă, chiar dacă valoarea acesteia ar fi atras, în mod normal, competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii pendinte în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.